Timpul.md

Istorie 14 Iulie 2014 | 06:13

(În culisele Istoriei) BASARABENII ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

În cimitirul Mănăstirii Cernica, printre mormintele pătimiţilor basarabeni, am aflat şi despre mormântul modest al lui Theodor Inculeţ.

Dacă numele fratelui mai mare Ion Inculeţ, academician, primul președinte al Sfatului Țării, mai era pomenit câteodată chiar şi în vremurile de tristă amintire, fie şi în contexte dintre cele mai nefavorabile, numele lui Theodor Inculeţ a fost dat uitării cu desăvârşire.

E suficient să facem o simplă investigare ca să ne convingem cu lux de amănunte că acest Theodor Inculeţ a fost o personalitate ieşită din comun, pur şi simplu soarta l-a jucat mai mult în mâini şi poate adesea a modelat pentru destinu-i prea multe şi prea grele încercări.

Din documentele de arhivă, ce ţin de activitatea şcolii duhovniceşti din Chişinău aflăm că Fiodor Inculeţ s-a născut la 1 februarie 1888, în satul Căinari, judeţul Tighina. A fost admis la învăţătură în şcoala sus-numită în 1898, avându-l coleg pe Alexie Mateevici. Theodor învăţa foarte bine, avea rezultate excelente aproape la toate obiectele. Şi-a continuat studiile la Seminarul Teologic din Chişinău, arătând nu numai dorinţa de a învăţa, dar şi capacităţi.



Theodor Inculeţ 

Constantin Inculeţ, tatăl lui Theodor, a hotărât să schimbe satul pe oraş cu gând ca băieţii lui, Ion şi Theodor, să se simtă mai acasă chiar şi în oraş. De menţionat că acest Constantin Inculeţ, un autodidact, era o fire energică, dornic să-şi împărtăşească părerile, cugetările, de aceea se încadrează, alături de feciorii săi, în activitatea de editare a ziarului Basarabia. Probabil că aceste trăsături ale părintelui le-au şi moştenit fiii.
Suspendarea ziarului Basarabia, închiderea Seminarului Teologic pentru un an de zile l-au determinat pe Theodor Inculeţ să nu mai ducă la bun sfârşit cursul şase, ci să plece la Petersburg, unde pe atunci îşi făcea studiile fratele mai mare. A susţinut examenele de admitere la Facultatea de Drept a Universităţii, facultate pe care a absolvit-o în 1912. Paralel cu studiile la universitate a frecventat şi cursurile Institutului Arheologic din Sankt-Petersburg, pe care de asemenea le-a absolvit cu succes, obţinând titlul de membru titular al acestui aşezământ de învăţământ.

În 1913 este chemat să-şi facă serviciul militar, în 1914 pomenindu-se aruncat, prin voia destinului, în fierberea Primului Război Mondial. Pentru ca mai apoi basarabeanul Th. Inculeţ să ajungă a suporta toate mizeriile şi lipsurile unui prizonierat.

Participarea lui în Primul Război Mondial el o descrie într-o cărțulie intitulată „Basarabenii în războiul mondial” (Chișinău, 1926). Ideea acestei cărți fusese anunțată încă în 1921 printr-o altă ediție a aceluiași autor „Istoria regimentului 250 Balta de infanterie. Basarabenii în războiul mondial”, care a apărut în limba rusă.

Autorul ne istorisește povestea războiului prin prisma biografiei acestui regiment, dar nu are puterea să termine povestea cu încercuirea și anii grei de prizonierat în Germania.

Calvarul războiului a început cu o dispoziție optimistă și sub semnul unui eroism cultivat în societate:
„Regimentul de rezervă 250 Balta de infanterie s-a format în ziua de 17 iulie 1914 cu ocazia declarării în acea zi a mobilizării generale în Rusia, în orașul Chișinău din cadrele regimentului Minsk de infanterie primind completarea cu rezerviștii moldoveni originari din județele Orhei și Balta (jud. Kameneț-Podolsk).

Regimentul 250 Balta, împreună cu regimentele 249 Dunăre, 251 Stăvuceni și 252 Hotin au format cu sediul în orașul Chișinău divizia basarabeană de rezervă 63 de infanterie din cadrele glorioasei divizii 14 de infanterie (cu sediul permanent la Chișinău) încă de către Kuropatkin pentru operațiunile ei brave în războiul ruso-japonez denumită „divizie de fier”.

Chiar cel mai mic război aduce moarte. Theodor Inculeț demonstrează acest lucru chiar în debutul lucrării, în pagina 5 când descrie lupta la care a participat pe 8 noiembrie 1914:
„Focul distrugător a opt tunuri inamice grele și a 16 mitraliere, în afara focului de arme al brigăzii inamice de infanterie, neripostat de focul artileriei noastre, aducea regimentului pierderi enorme, scoțând din rânduri într-un interval de numai 2 ore, 15 ofițeri și circa 1500 de soldați, uciși și răniți...”.
Acest măcel al Primului Război Mondial declanșat la 1 august 1914 a făcut ca la Cimitirul Central din Chișinău să fie separat chiar la intrarea în cimitir un sector rezervat militarilor căzuți în acest război care a durat până în 1918.
Aici sunt înmormântați descendenți ai familiilor basarabene Miciu-Nicolaevici, Buzne, Glavcev, Vulpe, Dabija, Adiasevici, Gâscă, Virschi, Rojco sau Mumji, dar și militari care au decedat în spitalele din Chișinău, răniții fiind aduși încoace inițial de pe frontul din Galiția, iar din toamna lui 1916, când s-a deschis frontul românesc au început să fie aduși preponderent de aici.
Sunt câteva nume de militari decedați care au asonanțe cu diverse personalități arhicunoscute, fiind, probabil, rude: Sicorschi, Patrușev, Serbinov ș.a.

Liceele din Chișinău au fost închise și prefăcute în spitale militare, atât de mare era numărul celora care necesitau tratament.
La începutul războiului rudele cu stare materială bună încercau să-și aducă morții acasă. Dar mai târziu acest lucru a devenit imposibil. Așa se explică numărul mare de ofițeri nebasarabeni din cimitirul nostru. De remarcat că unele morminte au apărut aici după 1919. Foștii ofițeri au rugat ca după decesul lor să fie înhumați printre camarazii de arme. Și, probabil, se dorea ca acest sector să se extindă până la dimensiunile unui cimitir al eroilor. Nu se intuia atunci că peste 21 de ani va izbucni o nouă conflagrație mondială...

Trebuie să cunoaștem faptul că acest sector al cimitirului arăta prost, nefiind îngrijit din lipsa rudelor și numai prin eforturile primarului de Chișinău, Ion Costin în 1936, cu ocazia a 500 de la prima atestare documentară a urbei noastre sectorul a fost adus la starea în care se află astăzi și cei căzuți pe câmpurile de luptă ale primului război mondial au parte de o comemorare adecvată.

Lista acelor înhumați aici, întocmită de colaboratorii Cimitirului Central, poate servi drept punct de pornire pentru cercetări ulterioare deoarece în acest an se împlinesc o sută de ani de la declanșarea acelui război.

Reținem faptul că poetul Alexei Mateevici, preot militar, decedat la 13 august 1917 în spitalul Central din Chișinău n-a fost înhumat în acest sector al cimitirului...

Aici și-au găsit somnul de veci grade militare diferite, de la sublocotenenți până la colonei și generali. Dar e important să cunoaștem că în timpul Primului Război Mondial, Basarabia a pierdut foarte multă populație din cea înrolată în armată. În cartea Tradiții militare (Chișinău, 2013, autori Simion Carp, Gheorghe Chiriță,Terentie Carp și Ecaterina Gârbu) au fost identificate cca 7000 de persoane originare din Basarabia, care au murit, au fost în prizonierat sau au dispărut fără urmă în timpul acestui război și lista urmează a fi completată...

În bibliografia lucrărilor lui Theodor Inculeț este inclusă o lucrare cu un titlu intrigant: Poeţi neînţeleşi fiind indicat că e o broşură. Este un titlu sugestiv pentru destinul lui, căci după revenirea din captivitate, după ce i-a fost dat să îndure mizeria prizonieratului, el privea cu alți ochi la valorile umane și-n mare parte era neînțeles de contemporani.

Atunci când a părăsit Chişinăul şi s-a aşezat cu traiul la Bucureşti Theodor Inculeţ şi-a schimbat preocupările, devenind funcţionar al Palatei superioare administrative din Bucureşti, deci intră în albia preocupărilor lui fireşti şi e aproape de problemele care l-au interesat odată, problemele justiţiei.

Unul dintre fondatorii şi activiştii Cercului moldovenesc din Chişinău, el a înţeles cu mult înaintea altora, că scriindu-şi memoriile poate completa un gol în literatura basarabeană. El şi Pan Halippa au fost primii, care şi-au aşternut pe hârtie şi nu s-au temut să publice memoriile, amintirile legate de istoria imediată...

A decedat la 11 noiembrie 1973.

La cimitirul de la Cernica mormântul lui sobru mi-a amintit încă o dată că acest om, Theodor Inculeţ, a fost înfrăţit cu modestia...

Lista persoanelor care au participat în Primul Război Mondial,  înhumaţi în cimitirul Central

Numele, prenumele  Grad militar  Decedat

1. Suşiţchi Eugen maior 02.10.1914
2. Cebotarev Mihail căpitan 09.11.1914
3. Cudasov Alexandru locotenent 26.08.1915
4. Mertengren S erghei căpitan 03.10.1914
5. Ghezelins Serghei sublocotenent 24.05.1916
6. Dabija Vladimir sublocotenent 05.06.1916
7. Budacov Petre sublocotenent 28.07.1916
8. Miciu-Nicolaevici Dumitru sublocotenent 03.08.1916
9. Caidan Boris sublocotenent 21.06.1916
10. Adiasevici Alexandru sublocotenent 04.06.1916
11. Budacov Ioan sublocotenent 11.05.1914
12. Stamatov Alexandru sublocotenent 27.10.1915
13. Draci Ioan căpitan 09.10.1915
14. Buznea Ion sublocotenent 30.08.1915
15. Glavcev Petre sublocotenent 19.04.1915
16. Glaşco Luchian general -----
17. Ciuhadar Boris aviator 27.09.1920
18. Chirilov Boris locotenent 15.04.1915
19. Vulpe Bodlic medic-locotenent 14.07.1919
20. Romanovschi Leonid colonel 28.02.1935
21. Teveaşov Petre general-maior 02.03.1919
22. Derevenco Efim sublocotenent 04.08.1916
23. Astaşev Iurie locotenent 14.04.1918
24. Voinov Alexandru sublocotenent 16.08.1917
25. Stepanov Constantin sublocotenent ----
26. Gîscă Constantin locotenent 25.03.1915
27. Mancio Nicolae locotenent 18.01.1917
28. Morozovschi Pavel sublocotenent 17.11.1916
29. Iacovenco Danil locotenent 31.01.1917
30. Ghins Mihail locotenent 05.02.1917
31. Costograzov Ioan sublocotenent 01.03.1917
32. Mardirosevici Alexandru locotenent-colonel 31.08.1917
33. Sogatov –Machincov Dumitru sublocotenent 08.09.1917
34. Chiroşco Pavel locotenent 03.01.1918
35. Matric Ioan sublocotenent 28.10.1917
36. Sicorschi Samuil căpitan 08.09.1916
37. Matveev Vasile locotenent 21.08.1915
38. Lupanov Gheorghe sublocotenent 27.07.1916
39. Virschi Ion căpitan 25.05.1916
40. Terpiţchi Iulian căpitan 04.06.1916
41. Roşco Nicolae locotenent 03.06.1916
42. Svistun-Jdanovschi Gaiu sublocotenent 10.03.1916
43. Penov Alexandru sublocotenent 08.10.1915
44. Novosadco Petre colonel 25.05.1915
45. Patruşev Grigore căpitan 28.08.1914
46. Balabanov Alexandru locotenent 25.11.1914
47. Cerneavschi Gheorghe maior 16.08.1914
48. Ptaşinschi Mihail căpitan 14.11.1914
49. Sveiris Andrei locotenent -colonel
50. Curtucov Nicanor locotenent-coclonel 12.04.1915
51. Carpi Alexandru voluntar 16.07.1916
52. Voloşin Valerii locotenent 25.04.1916
53. Sargani Vsevolod locotenent 1914-1918
54. Mumji Gheorghe sublocotenent 1914-1918
55. Ivaniţchi Pavel sublocotenent 1914-1918
56. Coposov Alexei sublocotenent 1914-1918
57. Melnicov Isaac sublocotenent 1914-1918
58. Serbinov Petre sublocotenent 1914-1918

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus