Timpul.md

Politică 7 August 2013 | 08:30

(INTERVIU) Implicațiile geopolitice privind UNIREA României cu Republica Moldova

Costurile unirii Romaniei cu Republica Moldova nu sunt atat de mari precum par la prima vedere, ci din contra, ar putea reprezenta o importanta sansa pentru dezvoltarea economica a statului roman, considera specialistul in geopolitica si profesorul universitar Marius Vacarelu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, acesta a oferit o perspectiva geopolitica privind unirea celor doua state aflate pe malul Prutului, spunand ca, in cazul acestui proces, nu trebuie exclusa pozitia Rusiei, mai ales datorita importantei sale energetice.

In ceea ce priveste viitorul minoritatilor aflate pe teritoriul Republicii Moldova, Vacarelu considera ca atat comunitatea ucraineana, cat si cea gagauza vor fi integrate cu usurinta, cu atat mai mult cu cat Bucurestiul a avut dintotdeauna o politica relaxata fata de minoritatile sale, in timp ce nici macar Ucraina, ca urmare a actualei situatii geopolitice, nu si-ar permite sa exercite presiuni asupra Romaniei.

Ideea reunificarii Romaniei si a Basarabiei este din ce in ce mai discutata pe cele doua maluri ale Prutului. De ce nu s-a realizat unirea celor doua state la inceputul anilor '90?

Cauzele sunt destul de greu de definit, deoarece a fost o situatie care avea ceva fundamental si nemaivazut pana atunci: destramarea unui stat nuclear, care inca avea trupe in multe alte state decat cel national - in fapt, unional.

De aceea, multi factori politici nu au stiut cum sa procedeze in fata acestei situatii neprevazute si a fost mai bine pentru ei sa zica NU. De fapt, multi dintre ei nu aveau de ales, deoarece o noua situatie politica intr-un stat vecin aducea dupa sine tragerea la raspundere politica in interior.

Astfel, cineva isi poate imagina ce inseamna astazi in Rusia ca o parte a Siberiei sa mearga la China, in temeiul istoriei? Liderii de la Kremlin ar fi maturati de o revolta interna - a propriilor functionari - in mai putin de o saptamana.

Situatia ar fi identica in Ucraina, daca ar pleca Crimeea la Rusia. Niciun lider de la Kiev nu ar supravietui o luna. Plecand de la acest rationament, toti cei ce si-ar fi putut pierde pozitiile au facut tot ce le-a stat in putinta sa impiedice o astfel de idee.

Pe termen scurt, au castigat, dar pe termen lung, solutia se pare ca nu a fost castigatoare. De aceea, trebuie sa intelegem ca vina se regaseste in mai multe capitale, inclusiv la Bucuresti.

O precizare insa este necesara: indiferent de costuri, daca liderii de atunci de la Bucuresti reuseau acest demers, ar fi fost la putere pentru minimum 30 de ani, fara nicio contestare, avand o dominatie autoritara si autentica, care nu ar fi putut fi contracarata electoral cu nimic.

Acum, cred ca unii din ei regreta ce nu au reusit atunci. Insa daca o actuala forta politica ar reusi acest lucru, cu siguranta s-ar afla o lunga perioada la guvernarea tarii.

Ar putea accepta Rusia iesirea Republicii Moldova din propria sa sfera de influenta, precum si alipirea acesteia la blocul NATO?

Din motive economice mai ales, orice stat mare influenteaza statele din apropiere. Cu atat mai mult exista influenta in situatia in care au avut o istorie politica comuna.

Daca vorbim de puterea pe care o are Rusia in obligarea decidentilor de la Chisinau - precum si a cetatenilor - de a tine cont de interesele sale, situatia se schimba sub aspect national. De obicei, aceasta putere se numeste "putere de control".

Trebuie inteles totusi ca influenta unei tari cu resursele naturale pe care le are Rusia este imposibil de eliminat, pentru ca, indiferent ce s-ar spune, cand se fac planuri la Chisinau de aprovizonare cu energie - doar ca exemplu unic - nu se poate ignora Rusia, ar fi o aberatie economica.

Sub aspect politic, Rusia este un actor inteligent, pragmatic si rational - calculele pe care strategii rusi le fac nu sunt reduse temporal si pentru cei care nu sunt obisnuiti sa gandeasca pe termen lung vor fi doar surprize.

Pentru ceilalti, o solutie de diminuare a puterii de control ruse nu este neplauzibila, ci este o varianta luata in calcul, cu toate costurile asociate: de timp si de profituri obtinute in schimbul limitarii acesteia.

Moldova, in situatia in care se reuneste cu patria-mama, va fi primita in NATO, fie ca se va dori sau nu, deoarece granitele unui stat sub aspect militar sunt unice: frontiera si atat, nu portiuni din interior extrase de la controlul fortelor armate.

Singura problema ce ar aparea este doar momentul oficializarii acestei realitati de actiune.

Care ar fi costurile economice pe care Romania ar trebui sa le suporte ca urmare a unirii celor doua state?

Costurile sunt mai mici decat se crede, deoarece o caracteristica etnologica a romanilor, intalnita pe tot teritoriul locuit de poporul roman, inclusiv in Bulgaria, Serbia, Ungaria sau Ucraina de pana la raul Bug, este ruralitatea, vazuta ca mod normal de existenta.

Urbanizarea este apanajul doar unei clase active de oameni, care au un rol deosebit in societate - cel de conectare cu restul lumii, inteles ca restul statelor lumii.

Mediul rural, unde si Moldova se situeaza - avand peste 57% din populatie stabilita la tara - este unul mai calm, unde cursul normelor juridice are alt curs, dar, mai ales, este bazat pe o cat mai mare asigurare a propriei subzistente prin activitatile gospodariei locuitorului.

Astfel, costurile - inerente, in fond - nu vor fi atat de mari pe cat s-ar crede. In plus, mai apare o problema: unirea ar face ca toti cetatenii statului sa aiba o singura cetatenie, ceea ce deschide multe posbilitati de evolutie sub aspect economic, iar clasele sociale dinamice vor profita, pe cand cele mai traditionale nu vor simti prea mult presiunea noii frontiere.

Dimpotriva, vor beneficia de o noua piata de desfacere a produselor pamantului, fara taxe de export sau de alta natura, fara necesitatea unor certificari savante a calitatii produselor.

De fapt, populatia rurala masiva din Romania si ceea ce este azi statul dintre Prut si Nistru face ca o tranzitie in urma unificarii sa fie mai usor de suportat. Daca urbanizarea ar fi fost mai accentuata, atunci problemele erau intr-adevar majore, dar nu este cazul aici.

Pe fond, daca din lotul personal ai suficient porumb pentru a creste un porc si 20 de gaini, precum si ceva cartofi si legume, costurile vietii nu sunt atat de grave.

E drept, nici bogatie nu va fi de la inceput, dar bogatie fara educatie de nivel superior nu se poate nicaieri in lume in sec. XXI. Or, educatia de varf presupune universitati de varf, ceea ce mediul rural nu poate oferi.

Cum ar putea gestiona Romania, in cauzul reunificarii, problema minoritatilor ucrainene si gagauze aflate pe teritoriul Republicii Moldova?

In al doilea caz, problema este simpla, saracia in micuta zona a gagauzilor e mai mare decat cea din Covasna si Harghita, iar ei vor reprezenta 160 de mii de locuitori intr-o masa de peste 24 de milioane de cetateni romani, ceea ce ingusteaza mult marja lor de actiune.

Situatia minoritatii ucrainene e mai dificila, dar trebuie sa intelegem ca Ucraina nu si-ar permite o Romanie ostila, deoarece situatia istorico-juridica a mai multor teritorii pe care acest stat le are nu este favorabila Kievului.

Aceasta, deoarece unirea romanilor ar atrage multi ochi din Rusia, Polonia si Slovacia asupra teritoriului ucrainean, cu complicatii nedorite pentru Kiev.

Cea mai afectata va fi elita politica de la Kiev, din acel moment, careia i se vor cere multe de catre proprii cetateni, iar fiecare pas gresit din mersul pe sarma ce ar trebui practicat de clasa politica kieveana s-ar traduce prin proteste de masa, schimbari de guvern, instabilitate si altele.

De aceea, o cooperare inteligenta intre Ucraina si statele vecine, in situatia reunificarii statului roman, ar fi pentru aceasta singura solutie de dezvoltare, deoarece potential de dezvoltare in zona exista, chiar fara prea multe suspiciuni reciproce.

Devine Romania un jucator strategic mai puternic la nivel regional, prin unirea cu Basarabia?

Niciun stat nu devine mai puternic sub aspect strategic in lipsa politicilor clare si coerente de dezvoltare, deoarece nu exista - oricat le-ar placea specialistilor in economie si stiinte administrative - doar progres perpetuu sau viata liniara, fara sincope.

Astfel, forta Bucurestiului va deriva din ceea ce face pentru a se dezvolta integral si armonios, iar nu prin maniera in care va flutura pumnul in fata diferitilor vecini regionali. Aceasta, pentru ca o retorica de tip belicos va inflama si mai mult spiritele, care vor fi oricum incinse in situatia reunificarii.

In acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca si statele din jur ar putea profita de un stat mai mare, care ar avea o piata mai extinsa pentru produsele lor. In fond, pietele mari au fost mereu un avantaj pentru toate statele care au dorit sa vanda sau sa investeasca, deoarece banii nu au miros si orice persoana se va indrepta cu placere spre angajatorul care poate plati un salariu mai mare decat media - salariu mai mare, deoarece o piata mai mare aduce profituri mai mari.

Un stat romanesc mai mare profita tuturor, deoarece are o coerenta lingivistica mai mare decat alte state din zona si astfel o investitie in Arad poate aduce profit si la Balti sau Cahul.

Politica in general calma a Bucurestiului, relaxata putem spune, in materia minoritatilor, nu aduce pierderi decat daca anumite persoane s-ar incapatana sa provoace tensiuni.

Totusi, in ziua de astazi tensiunile repercuteaza in multe zone, de aceea trebuie observat sensul proverbului "unde dai si unde crapa" - un posibil conflict intr-un loc nu inseamna doar un confict in acel loc, ci si o cercetare a cauzelor care l-au provocat. In aceasta ipoteza, este posibil ca cei ce suporta conflictul sa castige pe termen mediu si lung mai mult decat cei ce l-au provocat.

Marius Vacarelu este specialist in drept public, stiinte administrative si geopolitica, cadru didactic la SNSPA si autor al mai multe carti si articole pe aceste problematici, publicate si sustinute in Marea Britanie, Franta, Cehia, Polonia si Rusia.

ziare.com

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus