Timpul.md

Actualitate 24 August 2015 | 09:23

(O gafă uriaşă) Cum l-a lăudat revista americană ”Time” pe Ceauşescu

Săptămânalul american scria laudativ la adresa dictatorului, în 1966, prezentând progresul economic al țării, noile hoteluri de pe litoral și numărul mare de investitori occidentali care au venit în România.

Rezultatele lui Nicolae Ceaușescu după primul an la conducerea României au fost relatate cu entuziasm de către revista americană Time. Publicația i-a dedicat, în1966, celui mai tânăr lider comunist din Europa de Est de la acea vreme coperta ediției din 18 martie. De altfel, săptămânalul relata pozitiv despre întreaga regiune est-europeană, jurnaliștii americani fiind convinși că asistă la disoluția imperiului sovietic. Percepția lor este vizibilă încă din titlul de pe copertă: „Europa de Est. Viața într-un comunism relaxat“. “Un Toynbee din viitor, privind la anii 1960, ar putea foarte bine să ajungă la concluzia că evenimentul central al deceniului actual a fost dezintegrarea imperiului sovietic. Hegemonia sovietică în Europa de Est se fragmentează, iar acest proces va continua“, declara în acel an George Gross, specialist în studii românești, publicației americane.

Articolul despre Nicolae Ceaușescu, „șeful Partidului României“, are ca motto o dură caracterizare pe care a făcut-o țarul rus Nicolae al II-lea în interbelic: „România. Nu e nici un stat, nici o națiune, este o profesie“. Time afirmă că „sub Ceaușescu și predecesorul său Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a murit de pneumonie cu doar un an în urmă, România a infirmat complet două treimi din calomnia caustică a Țarului Nicolae. România de azi este fără îndoială un stat, în mod provocator o națiune și chiar mândră să recunoască caracterizarea finală a țarului privind profesionalismul“.

Trecând în revistă realizările comunismului din toate țările socialiste din Europa de Est, corespondentul publicației laudă progresul economic obținut de români în comparație cu restul vecinilor săi. „Dacă România este pe ultimele locuri în privința libertății culturale, merge, fără îndoială, înainte din punct de vedere economic. Cu o rată de creștere de 13% anual, România se află mult în fața altora. Chiar și măsurată după PIB, se află pe locul patru din șapte: în spatele Germaniei de Est, Cehoslovaciei și Poloniei, dar în fața Iugoslaviei, Ungariei și Bulgariei. Pentru a menține acest chibzuit salt înainte, regimul lui Ceaușescu se bazează pe abundența de resurse naturale: petrol și cherestea, cărbune și rezervele neexploatate de muncă din mediul rural“, susținea Time, în 1966. Mai mult, publicația afirma că Nicolae Ceaușescu beneficiază de una dintre cele mai bune rate ale natalității din Europa, ceea ce-i va asigura “mână de lucru ieftină“ în viitor.

De la investitori vestici la țărani mirosind înțepător

Corespondentul la București al săptămânalului american amintește de numeroase investiții occidentale în România socialistă. “Firma vest-germană Gutehoffnungshütte a câștigat o cotă de 20 de milioane de dolari din construcția combinatului siderurgic mamut de la Galați, aflat la capătul românesc al Dunării. (…) Demag și Siemens, Krupp și M.A.N. s-au adăugat investițiilor germane din România, care au depășit 50 de milioane de dolari. Orlandi, din Italia, construiește o fabrică de pâine de un milion de dolari în România. Pepsi va fi îmbuteliat în curând în România. Japonezii vând vapoare României la schimb cu cherestea, pe care o transformă apoi cu inteligență în instrumente muzicale. Pechiney, din Franța, are un contract pentru o fabrică de aluminiu la Slatina. ASEA, din Suedia, construiește locomotive electrice în valoare de 10 milioane de euro pentru a înlocui monștrii românești cu aburi. Chatilon din Milan are în construcție o fabrică de anvelope lângă Brăila, în timp ce Carle&Montanari, din Italia, va contribui la talia deja amplă a României cu o fabrică de ciocolată la București“, acestea sunt doar câteva dintre companiile din Vest interesate de colaborarea cu regimul comunist românesc.

Dar Time nu reține numai laudele în articolele sale, ci oferă publicului american și câteva aspecte negative ale vieții în România comunistă, cum ar fi faptul că industria nu producea marfă de calitate. “Calitatea este o chestiune de noroc. Țigările românești «Carpați» sunt atât de prost compactate încât un fumător trebuie să țină pachetul la orizontală pentru a evita să curgă tutunul dintr-o țigaretă ridicată vertical.“ Sau că țăranii sunt săraci și murdari. “Fiul unui cizmar, [Ceaușescu] s-a născut în Scornicești (populație 2.000 de locuitori), un sat de fermieri situat în dealurile submontane de la nord-vest de București, unde chiar și astăzi carele cu boi și deplasarea pe jos sunt principalele mijloace de propulsie, iar țăranii poartă și vara, și iarna pelerine de oaie cu miros înțepător.“

Ori că poliția secretă era tot mai puternică. “În România, «relaxarea» este juxtapusă absurd cu reminiscențe ale regulilor polițienești dure: Securitatea (poliția secretă) urmărește asiduu suspecții occidentali“, arată Time.

Săptămânalul sugerează, printre altele, că mâncarea tradițională românească nu e chiar atât de originală. Românii “oferă ciorbă (o supă minestrone cu smântână) și mititei (un mic salami tot atât de plin de usturoi ca oricare alt salami din «Mica Italie»). Un arc spre vest este făcut cu mămăliga – poridge din porumb ce seamănă cu cașa rusească –, care este adesea acompaniată de sarmale, varză umplută în stil unguresc“, susține prestigioasa revistă americană.

Time își încheie optimist articolul despre România lui Nicolae Ceaușescu, citându-l pe un ospătar de lângă Ploiești: “Am fost o țară foarte înapoiată și uite unde suntem acum. Și totul este românesc, nu rusesc sau occidental. Este românesc“.

Un amestec de iluzii și perspectivă eronată

Cristian Vasile, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga“ din București, consideră că articolul despre Nicolae Ceaușescu publicat de revista Time este cel mai puțin fidel realității dintre toate cele publicate de săptămânalul american despre personalitățile politice românești.

„Este un amestec de iluzii, wishful thinking, perspectivă occidentală eronată, îndatorată parcă viziunii şi propagandei oficiale de la Bucureşti. Este un text foarte politicos, prea politicos, aproape empatic cu Nicolae Ceauşescu, ba chiar și cu predecesorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ultimul iese foarte bine din descrierile autorului/autorilor, în timp ce Ana Pauker este zugrăvită în cele mai sumbre culori, parcă purtând şi vina politică pentru ceea ce s-a întâmplat după 1952, când a fost alungată din Olimpul comunist românesc“, menționează Cristian Vasile.

Istoricul afirmă că jurnalistul american va fi contrazis brutal de evoluția ulterioară a lucrurilor.

„Ana Pauker este reabilitată, la fel ca şi Lucreţiu Pătrăşcanu, deşi mult mai discret, chiar de către Ceauşescu, urmaşul lui Gheorghiu-Dej“, explică cercetătorul științific. Acesta remarcă și faptul că publicația comite o altă gravă eroare de interpretare. “A-l prezenta pe Dej ca un fel de lider al rezistenţei antifasciste din România anului 1944 este un fals, care se regăseşte şi în istoriografia comunistă de la Bucureşti din prima jumătate a anilor 1960. Ca ironia să fie completă, iar analiza din Time să devină caducă, desuetă, acelaşi Ceauşescu – partenerul şi continuatorul lui Dej, potrivit Time – va condamna practicile politice dejiste peste numai câţiva ani“, apreciază istoricul.

Totuși, Cristian Vasile găsește o scuză corespondentului de la București al revistei, care ar fi scris articolul în 1966, într-un „an în care se vădeau liberalizarea şi relaxarea regimului Ceauşescu. Autorul vede corect limitele liberalizării culturale, însă se înşală asupra tabloului de ansamblu şi chiar asupra chestiunii progresului economic al României comuniste la mijlocul anilor 1960“.

Progresul economic sugerat de autorul din Time s-a dovedit, de asemenea, iluzoriu, efemer şi supradimensionat, pentru că multe date economice raportate de Republica Socialistă România erau false, explică istoricul. „Autorul va fi contrazis în ceea ce priveşte analiza lui peste doar câteva luni de la publicarea articolului, atunci când, în octombrie, s-a produs o interferenţă brutală în viaţa privată a familiilor româneşti prin adoptarea Legii referitoare la interzicerea avorturilor (Decretul nr. 770 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii din octombrie 1966)“, menționează Cristian Vasile.

Celelalte erori punctuale – legate de SOVROM-uri, de pretinsa eliminare de către Dej în 1953 a „elementelor moscovite“; confundarea Clujului, prezentat drept capitală a Regiunii Autonome Maghiare, în locul Târgu Mureşului – confirmă doar o anumită neglijenţă în ceea ce priveşte documentarea şi perspectiva – este concluzia cercetătorului științific de la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din București.

sursa: romanialibera.ro

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus