Timpul.md

Social 28 Noiembrie 2012 | 07:11

(REPORTAJ) În casa oamenilor fără case

Centrele de găzduire ale boschetarilor intră în plin sezon...

Timpul rece impune tot mai multe persoane fără domiciliu să apeleze la serviciile centrelor de găzduire pe timp de noapte. Unul dintre ele se află pe stradela Haltei și este coordonat de Primăria orașului Chișinău. Este o instituție de stat de tip pensiune și oferă servicii medico-sociale gratuite tuturor persoanelor fără domiciliu.

De aproape trei ani, Galina se află la centrul de găzduire. În urma unei escrocherii, femeia a ajuns pe drumuri și de atunci centrul a devenit pentru ea propria casă.

„Am 57 de ani, am lucrat la spital 17 ani, mai întâi la bufet, apoi soră medicală și servitoare. A trebuit să mă descurc singură în viață. Am o fată și un băiat. Până acum am trăit la fiica mea, dar, din cauza unor probleme familiale, nu am putut să mai rămân. Oricât de greu mi-ar fi s-o spun, fata nu are nevoie de mine”, povestește cu lacrimi în ochi femeia.

Apoi ne zice că a fost păcălită de propria nepoată și a rămas fără casă. A dat-o de două ori în judecată, dar fără niciun rezultat. Acum nu are unde merge în altă parte, de aceea se află tot timpul la centru.

„Întotdeauna când îmi spun că trebuie să fac ceva sunt de acord. Le mai ajut pe femeile de aici, se mai întâmplă și certuri, dar trebuie să am răbdare. Centrul ne găzduiește doar pe timp de noapte, așa că eu, de obicei, lucram în timpul zilei, acum din cauza problemelor de sănătate nu mai pot lucra”, zice femeia.



Iarna numărul se dublează


La momentul actual, în instituție se află 58 de persoane, însă în perioada rece a anului numărul celor care vin la centru se dublează.

„Alaltăieri au fost 49, iar ieri au venit deja 58. Dar am avut și perioade când erau câte 140 de persoane, cu toate că centrul dispune doar de 70 de locuri. În asemenea cazuri, încercăm să ne descurcăm cum putem. Avem paturi pliante, saltele noi, nu putem să le spunem că nu dispunem de locuri, suntem obligați să-i primim pe toți”, ne spune Marcela Dița, specialist în problemele sociale.

Conform regulamentului centrului de găzduire, oamenii nu trebuie să se afle în plasament mai mult de trei luni, însă după spusele Marcelei Dița, deseori acest termen este depășit. În afară de problemele legate de domiciliu, aceste persoane se confruntă și cu probleme de tip psihologic. Cu toate acestea, boschetarii sunt obișnuiți cu viața de stradă și adeseori fug de la centru.

Le place „viața de boschetar”

„Pe ei îi aranjează mai mult viața de boschetar. Acolo nu trebuie să te speli, nu trebuie să respecți anumite reguli, nu trebuie să faci curățenie. În stradă fac ce doresc și acest lucru le place”, povestește specialista în problemele sociale.

Odată ce ajung în plasament, cerșetorii sunt obligați să facă cunoștință cu regulamentul centrului, le sunt comunicate drepturile și obligațiile.
„Nu-i putem obliga să rămână, bineînțeles, ne străduim ca ei să accepte, dar până la urmă, ei sunt în drept să facă ceea ce doresc. Boschetarii care de obicei sunt aduși de poliție, peste câteva ore fug de la instituție. Acest lucru se repetă destul de des, mai ales în perioada rece a anului, când poliția are obligația să-i aducă seara la centru”, relatează Marcela Dița.

La centrul de triere poți întâlni foști deținuți, consumatori de alcool, persoane cu dizabilități. Potrivit lucrătorilor centrului de găzduire, este foarte greu să reeduci persoanele adulte. Ele au nevoie de tactici speciale de comunicare și nu de puține ori ne răspund grosolan.

„Cu această categorie de oameni e dificil să lucrezi, pentru că ei nu au nicio răspundere și nu depun nici cel mai mic efort pentru a schimba lucrurile. Până a veni la centru, au stat pe undeva și au parazitat. Acum la centru, având toate cele necesare gratuit, ei parazitează în continuare. Îi ajutăm și le găsim de muncă, dar ei nu fac niciun efort pentru a fi angajați”, ne spune Iurie Ursu, directorul centrului.

Motive pentru care nu pleacă la muncă

Mulți dintre ei, în special foștii deținuți, motivează că nu merg la muncă, deoarece salariul este foarte mic.

„Sunt sănătoși, au mâini, picioare, dar nu vreau să muncească. Până la urmă, totul depinde de ei. Am avut un caz când un băiat cu picioarele amputate a vrut și și-a schimbat destinul. Chiar și atunci când se afla la centru, întotdeauna căuta de muncă după propriile forțe. Acum s-a căsătorit, are copii și un loc de muncă stabil. Mai vine câteodată în vizită pe la centru”, menționează Iurie Ursu.

O problema majoră cu care se confruntă aproape toate persoanele aflate la azil este lipsa actelor de identitate. După spusele direcției centrului de găzduire, mulți cerșetori nu au niciun act care ar confirma identitatea lor, iar acest lucru este o mare problemă care nu le permite persoanelor de la centru să fie angajate legitim în câmpul muncii. În afară de aceasta, statul nu oferă bani pentru perfectarea actelor. Dar totuși se găsesc oameni care îi ajută cu bani și le oferă o a doua șansă la o viață mai fericită.

Citește pentru a uita de probleme


În curtea centrului, pe un scăunel o găsim pe Natalia. Femeia ne spune că, în urmă cu doi ani, a suferit un accident cerebral vascular și din această cauză se deplasează greu.

„Nu îmi place aici, pentru că nu e casa mea, dar nu am încotro. Am un fiu, el e la fel boschetar, acum stă la niște prieteni, câteodată vine în vizită, dar foarte rar. În general, toată viața m-am ocupat de comerț, am fost vânzătoare. Am fost și peste hotare, am lucrat în Cehia și Slovacia mult timp. Am avut totul, dar într-un minut am rămas fără nimic. A trebuit să-mi vând apartamentul și să ajung în stradă. În viață se întâmplă lucruri de care nici nu îți închipui vreodată că se vor petrece anume cu tine”, ne spune Natalia.

Apoi ne povestește că îi place să citească foarte mult, mai ales detective. Împrumută cărți de la oamenii care lucrează aici, apoi transmite cărțile altor oameni din plasament. Uneori împrumută cărți de la cunoscuți, anume ele o ajută să uite de toate problemele.

Centrul de Găzduire și Orientare pentru Persoanele fără Domiciliu stabil activează în Republica Moldova din 2004. Capacitatea centrului este de 70 de persoane și este accesibil atât pentru bărbați, cât și pentru femei de la 18 până la 62 de ani. Instituția oferă cazare nocturnă provizorie, asistență psiho-socială, asistență medicală, haine și produse de îngrijire. Până în prezent, aici și-au găsit adăpost aproximativ 2400 de persoane, dintre care unele au fost instituționalizate de mai multe ori.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus