Un oarecare Ion Macari de prin raionul Telenesti, care isi zice pedagog (iar noi il credeam carutas), a afirmat niste lucruri ce le poate spune doar o persoana care a visat noaptea – vorba unui statalist de la noi – cacareze de oaie. Ia fiti atenti aici: „Mai intai de toate, noi nu suntem romani, ci moldoveni… M-am nascut in anul 1930 in satul Mandresti (mandreste-te, Moldova!), un sat de razesi (oameni instariti). Nu purtam opinci si nu mancam geandra.
Purtam cizme de hrom (piele de box – n.n.) si mancam mamaliga adevarata cu branza de oi si jumari (mancare moldoveneasca, nu romaneasca). Ziua de 28 iunie 1940 pentru romani este o „zi neagra”, insa pentru noi, moldovenii, 98% este o „zi luminoasa”. Da, 28 iunie 1940 intr-adevar ne-a adus bucurie si fericire. Aveam zece ani si tin bine minte ca in sat era doar un singur magazin unde se vindeau dulciuri. Dupa 1940, in sat au aparut mai multe magazine cu dulciuri. Minciuna este faptul ca in 1940 au avut loc deportari si genocid…”.
Eu pot intelege ca o persoana, ajunsa la varsta senila, dimineata poate lua gresit pastilele si, pe parcursul zilei, sa spuna multe prostii, dar nici chiar asa… Sa zici ca in 1930 (cand localitatea lui era in componenta Romaniei!) Mandrestiul era un sat de oameni instariti, lumea umbla in cizme de box, nu in opinci, si ca manca mamaliga adevarata cu branza de oi si jumari (era meritul regimului roman, pana la urma!) si imediat dupa aceea sa afirmi ca 28 iunie 1940 „ne-a adus bucurie si fericire”, atunci cand rusii, flamanzi si lacomi, i-au luat cizmele „de hrom” si jumarile cu tot cu mamaliga, trebuie, intr-adevar, sa ai probleme cu tartacuta… I-am mai gasi o scuza ratacitului prin faptul ca, de regula, din copilarie se retin preponderent momentele legate de bomboane, de tot felul de dulciuri si eroul nostru, ajuns acum in mintea copiilor, asta si-a amintit. Acest Macari isi termina spovedania cu un P.S.: „Sunt pedagog. Am educat si instruit generatii din anii 1950-1994. Am participat la lichidarea nestiintei de carte, lasata de romani in anii 1948-1949”. Vedeti, nu intamplator vorbeam mai sus de pastile… „Nestiinta de carte”, pe care cu atata sarg s-a repezit sa o lichideze, era sovietica, nu romaneasca, din simplul motiv ca romanii nu puteau sa lase nestiinta de carte in 1948-1949, pentru ca Basarabia era ocupata de sovietici.
Vai de copiii pe care i-a „instruit” batranul demagog…
Sandala competentei
De la o vreme, prinzand la obraznicie, „tehnocratul” Igor Dodon a inceput sa emita pareri si pe teme istorice: „Daca o sa ne referim la istorie, apoi toti stiu foarte bine, inclusiv romanii, ca o parte din Romania este teritoriu moldovenesc”. Adanca cugetare, n-ai ce zice. Cat de bine am trai noi, daca fiecare ar vorbi numai ceea ce cunoaste. E semnificativa in acest sens replica pictorului francez Edouard Manet, facuta unui „atotstiutor” de-alde Dodon. Cica Manet pictase o domnisoara in sandale („Lola de Valencia”) si, pentru a fi mai sigur de veridicitatea incaltamintei, a cerut parerea unui cizmar. Acesta, plin de importanta, dupa ce a apreciat reusita sandalelor, a inceput a-si da cu parerea despre intreg tabloul, la care pictorul a replicat: „Cizmare, nu mai sus de sandale!”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
