Timpul.md

Externe 12 Iunie 2020 | 09:05

Proteste și politică – în SUA lupta continuă

Data de 25 mai 2020 a marcat moartea omului de culoare George Floyd și începutul unor proteste și distrugeri cu impact în politica internă din SUA, într-un an electoral. Societatea americană este divizată adânc pe linia rasială și omorul lui Floyd a fost o scânteie, care inevitabil ar fi pornit protestele. Aceasta era o axiomă în orice moment, mai cu seamă periculoasă într-un an electoral, ceea ce înțeleg mai toată lumea în SUA, cu, aparent, excepția unui polițist.

Desfășurarea evenimentelor din acea zi reflectă diviziunile rasiale de care vorbeam. Astfel, proprietarul unui magazin a chemat poliția, din cauza suspiciunii că anumiți clienți au plătit cu bancnote false. Unul din plătitori era George Floyd, care a rămas liniștit lângă magazin, în mașină, fără să plece. Nu cunoaștem dacă el știa că banii cu care plătise erau falși sau nu. De obicei escrocii pleacă rapid de la locul infracțiunii. Floyd nu a plecat, a fost arestat și în proces, recreat de mass media de stânga din SUA din diverse video, polițistul care l-a arestat i-a pus piciorul pe gât și acesta a murit.

Ulterior, poliția din Minnesota argumenta că Floyd avea un trecut criminal violent, după cum publica deja mass media de dreapta. Nu este, însă, deloc clar dacă polițiștii știau la momentul arestului cine este Floyd. Această justificare post-factum nu scuză nici într-un fel omuciderea prin strangulare a unui suspect de către poliție. Omul era deja în cătușe la acel moment. Prezumția nevinovăției și dreptul la viața trebuie să prevaleze chiar și în cazul unor potențiali infractori, iar ținutul gâtului sub genunchi pentru asigurare că arestatul nu se va împotrivi este abuz considerabil. Există alte metode eficiente pentru controlul unui arestat.



Cum nu era primul sau ultimul caz în care poliția omora un om de culoare, inevitabil această tragedie a dus la proteste, atât a comunității de culoare, cât și a albilor simpatizanți, preponderent cu convingeri de stânga, dar și a celor care nu sunt numaidecât susținători ai unui partid.

Unii lideri de opinie de dreapta, inclusiv cei care nu sunt de acord cu actuala conducere a partidului Republican, în frunte cu Președintele Trump, de asemenea au vorbit împotriva rasismului, în acest context. Este relativ dificil pentru dreapta din SUA să nu observe adresările moi, însă foarte bine formulate practic, la subiect, a unor personalități de culoare de dreapta cum sunt Condoleezza Rice, ex-Secretar De Stat și Consilier pentru Securitatea Națională SUA. De altfel, ea a vorbit și despre utilizarea situației de către propaganda chineză sau rusă, amintind de Tienanmen sau raptul Crimeii. La rândul său Colin Powell, fost Șef de Stat Major SUA și Secretar de Stat, a fost extraordinar de critic la adresa lui Trump până la punctul de a chema la vot pentru candidatul Democraților, Joe Biden, doar să nu fie votat Trump. Colegul său de dreapta, alb, fost Secretar al Apărării SUA și general în retragere, James Mattis, l-a acuzat pe Trump că divizează țara și l-a numit amenințare la adresa Constituției SUA.

Pe fundalul acestor proteste, însă, au avut loc și distrugeri sau furturi, iar unele mass media de stânga justificau violența ce a urmat din partea unor grupuri de protestatari prin violența anterioară din partea poliției – un cerc vicios. În acest cerc nu îi includem pe criminalii ordinari sau anarhiștii, care s-au dedat distrugerii sau furtului ordinar, folosind protestele ca acoperire, după cum raporta presa de dreapta cu probe video. Au avut loc și ciocniri între protestatari și cei ce se ocupau de distrugeri și jaf, cum, iarăși recunoștea chiar presa de dreapta, deci fără să afirme că stânga e responsabilă pentru distrugeri.

Procurorul General, William Barr, afirma că ar fi văzut o implicare a organizației anti-fasciste, de stânga, ANTIFA și a altor extremiști în instigarea distrugerilor, după câteva zile de la anunțul Președintelui Trump, conform căruia examina posibilitatea interzicerii acestei organizații, pe care dreapta o consideră extremistă. Ideea interzicerii ANTIFA, de altfel, a fost imediat criticată de stânga. ANTIFA nu este văzută în SUA în același fel ca, de exemplu, în Republica Moldova, unde membrii acestei organizații, preponderent de limbă rusă, au fost arestați sprijinind războiul rus în Ucraina, iar ulterior cu arme și planuri de asalt asupra unor instituții ale statului. În SUA această organizație nu este considerată a fi asociată Rusiei, țară criticată în SUA, în particular de adepții Partidul Democrat american, pentru interferența Kremlinului în alegerile prezidențiale din 2016.



Încă un element, care a devenit politic în realitățile din SUA este crearea unei impresii de stare de debandadă la nivel național. Mai mult, 80% din respondenții americani în cadrul unor barometre de opinie deja au o asemenea impresie. În realitate, de exemplu în New York, protestele și distrugerile din care au fost mediatizate pe larg, situația nu era nici pe departe atât de dramatică. Doar câteva zone din Manhattan au fost afectate de jafuri și distrugeri. Evident excepțiile din ambele tabere erau prezentate ca ”norme” – un procedeu, care în mass media se numește transfer de imagine. Excepția este percepută ca un fapt împlinit pe tot teritoriul SUA. Imaginea de incidente grave, însă doar locale, ca un ”colaps” al Statelor Unite – o imagine care nu corespundea realității mai largi a New Yorkului și restului SUA, dar care pe interiorul SUA este un element în lupta politică, ca și orice alt subiect de interes public. Însă, așa cum au observat unii jurnaliști și a comentat Condoleezza Rice, aceste imagini deja par a fi utilizate de către propaganda ruseasca anti-americană. Este relevant că mult până la moartea lui George Floyd, chiar presa de stânga, cum este CNN, a găsit în Ghana o ramură a ”fermei de troli” ruși axați pe dezinformare încă în luna martie 2020, scopul cărora era creșterea tensiunilor rasiale din SUA. Este improbabil că o astfel de ”fermă” să fi avut un impact definitiv asupra tensiunilor din SUA, însă mesajul fictiv că SUA este în colaps ar ajuta tocmai la deteriorarea imaginii SUA și ar alimenta narativul rusesc în deteriorarea credibilității și așa șubrede a SUA pe arena internațională.

Astfel, putem observa și constata că, în primul rând sistemul politic din SUA va rămâne bi-partinic pentru încă o perioadă de timp. Acest sistem captează aproape tot spectrul politic existent, de la votanții moderați de stânga sau dreapta, până la extremiștii neo-comuniști sau grupuri care promovează supremația albilor. Crearea unui sistem politic multi-partinic, după exemplele europene, nu este încă discutat serios în SUA, în ciuda unor dezbateri anterioare la temă, preponderent pe stânga politică, reînnoite de când Trump a preluat guvernarea, cu tot cu membrii familiei sale, ceea ce pune în prim plan discuția despre nepotism și guvernare democratică. Putem presupune că unul dintre motivele pentru lipsa unei discuții mai serioase la acest subiect este lupta dintre cele două forțe politice cu șanse de succes în alegeri – votanții nu văd alternative viabile, ele nu există, sau votul irosit ar putea să nu le pară rezonabil.

În aceste circumstanțe orice subiect de interes public va fi un subiect electoral, ca și până acum, de altfel – cu cât mai dramatic, cu atât mai util în lupta politică, indiferent de cauze, cum ar fi regretabilele pierderi de viață, cauza cărora merită un subiect aparte. Dar această perioadă politică nu este diferită față de cele anterioare în sensul luptei politice – ea continuă, ajustată la zi. Totuși cum SUA se apropie de alegerile prezidențiale în toamnă, se observă și o creștere a tensiunii în societate.

Diferențe importante față de trecut țin nu în ultimul rând de personalitățile politice și justificarea extremelor. Ca și în Europa, în Statele Unite se observă o ruptură tot mai mare dintre stânga și dreapta și se încearcă, uneori fără succes, prezentarea fiecărui candidat ca unul bun, mai moderat în cazul Democraților și mai hotărât, precum și sub asediu, în cazul Republicanilor. Tehnologia politică a ”cetății asediate” o cunoaștem din regiunea transnistreană și patronii lor din Rusia – astfel este justificată strângerea rândurilor, loialitatea față de liderul actual. Oricum, decizia de a ține aceste alegeri încă nu este finală, iar aparent Președintele Trump ar pierde din popularitate.



Chiar dacă presa de stângă continuă să prezinte sondajele de opinii publice, ca probe de pierdere de către Republicani a electoratului, trebuie să ne amintim și de faptul că sistemul electoral american este bazat pe votul electorilor – acești delegați, aleși să voteze Președintele SUA, l-au ales pe Donald Trump în 2016, în ciuda votului majorității populației pentru Hillary Clinton. În 2020 tot ei vor decide dacă acțiunile interne a Președintelui Trump au adus, în calculul final, bunăstare economică și oarecum socială cetățenilor SUA, în pofida problemelor de parcurs. Majoritatea americanilor nu au călătorit în afara SUA și datorită interpretărilor divergente din presă nu vor avea modele de comparație, care oricum ar fi relative – deci vor vota în baza unor subiecte comune electoratului din întreaga lume. Și pe ei îi va interesa mai ales bunăstarea internă, percepția bunăstării și siguranței din interiorul statului, din perspectiva problemelor lor. Va conta și chestiunea rudelor pierdute în pandemie și cele două viziuni – ‘din cauza virusului chinezesc’ cum este numit de republicani ca să transfere problema pe un inamic extern, sau ‘din cauza că Trump a neglijat virusul inițial și mi-a ucis rudele’, precum și cine a primit ajutor social generos de la administrația Republicană și taxe mai mici, față de cei afectați mai mult.

Prin urmare, putem afirma că nu există claritate despre ce gândesc acei electori acum și care ar fi rezultatul real al votului lor în toamnă, dacă alegerile vor avea loc, după cum se presupune, atunci.

Vlad Lupan este un expert independent și fost diplomat din Republica Moldova. A acumulat experiență diplomatică timp de 20 de ani la Ministerul afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova, precum și în trei Misiuni de pacificare sau dezvoltare ai OSCE, în Georgia, Albania și Croația. A fost negociator al conflictului transnistrean și a deținut funcții de Director NATO, Consilier de politică externă a Președintelui Republicii Moldova, membru al Comisiei pentru Securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului Republicii Moldova, Ambasador al Republicii Moldova la ONU. El a fost inclus în filmul documentar ONU privind problemele globale a populației. Vlad Lupan a făcut prezentări sau a citit lecții la Universitățile Columbia, Stanford, Yale, Occidental College și City College of New York. 

lidmoldova.org

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus