Batranul si ramolitul general sovietic de militie Voronin a luat painea talentatului nostru comic Gheorghe Urschi. De cand Voronin se produce in calitate de actor comic, Urschi nu mai este in voga. Si e firesc sa fie asa: Urschi e actor, el joaca rolul cuiva, pe cand Voronin e din viata, el nu joaca pe nimeni, se exprima pe sine, asa cum este el si de aia e mai dorit si mai savurat. E dorit si savurat, inainte de toate, de acea parte a presei care crede ca e libera si democratica.
Doamne, cum il mai savureaza fetitele cu microfoanele in maini, cum ii sorb fiecare cuvant! Orice ineptie iesita din gura desfranata a batranului clovn devine titlu de stire! Asta da carisma! Mai junii lui oponenti politici (Mihai Ghimpu, Vlad Filat, Marian Lupu sau Serafim Urecheanu), care de multe ori, cand declara ceva, nu se gandesc ce vor sa transmita, ci doar cum sa apara unul mai destept si mai profund decat altul, n-au cum concura cu Voronin. Sintaxa frazelor lor e stufoasa, alambicata, ambiguizata, cu multe propozitii secundare, cu multe apozitii si alte cuvinte incidente, mesajul e impachetat ca lalele aduse din Olanda, legat obligatoriu cu panglica tricolora…
Batranul intrigant e un psiholog rafinat, a studiat toate doctrinarele, nationalele si financiarele slabiciuni ale noilor guvernanti, el cunoaste bine psihologia vulgului, de aceea, injura ruseste, face aluzii porcoase la vestimentatia primavaratica a unei ziariste, nu se sfiieste sa spuna ca a purtat-o pe „Liudocka” in brate…
Imi amintesc de o scena, vazuta in Piata de la Ciocana. Un moldovean de al nostru, de vreo douazeci si ceva de ani, hamal in piata, tranteste jos o lada de carton plina cu banane, scoate o banana mare, o apropie de gura, ca in spoturile publicitare de la televizor, si-i striga unei domnisoare, de la tejgheaua de alaturi: „Liuda, vina, fa, la mine sa-ti dau o banana…”. Si rade insinuant, cu gura mare, plina de dinti murdari, fericit de faptul ca e atat de destept si in piata asta el e caroli, care poate propune o banana oricarei vanzatoare de la orice taraba… Liuda, ca sa vezi, nu s-a simtit ofensata, dimpotriva, acceptand jocul, i-a raspuns, cu un fel de repros: „Lasi, mai Leonea, ca tu propui banane la toate fetele din piata…”.
Nu vreau sa fac o paralela directa intre bananele lui Leonea si microfoanele tinerelor ziariste care-l vaneaza pe Voronin. Nu indemn, desigur, nici pe liderii nostri politicii sa coboare la lexicul si psihologia depravata a batranului intrigant. Cu referire la colegii mei de breasla, ma gandesc insa ca, in meseria noastra, profesionalismul echivaleaza cu demnitatea. In cadrul scamatoriei de ieri, numita conferinta de presa, Voronin i-a luat astfel apararea lui Muruianu: „Printre jurnalisti chiar sunt caini turbati, nu le voi spune pe nume. Cainii devin agresivi de la viata de caine. De vina sunt patronii vostri. Trebuie sa va majoreze salariile, sa va dea transport sa nu alergati ca Bobik prin oras”. Nu am participat la acea scamatorie si nu stiu daca s-a gasit vreun ziarist care sa se simta ofensat si sa-i dea replica pe care o merita. Ma tem ca nu…
…iar aceasta inseamna ca Leonea ramane cel mai tare in parcare si are toate sansele sa gaseasca in piata, la tarabe, mai multe pretendente la banana sa. Tradusa in alt limbaj, aceasta fraza suna astfel: Voronin de dupa 5 aprilie 2009 este opera presei anticomuniste. Daca aceasta presa ar fi avut demnitate si n-ar mai fi umblat dupa banane, Voronin n-ar mai fi existat. Si nu mai existau nici alegeri anticipate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
