Timpul.md

Actualitate 20 August 2018 | 07:13

10 august 2018 la București - 7 aprilie 2009 la Chișinău, reloaded

Violențele din Piața Victoriei ar putea avea drept efect o mobilizare a electoratului românesc la viitoarele alegeri

Dreptul de a protesta împotriva unei conduceri care comite acțiuni contrare legii sau bunului simț este consfințit de legile fundamentale și se situează la baza tuturor orânduirilor democratice. Putem afirma fără nicio exagerare, că doar atunci când cetățenii își pot exprima în mod pașnic dezacordul față de guvernare și sunt lăsați să o facă, adică nu li se aplică un tratament violent, nu sunt urmăriți penal, nu sunt intimidați sau amendați și nu le este lezată demnitatea umană sau integritatea fizică, putem afirma cu certitudine că regimul respectiv este unul democratic și modern. În caz contrar, nu mai poate fi vorba nici de democrație, nici de libertate a cetățenilor.

Lezarea continuă de către autoritățile unui stat a dreptului cetățenilor de a protesta, de a-și exprima dezacordul față de guvernare a fost de-a lungul istoriei un catalizator al mișcărilor care au condus la schimbări de regimuri și de orânduiri social-politice. Este o legitate explicabilă oarecum prin metoda unor analogii fizice: tensiunea socială nu dispare, iar odată creată ea se acumulează atunci când nu poate fi „evacuată” prin acțiuni de protest. Și din clipa în care atinge cote maxime, o răbufnire necontrolată a energiei devine inevitabilă.

Pe 10 august, la București, a avut loc o manifestație împotriva regimului actual din România, a coaliției PSD-ALDE, care de aproape doi ani nu contenește să implementeze în forță măsuri orientate spre limitarea independenței justiției, spre demolarea statului de drept atât de firav, construit cu multă migală în ultimii 10-15 ani de guvernările precedente. Atacurile permanente ale guvernării de la București împotriva libertăților câștigate cu atâta greu au și un puternic iz antieuropean, amestecat cu o retorică nozeabondă de sorginte autoritar-putinistă: fiecare modificare a legilor justiției este acompaniată de o salvă de promisiuni de belșug iminent și de burtă plină îndopată cu micii-și-berea-gratis.

Provocatori la protestul diasporei

Mitingul din 10 august, din Piața Victoriei, a fost anunțat ca un miting al diasporei. În plină perioadă estivală, un număr mare de români stabiliți departe de granițele Țării în căutarea unui trăi decent și-au declarat voința de a protesta și ei, la București, în apărarea valorilor democratice, a justiției libere, a demnității umane și a unei opțiuni proeuropene a României. Ca de fiecare dată, diaspora a răspuns „prezent!” atunci când Țara se află în dificultate. Cunosc mulți diasporeni, stabiliți în diferite țări, care și-au adaptat perioada de concedii de vară sau și-au procurat bilete de avion cu scopul de a fi prezenți la București pe 10 august. Atunci când democrația este în pericol, cetățenii conștienți și cu trăire patriotică nu pot rămâne indiferenți. În același timp, mulți dintre cei care nu au putut să se deplaseze la București au protestat în acea zi în fața ambasadelor și consulatelor românești din Paris, Roma, Londra și alte orașe ale lumii.

În mod absolut neașteptat, inedit practic în ultimii ani (când în București și în alte orașe din România au avut loc zeci și chiar sute de proteste absolut pașnice, liniștite), ceva nu a mers ca de obicei. Pe parcursul protestului s-a făcut simțită, chiar de la bun început, prezența unui grup de persoane agitate, îmbrăcate în aceeași manieră, aproximativ de aceeași vârstă. Erau tineri cu priviri, care nu sclipeau de inteligența obținută în urma anilor îndelungați de studii sau de lecturi profunde. Deși nu erau foarte numeroși, aceștia erau în schimb cei mai gălăgioși și activi. Ei protestau atât de năvalnic și furtunos, încât, la un moment dat, au săvârșit un atac în toată legea asupra jandarmilor care se aflau în preajma mulțimii de manifestanți.

Ce a urmat a fost la fel de neobișnuit ca și prezența galeriilor turbulente în mulțime - jandarmii au ripostat violent. Doar că acțiunile acestora nu erau orientate, așa cum era normal să fie, la izolarea și interpelarea provocatorilor. Jandarmii au ripostat violent împotriva tuturor, lansând gaze lacrimogene și gaze iritante și șarjând în mod agresiv mulțimea manifestanților pașnici. În învălmășeala, care a urmat, au fost rănite în jur de 500 de persoane, și manifestanți și jandarmi, unii dintre care se mai află în spitale cu unele complicații destul de grave.

România se transformă într-o țară a putinismului învingător

Cititorii din stânga Prutului, cei care în 2009 erau trecuți de vârsta de 15-16 ani, vor desprinde imediat, din cele relatate mai sus, o similitudine izbitoare între evenimentele din Piața Victoriei, din 10 august 2018, și cele din centrul Chișinăului, din 7 aprilie 2009. Și aici, și dincolo, în mulțimea de protestatari destul de numeroasă, dar pașnică, s-a infiltrat un grup compact de provocatori tineri și violenți care, prin acțiunile lor, au dus la o confruntare deschisă cu forțele de ordine. Și de o parte, și de alta, avem mulți oameni agresați fizic care, probabil, de s-ar fi întâlnit în orice altă circumstanță în viața cotidiană, și-ar fi strâns mâinile prietenește și ar fi avut ce discuta la o cafea. De ambele părți ale Prutului, la distanță de nouă ani, observăm un stat polițienesc, surd la revendicările oamenilor, care își violentează cetățenii prin agresiunea nesăbuită și imposibil de argumentat a unor forțe care, prin definiție, trebuiau să asigure ordinea. Alte vremuri, alte locuri, alte circumstanțe istorice, alte motivații care au scos lumea în stradă la protest. În schimb, același scenariu.

Ce s-a întâmplat totuși? De ce se repetă istoria la o distanță de aproape zece ani? Aș putea invoca o scenarită acută, și aș putea utiliza aici un argument mereu valabil, cel al conspirației. Ca să dea și mai bine, o conspirație cu iz moscovit. Aș fi cu atât mai îndreptățit să o fac, cu cât în zilele, care au urmat, mai mulți exegeți ai putinismului din România au vărsat tone de otravă împotriva „manifestanților-provocatori” și în apărarea acțiunilor violente ale statului polițienesc. Nu zic, bucuria acestor rătăciți este evidentă, mai ales atunci când, sub balcoanele lor, manifestațiile pașnice și într-o atmosferă bon enfant cedează locul unor confruntări violente care se aseamănă cu cele aplicate de mulți ani împotriva protestatarilor de pe piețele orașelor rusești. Pentru dughiniștii de la București lucrurile sunt clare și îmbucurătoare în același timp. România se transformă tot mai mult într-o țară a putinismului învingător.

Șocul produs în societate este prea puternic

Și, totuși, spectrul conspirației moscovite nu poate fi aplicat de această dată, în mod direct. Prea mică miză și prea mari riscurile. De ce să provoci dezordine la un protest într-o capitală a unui stat membru al UE și NATO, dacă acolo sălășluiește de ani buni, în birourile guvernamentale, cel mai eficient agent al tău: coaliția mafioților vânzători de țară, cunoscută și sub denumirea PSD-ALDE? Anume ei, cei care, de aproape trei decenii, nu permit ieșirea definitivă a României din întunericul totalitar comunist, sunt cei mai buni agenți ai Kremlinului la București. Cei care luptă asiduu împotriva statului de drept, apărându-și astfel averile obținute, în mod ilicit, penalii ajunși în funcții, care de frica DNA-ului sunt gata să scoată România din clubul țărilor europene și din Alianța Nord-Atlantică, nemernicii care de fiecare dată își găsesc ultimul refugiu în patriotism și chiar în unionism. Sunt ei, putiniștii noștri cei de toate zilele, cei care pe 10 august au panicat și au lovit în mulțimea pașnică de manifestanți.

Violențele din Piața Victoriei ar putea avea drept efect o mobilizare a electoratului românesc la viitoarele alegeri. Deși până atunci mai e mult timp, totuși șocul produs în societate este prea puternic, în măsură să ajungă până la cele mai imuabile straturi. Răspunsul unei societăți civilizate, în astfel de situații, poate fi unul singur, și anume, acela pe care l-a oferit societatea R. Moldova cu aproape un deceniu în urmă - o mobilizare puternică la alegeri și alungarea comuniștilor de la guvernare. Doar în acest mod suferințele oamenilor răniți în confruntările violente ar putea căpăta un sens adevărat.

Dorin Dușciac,
Paris, Franța

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus