Timpul.md

Politică 21 Aprilie 2020 | 10:55

15 ani de trădare și oportunitatea unei reveniri

Situația politică din aceste zile de la Chișinău amintește perfect situația de după alegerile din 6 martie 2005, atunci când în mod neașteptat, un partid declarat pro-românesc și pro-european a făcut coaliție cu rivalul său politic „de moarte”, votându-l pe Vladimir Voronin în funcția de președinte al Republicii Moldova. În aceste zile, situația este și mai dificilă, iar Partidul Democrat nu doar se îndreaptă în viteză să-i repete sfârșitul politic al PPCD, dar va purta și răspundere penală pentru gafele pe care le comit astăzi Igor Dodon și PSRM.

Recent, zbuciumata istorie a Republicii Moldova a marcat o „frumoasă aniversare” - 15 ani de la marea trădare a lui Iurie Roșca, atunci când la 4 aprilie 2005 l-a votat pe comunistul Voronin pentru al doilea mandat de președinte. A fost una dintre cele mai mari trădări politice comise de un partid de dreapta. Din păcate, nu singura, dar, poate din fericire, așa cum vom vedea, electoratul nu iartă trădătorii. Și niciodată, în istoria noastră, cei care au trădat electoratul de dreapta nu au mai putut reveni în marea politică.

Iuda

Campania pentru alegerile parlamentare din 2005 a fost, probabil, una dintre cele mai dure. Lupta aprigă se ducea între Partidul Comuniștilor, aflat la guvernare, și o coaliție a forțelor de opoziție, creată în jurul primarului de atunci al Chișinăului, Serafim Urecheanu – Blocul „Moldova Democrată”. PCRM a obținut o nouă majoritate parlamentară la alegerile din 6 martie, însă, Voronin nu mai avea suficiente voturi pentru a fi reales din nou președinte, iar toate speranțele erau îndreptate spre opoziție - BMD și PPCD-ul lui Iurie Roșca. La 4 aprilie 2005, Iurie Roșca și deputații PPCD îl realegeau însă, spre consternarea celor peste 140 de mii de alegători ai săi, pe cel mai mare dușman al său politic în funcția de președinte al Republicii Moldova.

Toate explicațiile de mai târziu ale lui Roșca, tot sprijinul pe care i l-a oferit Voronin, inclusiv resurse mediatice și fotolii guvernamentale nu l-au ajutat la următoarele alegeri parlamentare și nici la scrutinele care au urmat, astfel încât PPCD, care fusese principala forță politică de dreapta și Iurie Roșca au devenit „cadavre politice”. Iar Iurie Roșca a fost supranumit „Iuda”.

Istoria se repetă

Cine nu a învățat din greșelile istoriei, riscă să le repete. Pavel Filip, actualul lider al Partidului Democrat, mai era încă acum un an în top trei politicieni care se bucurau de cea mai mare încredere din partea cetățenilor. Din păcate, însă, Pavel Filip nu a învățat nimic nici din istoria altor politicieni pro-europeni care au făcut alianțe cu stânga politică pentru a-și promova interesele personale sau de moment, nici din experiența colegilor săi din Parlament de la Blocul ACUM, experiență care a demonstrat că nu poți face cu Dodon o alianță viabilă și care să protejeze interesele alegătorilor pro-europeni din Republica Moldova.

În schimbul unor fotolii guvernamentale, pe care le primise cândva și Roșca de la Voronin, dar și al promisiunilor că va scăpa de dosare penale, angajamente pe care le obținuse și Roșca, Pavel Filip a trădat procesul de integrare europeană la care spunea că ține mult, dar și voința alegătorilor care i-au votat partidul cu doar un an în urmă.

Situația PDM devine și mai complicată. Se pare că Dodon i-a învârtit pe degete pe Filip&Co și a acceptat să facă alianță cu ei doar atunci când țara intra în stare de urgență. Astfel, toate gafele guvernării, care devin din ce în ce mai vizibile, toate abuzurile și faptul că autoritățile nu s-au pregătit din timp pentru această situație, deși au fost avertizate și au avut timp, vor cădea nu doar pe PSRM și Dodon, dar, s-ar putea, și mai mult pe PDM și echipa formațiunii.

Este de așteptat că situația se va agrava. Atât socială, cât și economică. Iar Dodon, ca întotdeauna, va găsi soluții să arunce vina pe seama altcuiva.

De fapt, rolul PDM în această coaliție este exact ca cel al PPCD în 2005 – un lucru de o singură folosință. Dodon are nevoie de „parteneri de coaliție” doar ca să fie reales președinte. La fel cum a avut nevoie Voronin. Dacă se va întâmpla așa, socialiștilor le vor conveni alegeri parlamentare anticipate ca să preia de sine stătător întreaga putere în stat. Ce se va întâmpla în cazul unor anticipate cu PDM fără o viziune politică, imaginea șifonată și responsabil de criza economică și socială profundă cu care se va confrunta țara?

Îi mai ține minte cineva pe cei 11 deputați pe care îi avea PPCD-ul când l-a votat pe Voronin? A mai auzit cineva despre ei după ce și-au încheiat mandatul? Aceasta va fi, cel mai probabil, și soarta celor 22 de „democrați”

Ne-am convins de mai multe ori că alegătorii nu iartă trădătorii. Înșiși membrii partidelor care trădează nu rezistă mult, iar formațiunile încep să se dezintegreze, așa cum s-a întâmplat de-a lungul timpul și cu PPCD, și cu PLDM, și cu PL, și așa cum se întâmplă deja cu PDM. Astfel, Pavel Filip riscă să pună acum capacul și pe cariera sa politică, care abia începuse, dar și peste istoria de peste două decenii a PDM, formațiune care a jucat un rol extrem de important în istoria politică a Republicii Moldova.

Partidul Democrat a demonstrat de-a lungul activității sale politice multă mobilitate, dar și dexteritate de a se adapta situațiilor din mers. A demonstrat capacitate de negociere și de compromisuri. Toți mai țin minte, probabil, abilitatea și forța de negociere a PDM din anii 2009-2014, când de această formațiune a depins crearea alianțelor de guvernare și cum a reușit să obțină poziții confortabile în coalițiile politice, având un număr nu prea mare de mandate. Situația politică nu este cu mult mai diferită nici în prezent. Loc da dialog și chiar de coaliții de alternativă există. Există și voturi și chiar disponibilitate din partea deputaților PDM, care nu vor să fie aruncați peste bord de Dodon și Greceanîi. Singurul lucru de care este nevoie – voință politică și viziune mai largă. Da, și bineînțeles, să fie puse interesele țării și ale echipei mai presus decât cele personale.

Valeriu NICOLAE

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus