Istorie

19 ianuarie în istorie: spionul de trei decenii

Din cauza regimului de atunci, familia s-a refugiat în Elveţia, Franţa şi mai apoi în Rusia. În 1943 şi-a început activitatea de redactor la Deutscher Volkssender, post de radio în limba germană din Moscova. În 1945 s-a întors în Germania, făcând parte dintr-un grup de activişti comunişti supranumit „grupul Ulbricht”. În anii 1945-1946, Wolf a fost acreditat ca reporter la Procesul de la Nürnberg. Între 1949 (anul proclamării Republicii Democrate Germane) şi 1951, Markus Wolf a fost „prim consilier” la ambasada RDG în Moscova.

Din septembrie 1951, Wolf a participat la dezvoltarea noului serviciu de informaţii externe, care se prezenta spre exterior ca institut pentru cercetări în ştiinţele economiei. În 1952, a devenit şeful serviciului de informaţii externe, iar un an mai târziu acest serviciu a fost integrat în Ministerul Securităţii Statului. Markus Wolf a fost avansat la rangul de general-maior şi, în calitate de şef al spionajului, era totodată prim-adjunct al ministrului Securităţii statului, Ernst Wollweber, apoi Erich Mielke.

Abia în 1979, serviciul de informaţii externe al Republicii Federale Germania a putut să-l identifice pe Wolf pe o fotografie făcută de serviciul suedez de informaţii. În momentul fotografierii pe ascuns, Wolf se afla ca turist la Stockholm. Cel care l-a identificat a fost un fost locotenent-major al serviciului est-german condus de Wolf. Până în acel moment, serviciile occidentale nu deţineau o fotografie mai recentă decât cele de până în anii ’50 – ceea ce îi adusese lui Wolf porecla „omul fără faţă”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *