Timpul.md

Eveniment 30 Octombrie 2013 | 08:42

21 de ani fără Doina și Ion Aldea Teodorovici

Astăzi se împlinesc 21 de ani de la ziua în care Doina și Ion Aldea-Teodorovici au fost victime ale unui tragic accident rutier, produs in noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992.

Masina in care se deplasau spre Chisinau a intrat intr-un copac in apropierea localitatii Cosereni, la 49 kilometri de Bucuresti. Soferul si insotitorul au scapat cu viata, in timp ce Doina si Ion, aflati pe bancheta din spate, au fost striviti intre greutatea masinii si copacii de pe marginea drumului.

Ion a compus muzica diversa - de camera, simfonica, de estrada, cantece pentru copii, pentru filme si spectacole dramatice. Impreuna cu sotia sa, Doina, au sustinut numeroase concerte in care au promovat idealurile romanesti, au cantat limba romana si alfabetul latin. In amintirea celor doi, in fiecare an, pe 15 noiembrie, ziua de nastere a Doinei, la Chisinau se desfasoara Festivalul-concurs „Doua inimi gemene”.



Eugenia Marin, mama Doinei Aldea Teodorovici:

”Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cîntecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare - sală cu mii de oameni. E greu de exprimat în cuvinte suferinţa şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştiut să-i facă fericiţi şi pe alţii. Şi-au dăruit sufletul, inima, talentul, bonomenia celor care au avut nevoie de sprijin. Ei au luptat nu cu arma, au luptat cu cîntecul, cu sufletul lor curat. În timpul războiului din Transnistria, cu riscul vieţii, împreună cu titanii literaturii noastre Grigore Vieru şi Adrian Păunescu au dat spectacole pentru vitejii noştri patrioţi, pentru cei ce cu arma în mînă apărau integritatea ţării. Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au lăsat o brazdă adîncă în cultura neamului nostru. Au rămas a fi Artişti Emeriţi din R.Moldova, postmortem au fost decoraţi cu cea mai înaltă distincţie a ţării - Ordinul Republicii. In memoria lor au fost înălţate monumente: la Piteşti, Soroca, Chişinău. Numele lor îl poartă gimnazii, licee, străzi. Ei au plecat, dar le-a rămas Cîntecul.[…]”


Grigore Vieru, poet:
”Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pămînt, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cîntecul lor.”

Dinu Rusu:

”Trista conjugare a verbelor la trecut, personal, mă macină, mai ales atunci cînd scriu și vorbesc despre cei doi mari dispăruți. De fiecare dată, am avut emoții, de fiecare dată am trăit amintirea despre pierderea lor. Cînd mă gîndesc la Doina și Ion tresar de parca cineva imi pune în mîini tricolorul și mă îndeamnă să iubesc și să simt românește. Pentru ei laurii au însemnat comorile de vis ale acestui neam, succesele lor erau egale cu izbînzile unui popor dornic de libertate."

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus