50 de ani în spaţiu. Aventura abia începe…

108 minute în spaţiu

Primul zbor istoric în cosmos a fost realizat de Iuri Gagarin la 12 aprilie 1961, la 9 şi 7 minute, ora Moscovei. Distanţa de la Pământ până la orbita de lansare a rachetei pilotate „Vostok 1” cu primul om în cosmos a fost de 230 de km, iar zborul a durat 108 minute. 
Puţini cosmonauţi au rămas cu o singura călătorie în cosmos, mai ales cei din primele generaţii. De exemplu, Serghei Krikaliov, care acum conduce Centrul de pregătire a cosmonauţilor „Iuri Gagarin”, are şase zboruri cosmice la activ, iar astronautul american Franklin Chang-Diaz – şapte zboruri. Zborul în spaţiu nu ţine cont nici de vârstă: americanul John Glenn a zburat în cosmos la 77 de ani.

Gagarin a zburat pe propriul risc

Acad. Valeriu Canţer: Astăzi, după ce au fost desecretizate mai multe documente referitoare la primul zbor în cosmos, putem confirma cu certitudine că el a fost însoţit de un risc extraordinar pentru viaţa cosmonautului. De exemplu, separarea modulului de aterizare de aparatul de zbor s-a produs cu o întârziere de zece minute, timp suficient pentru ca omul să fie strivit de suprasarcină în condiţiile cosmosului. Un alt factor de risc major a fost aprinderea modulului în atmosferă, (efectul stelei căzătoare), el fiind în flăcări la o temperatură de 3000 de grade C, cam aceeaşi ca în apropierea Soarelui. Iuri Gagarin va mărturisi mai târziu că la un moment a descoperit cu stupoare că este înconjurat de flăcări mistuitoare – ar fi putut să se topească asemenea unei lumânări în caz de disfuncţie a vreunui sistem. A fost un mare curaj civic şi chiar eroism să semnezi înainte de zbor că îţi asumi personal toate riscurile.

Primul, prima, primii…

În 1962, SUA lansează în spaţiu o navetă cu astronautul John Glenn. Luat de valul acestei victorii, preşedintele John F. Kennedy anunţă că, până la sfârşitul decadei, americanii vor pune piciorul pe Lună. În replică, în acelaşi an, sovieticii trimit simultan în spaţiu două astronave cu cosmonauţi la bord – „Vostok 3” şi „Vostok 4”.

În 1963, sovieticii trimit în spaţiu prima femeie – Valentina Tereşkova, la bordul navei „Vostok 6”. Lumea este mută de admiraţie. Nu numai că e vorba despre o femeie, dar aceasta mai e şi o simplă muncitoare de la o fabrică de textile, care făcuse un antrenament special.

În 1965, sovieticii mai câştigă o victorie: cosmonautul Alexei Leonov este primul om care, la 18 martie, a ieşit în afara navei spaţiale „Voshod 2”. Câteva luni mai târziu, la 3 iunie, americanul Edward White făcea şi el o „plimbare” în afara navetei „Gemini 4”.

În 1969 e timpul americanilor să-şi ia revanşa. Lumea întreagă privea fascinată la astronautul Neil Armstrong, din misiunea „Apollo 11”, punând piciorul pe solul selenar. „Un mic pas pentru om, un uriaş pas pentru omenire”, a spus el atunci şi lumea a izbucnit în lacrimi. Neil Armstrong a împlinit, de curând, 80 de ani.

Războiul Rece a stimulat competiţia

Cosmonautul Dumitru Prunariu: Războiul Rece a constituit un stimulent foarte important pentru dezvoltarea activităţilor cosmice, fiecare stat şi-a elaborat propriile sisteme de observaţie, comunicaţii din spaţiul cosmic utilizate de sistemele militare, iar acest lucru a atras după sine şi o cursă a dezvoltării aplicaţiilor civile în domeniu. Aproape toată infrastructura pentru lansarea sateliţilor şi a rachetelor purtătoare, toate uzinele pentru producţia de rachete şi nave cosmice au fost construite în perioada Războiului Rece, când factorul politic era foarte important şi favoriza alocarea de fonduri imense. Această competiţie s-a încheiat oarecum după 1989 şi o cooperare deschisă în domeniul utilizării paşnice a spaţiului cosmic s-a declanşat între SUA şi Federaţia Rusă…

Anii ’60. Moldova devine un mare laborator militar

Acad. Valeriu Canţer: După efectuarea primului zbor în cosmos, în RM, în special la Chişinău, sunt create şi concentrate diverse întreprinderi şi instituţii cu profil militar. Între acestea – „Mezon”, „Sciotmaş”, „Mikroprovod”, „Topaz”, precum şi o serie de institute de cercetări ştiinţifice cu tematică secretă – НИИЦЕФТ, КНИИЭП, ВНИИТ. Puţini ştiau, de exemplu, că „Mezon”-ul, unde munceau în trei schimburi circa zece mii de oameni, producea aparataj electronic cu destinaţie specială; НИИЦЕФТ elabora proiecte în domeniul sistemelor de calcul de bord; ВНИИТ era preocupat de sursele de energie pentru aparatele de zbor… 

Scepticii se întreabă: au fost americanii pe Lună?!

Teoria conspiraţiei selenare, potrivit căreia americanii nu au fost niciodată pe Lună cu echipaj uman, a fost larg dezbătută în presa occidentală. Când „gluma” s-a îngroşat, devenind subiect internaţional de dezbatere, agenţiei americane NASA i s-a cerut să ofere originalele fotografiilor din expediţiile selenare „Apollo”, pentru a infirma afirmaţiile scepticilor. „Originalele s-au pierdut când arhiva a fost mutată”, ar fi fost răspunsul NASA. „Cine vrea să vadă dacă este adevărat, să se ducă pe Lună. În locurile de aselenizare, se găsesc numeroase dovezi ale prezenţei astronauţilor americani”, au replicat cei de la NASA. Dovezile, potrivit agenţiei, sunt steagurile americane, cărucioarele selenare şi alte echipamente lăsate în urmă de astronauţi.

Înjurături ruseşti în spaţiu

Ultimele cuvinte ale cosmonautului rus Vladimir Komarov, interceptate de serviciile secrete americane, în timp ce se îndrepta spre Terra la bordul rachetei „Soyuz 1”, în 1967, au fost ţipete de furie şi înjurături la adresa superiorilor săi, pe care îi acuza că l-au trimis în spaţiu într-o „navă peticită”. Cosmonautul rus era conştient de faptul că se îndreaptă spre o moarte sigură în urma impactului cu pământul… Vorba e că savanţii sovietici au planificat să lanseze capsula „Soyuz 1” cu Komarov la bord, în timp ce o inspecţie tehnică a rachetei a relevat faptul că vehiculul spaţial avea 203 probleme structurale. Nimeni însă nu a îndrăznit să-i vorbească prim-secretarului PCUS, Leonid Brejnev, despre aceste erori tehnice, deoarece oamenii se temeau să nu fie retrogradaţi, concediaţi sau judecaţi. Misiunea a continuat aşa cum era planificată şi urma să marcheze 50 de ani de la revoluţia din octombrie 1917. Astfel, speranţele cosmonautului Vladimir Komarov de a se întoarce în siguranţă pe Pământ au fost spulberate.

Anii ’80. Mare secretomanie la Academia de Ştiinţe a Moldovei

Acad. Valeriu Canţer: AŞM, având aria de cercetări în domeniul fizicii şi tehnicii, a fost antrenată în investigaţii şi elaborări cu caracter militar, care au cunoscut cea mai mare extindere la începutul anilor ’80. În acei ani de mare avânt ştiinţific doar în Biroul specializat de construcţie şi tehnologie în domeniul electronicii, cunoscut prin abrevierea СКТБ şi care era finanţat şi dotat de centru doar prin filiera contractelor economice, activau 500 de specialişti de cea mai înaltă calificare. Cercetările cu caracter militar sau care vizau cosmonautica aveau un caracter strict secret. Înainte de a fi angajat la serviciu, te obligai în scris că vei păstra confidenţialitatea cercetărilor. Un laborator nu ştia decât cu aproximaţie cu ce se ocupă laboratorul de alături, un institut nu era la curent cu activitatea celorlalte institute. Elaborările ştiinţifice pentru cosmos erau trimise pe o adresă cu numărul unei lădiţe poştale. Niciun savant nu ştia cine se folosea de producţia sa, existau doar bănuieli şi presupuneri.

Scandal la bord: a dispărut sucul de roşii „Moldova”!

Lina Bantiş, ex-directoare a Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Alimentaţiei Publice din Moldova: În perioada 1964-1993, în cadrul institutului nostru funcţiona un laborator care pregătea alimente pentru cosmonauţi. Noi ne specializam în prepararea sucurilor şi a preparatelor din fructe uscate, prin metoda sublimării. Sucurile erau, de fapt, nişte prafuri pe care cosmonauţii le dizolvau cu apă. Iar fructele uscate erau preparate sub formă de beţişoare, care mai apoi puteau fi folosite de ei ca pe nişte gume de mestecat, pentru a menţine instinctul mestecării. Cultivam fructe şi legume de diferite soiuri în condiţii ecologice pure, pe terenurile experimentale ale institutului. Îmi amintesc o întâmplare interesantă cu aşa-numitul sos de tomate „Moldova”. În timpul unui zbor cu un echipaj internaţional, la bordul navei… a dispărut toată cantitatea de sos de tomate. Mai apoi s-a dovedit că astronauţilor americani atât de mult le-a plăcut acest produs, încât au consumat toate pachetele de la bord… Ce să vă spun, a fost o mare onoare pentru mine să particip la asemenea proiecte. Am fost decorată şi cu Medalia „Serghei Koroliov” pentru munca depusă…

Savanţii moldoveni pentru cosmosul sovietic

Acad. Valeriu Canţer: Aparatele, create de savanţii şi inginerii Institutului de Fizică Aplicată şi СКТБ, erau testate în diverse condiţii speciale: în stratosferă – la măsurarea concentraţiei de ozon şi a oxigenului atomar; sub apă – la detectarea obiectelor periculoase; în cosmos la bordul navelor – la detecţia rachetelor intercontinentale, interceptarea rachetelor antiaeriene, la măsurarea vidului şi presiunii, aprecierea stării fiziologice a cosmonauţilor. Din sutele de elaborări ştiinţifice cu destinaţie militară realizate în centrele de cercetări din Chişinău, personal cunosc cel puţin zece care au trecut prin Institutul de Fizică Aplicată al AŞM şi СКТБ. Aş aminti de sistemele de refrigerare termoelectrică, aplicate în tehnica cosmică pentru optimizarea condiţiilor de temperatură ale unor dispozitive; despre sistemele de fotodetectori în infraroşu, care permiteau înregistrarea amprentelor termice. La fel, despre sistemul de traductori, bazat pe tehnologia microfirului, care avea sensibilitatea sporită şi timpul de răspuns redus. Acesta se utiliza pentru monitorizarea stării cosmonauţilor şi transmitea informaţia de pe bordul navei cosmice pe pământ. Aceste lucrări, la elaborarea cărora am avut onoarea să particip şi eu, au fost realizate sub conducerea acad. Dumitru Ghiţu (1931-2008), un mare împătimit al cosmonauticii şi cosmosului, membru de onoare al Academiei de Cosmonautică „K. Ţiolkovski” din Moscova. Un ciclu de lucrări în domeniul cosmonauticii a realizat şi acad. Mircea Bologa; e vorba de sistemele termostat de dirijare cu transferul de căldură. Din echipa sa a făcut parte şi talentatul inginer, regretatul Vladimir Usenco. În contextul cercetării universitare de la Chişinău, s-a afirmat în plan naţional şi internaţional acad. Ion Bostan, rectorul UTM, care a lansat şi dezvoltat o gamă variată de transmisii – cele planetare precesionale, bazate pe principii noi de transformare a mişcării şi sarcinii.

Planeta „Grebenicov”…

Vorbind despre contribuţia savanţilor moldoveni la dezvoltarea cosmonauticii sovietice, să nu uităm un alt nume de rezonanţă: Eugen Grebenicov. Băştinaş din Slobozia Mare, Cahul, Grebenicov a lucrat întreaga viaţă la centrele universitare şi de cercetare din Moscova, iar lucrările sale au fost repere ştiinţifice pentru realizarea zborurilor cosmice. Pentru meritele sale deosebite în domeniul cosmonauticii, Comitetul Internaţional de Astronomie a dat unei planete din sistemul solar numele de „Grebenicov”. Astfel, până în prezent, 12 români celebri, între care Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi au numele eternizate pe firmamentul bolţii cereşti. Eugen Grebenicov este doctor honoris causa a patru universităţi, între care şi al Universităţii Tehnice din Moldova.

Prima descoperire: nu suntem singuri în Univers

Cosmonautul Dumitru Prunariu: Concluzia oamenilor de ştiinţă este că viaţa nu este unică în Univers şi nu se găseşte doar pe Pământ… După cei numai 54 de ani de experienţă în cosmos, posibilităţile noastre de explorare a Universului sunt foarte limitate. Cunoaştem foarte bine Luna, planeta Marte şi sistemul nostru solar, dar, pentru a descoperi viaţa, trebuie să ajungem în alte sisteme stelare. Nu excludem posibilitatea ca alte fiinţe să poată fi mai evoluate decât noi… Eu consider că nu trebuie să ne fie frică de alte civilizaţii, pentru că fiinţele inteligente ar înţelege că nu este benefic să intervină în ecologia altei planete, ştiind că orice imixtiune poate genera schimbări radicale în viaţa acelei planete…

A doua descoperire: Dumnezeu nu e în cosmos!

Cosmonautul Dumitru Prunariu: Dumnezeu nu este o fiinţă existentă undeva în spaţiul cosmic, deşi apar şi cărţi cu titluri precum „Cu Dumitru Prunariu mai aproape de Dumnezeu”. Dumnezeu reprezintă un mod de a înţelege şi a ne raporta la o anumită energie universală. Fiecare persoană îl are pe Dumnezeu în minte şi în inimă. El nu există undeva în exterior, ci reprezintă o parte componentă a noastră, a ceea ce este viu. Din punctul meu de vedere, adevăratul Dumnezeu este o forţă universală care duce la un anumit echilibru, la bine, şi stimulează o unitate şi o acţiune comună a oamenilor care sunt reuniţi printr-o anumită credinţă, indiferent care ar fi ea. 

Anii 2009-2013: primul satelit moldovenesc

Acad. Valeriu Canţer: În cadrul unui program care se desfăşoară în RM din anul 2009 şi va dura până în 2013, sub conducerea acad. Ion Bostan, se află în fază de elaborare primul satelit moldovenesc. În program sunt implicate trei echipe de cercetători şi ingineri de la Universitatea Tehnică a Moldovei, Institutul de Inginerie Electronică şi Nanotehnologii „Dumitru Ghiţu” al AŞM şi Întreprinderea privată „Comelpro”. Construcţia se încadrează în standardul CubeSat, care este un program de extindere exponenţială a tehnologiilor cosmice pentru diverse scopuri, inclusiv cele ce ţin de educaţie. Graţie acestui program, în multe universităţi din lume se realizează cercetări în domeniul micro- şi nanosateliţilor. Satelitul moldovenesc va avea drept obiectiv monitorizarea prin scanare a teritoriului RM, rezultatele având destinaţie ştiinţifică şi nu numai. Prima etapă a construcţiei se va încheia în 2012.

Anul 2100: NASA vrea să zboare spre alte lumi

Peste mai puţin de o sută de ani, NASA vrea să călătorească spre stele. Agenţia spaţială americană colaborează cu o altă agenţie, DARPA, cele două făcând un studiu pentru construirea unei super-navete spaţiale, care să fie capabilă de o asemenea călătorie spre alte lumi. Proiectul ar putea fi concretizat peste 100 de ani, dată fiind complexitatea lui. Pentru a propune idei în acest sens, au fost cooptaţi inclusiv scriitori SF şi persoane cu viziune care nu sunt neapărat specialişti ai NASA. Costurile unor călătorii interstelare sunt uriaşe. Studiile pentru proiectul „navetei de 100 de ani” vor fi desfăşurate până la finele anului 2011. Fostul om de ştiinţă al NASA, Marc Millis, spune că aceste planuri se pot realiza. Este nevoie, însă, de o organizaţie puternică ce ar trebui să reziste timp de 100 de ani pentru a putea concretiza totul. Totul ar depinde de posibilitatea ca alte planete să poată fi locuite, acest lucru dând sens proiectului.

O întrebare deschisă: avem şanse să găsim extratereştri? 

„Dacă extratereştrii există, atunci ar fi reuşit să ne trimită un semnal sau să ajungă până pe Pământ”, susţine Richard Conn Henry, de la Universitatea John Hopkins. El şi colegii săi spun că noi căutăm semne de viaţă extraterestră doar pe 3% din suprafaţa cerului. Tocmai de aceea, ei au elaborat un proiect de căutare a vieţii extraterestre prin intermediul unui instrument special destinat acestei întreprinderi dificile. El este compus din mai multe antene localizate în Hat Creek, California. Astronomul Greg Laughlin, de la Universitatea din California, este de părere că, de la distanţa de 50 de ani-lumină, Pământul le-ar apărea extratereştrilor ca un simplu punct albastru. Desigur, în ipoteza în care şi ei ne-ar căuta.