Organizarea deportarii in masa din 5-6 iulie 1949 a fost un proces de lunga durata, strict confidential, in care au fost implicati reprezentantii puterii sovietice unionale si locale. Pregatirile au inclus masuri de ordin ideologic, conspirativ, decizional, militar, tehnic, operativ etc. Azi vom reda unele prevederi „legale” din diferite documente ale regimului comunist pentru a ne convinge de fariseismul celor care au distrus viata a zeci de mii de basarabeni.
Pregatirea ideologica si decizionala a deportarii masive a demarat activ in primavara anului 1949, cand s-a pus deschis problema. La 17 martie 1949 […], V. Ivanov, presedintele Biroului pentru RSSM, si N. Covali, intr-o scrisoare adresata lui Stalin, „rugau CC al PC(b) din toata Uniunea sa permita deportarea din republica a 39.091 de persoane: chiaburi, activisti ai partidelor profasciste, etc.”.
Moscova nu s-a lasat convinsa prea greu si la 6 aprilie 1949 este adoptata hotararea strict secreta a Biroului Politic al CC al PC despre deportarea de pe teritoriul RSSM a culacilor, fostilor mosieri, marilor comercianti, complicilor activi ai ocupatiei fasciste, persoanelor care au colaborat cu organele de politie fasciste si romane, participantilor partidelor si organizatiilor profasciste, albgardistilor, membrilor sectelor ilegale, precum si a familiilor tuturor celor sus-numiti. Hotararea prevedea deportarea a 11.280 familii care intruneau 40.850 persoane. Acestea urmau sa fie stramutate pentru totdeauna in regiunile Kazahstanului de Sud Djambul si Aktiubinsk, precum si regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia. Se preconiza ca deportarea sa aiba loc in iunie 1949, sub controlul si raspunderea Ministerului Securitatii de Stat (KGB). Deportarea culacilor, fostilor mosieri, marilor comercianti si a familiilor lor urma sa aiba loc conform listelor vizate de Sovietul Ministrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane – conform deciziei Consfatuirii Speciale (Osoboie Sovescianie) a Ministerului Securitatii de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era imputernicit sa organizeze escortarea si transportarea deportatilor din RSSM, controlul administrativ al acestora in teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadarii, angajarea lor in colhozuri, sovhozuri si la intreprinderi.
Punctul 5 din aceasta hotarare indica sa li se permita deportatilor a-si lua lucrurile personale de valoare, cele cotidiene (imbracaminte, vesela, inventarul de uz casnic, agricol) si rezerva alimentara pentru intreaga familie pana la 1.500 kg. Cealalta avere, viile, livezile si animalele sa fie confiscate. Graul, furajul si culturile tehnice urmau sa fie predate statului.
Ministerul Finantelor al URSS era imputernicit sa aloce suplimentar de la buget surse pentru finantarea alimentarii si asistentei medicale in timpul deportarii, cate 5 ruble si 50 de copeici de persoana. Transportarea deportatilor urma sa se produca pe calea ferata in vagoane pentru oameni. Ministerul Comertului era insarcinat sa organizeze livrarea mancarii calde deportatilor prin bufeturile de pe langa calea ferata. Ministerul Sanatatii urma sa asigure un medic si doua asistente in fiecare vagon, asigurati cu toate medicamentele si trusele medicale. Se preconiza organizarea caselor de batrani si invalizi in regiunile unde se vor stabili deportatii.
La prima vedere, se creeaza o imagine a unei atitudini grijulii fata de cei care urmau sa fie deportati, insa de facto aceste directive nu au fost respectate, oamenii fiind tratati ca niste animale. Ceea ce ii deosebea pe romanii de la est de Prut de alte popoare deportate in anii razboiului era calificativul „nationalisti burghezo-romani”, fapt ce complica si mai mult situatia lor.
Deja la 10 mai a fost transmisa corespondenta referitoare la pregatirea operatiei de deportare din RSSM din partea MGB a RSSM catre superiorul de la Moscova, A. S. Blinov. Documentul era strict secret si prevedea ca, pana la 9 mai 1949, au fost stabilite 13.972 familii din contingentul special care urmeaza a fi deportat, inclusiv:
1. Culaci – 8.122 familii;
2. Mari comercianti – 974 familii;
3. Fosti mosieri – 44 familii;
4. Complicii ocupatiei germano-romane – 2.752 familii;
5. Colaboratori cu organele de politie fasciste si romane – 727 familii;
6. Participanti ai partidelor si organizatiilor profasciste – 960 familii;
7. Albgardisti – 48 familii;
8. Membrii sectelor ilegale – 345 familii;
(In total – 4.832 familii).
Catre 9 mai au fost perfectate 10.424 de dosare referitoare la familiile deportatilor, in total – 34.081 persoane.
Conform datelor prealabile, pentru realizarea operatiei de deportare va fi nevoie de:
Corp operativ – 3.389 persoane;
Soldati MGB-MVD – 9.050 persoane;
Activisti de partid – 22.560 persoane;
Autocamioane-– 3.071;
Vagoane pentru cale ferata – 1.736.
Fiecare grup operativ care urma sa ridice oamenii din casele lor trebuia sa fie format din sapte persoane: una din corpul operativ, doi soldati si patru activisti de partid. De exemplu, pentru deportarea celor 500 de familii din Chisinau trebuiau create 250 de grupuri operative, fiecarui grup revenindu-i doua familii.
Pentru deportarea altor 10.781 familii – din restul oraselor si raioanelor – se preconiza crearea a 2.696 grupuri operative, fiecaruia revenindu-i cate patru familii. Componenta grupului operativ pentru raioane era de 12 persoane (una din corpul operativ, trei soldati, opt activisti de partid). Per total, 2.695 persoane din corpul operativ, 8.085 soldati, 21.560 activisti.
Deportatii vor fi incarcati in vagoane a cate 24 de persoane (sapte-opt familii) si 1,5 tone bagaj pentru fiecare familie. Per total, sunt programate 28 de esaloane a cate 68 vagoane. Aceasta dispozitie era expresia unui cinism diabolic deoarece in vagoane erau urcate zeci de familii, iar bagajul total al lor nu se ridica nici la cifra programata pentru o singura familie.
In ceea ce priveste personalul necesar pentru paza si asigurarea procesului de deportare, in document se mentiona ca, deoarece MGB al RSSM nu dispune de aparatori populari inarmati, vor fi dislocati 8.350 soldati din structurile MGB ale URSS.
Autorii acestui document, ministrul Securitatii de Stat al RSSM, Mordovet, si imputernicitul MGB al URSS, Ermolin, cereau crearea de urgenta a conditiilor pentru deportari urgenta si incadrarea procurorului in procesul de cercetare si aprobare a dosarelor care trebuiau transmise Consfatuirii Speciale a Securitatii.
In aceasta campanie de pregatire a deportarii masive au fost analizate dosarele familiilor propuse spre deportare, facandu-se o statistica privind numarul familiilor ai caror membri au satisfacut in trecut sau la momentul respectiv serviciul militar in Armata Rosie sau au merite deosebite in fata patriei sovietice. Astfel, observam ca, din cele 18.151 dosare perfectate, 3.324 de familii aveau membri care au satisfacut sau satisfaceau la momentul respectiv serviciul militar in Armata Rosie. Circa 1.740 de familii aveau membri decorati cu medalii guvernamentale pentru lupta sau munca, pentru maternitate, 443 de familii aveau membri care au cazut pe campul de lupta in cel de-al Doilea Razboi Mondial, 190 de familii aveau invalizi de razboi, 2.044 familii au intrat in colhozuri, 4.420 familii aveau membri care au fost judecati anterior. Astfel, au existat unele categorii sociale care au fost scutite de deportare, in virtutea meritelor fata de noua putere.
Aurelia Cemartan-Rotaru
Continuare in unul din numerele urmatoare
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
