(Continuare. Inceputul in TIMPUL din 17 iulie curent )
Incepand cu luna iunie, se rezolvau problemele ce tin de primirea, transportarea, stabilirea cu traiul si in campul muncii a deportatilor din RSSM. Astfel, la 11 iunie 1949 a fost emis ordinul strict secret si de o importanta deosebita al MVD al URSS, care facea un rezumat al tuturor celorlalte decizii luate in prealabil si se referea la: categoriile sociale supuse deportarii pe veci in teritoriile stabilite, asupra carora se extindea decizia Sovietului Suprem al URSS din 26 noiembrie 1948 cu privire la raspunderea penala pentru fuga din locul de trai obligatoriu. Se ordona:
1. Deportatii din RSSM sa fie trimisi pe veci in regiunea Kurgan – 5.000 de familii (18.200 persoane), in regiunea Tiumen – 3.280 de familii (11.800 persoane), in regiunea Irkutsk – 2.000 familii (7.200 persoane), in tinutul Altai – 1.000 familii (4.000 oameni).
2. Ministrului de Interne al RSSM, general-locotenentului Tutuskin, i se ordona organizarea si controlul operatiei de deportare.
Celelalte prevederi ale hotararilor anterioare au fost rezumate in aceasta decizie. Noutatea care se impune acum este cuprinsa in punctul 11, unde se stabileste ca conducerea Ministerului de Interne, impreuna cu conducerea locala de partid din asezarile pentru deportare, sa se ocupe de elaborarea unui plan concret de primire si stabilire a deportatilor. Acest plan sa prevada: asigurarea deportatilor cu locuri de trai, angajarea in campul muncii, asigurarea transportului de la statiile de tren pana la locurile de trai. S-a preconizat crearea comenduirilor speciale in grija carora sa fie deportatii. Ultimii urmau sa fie luati la evidenta organelor de resort si trebuiau sa fie informati despre restrictiile si regimul strict la care aveau sa fie supusi. Dosarele si documentele de identitate ale deportatilor trebuiau sa fie pastrate de organele MVD din localitatile respective. Punctul 31 al acestei instructii specifica faptul ca insotitorilor de convoi li se interzicea folosirea armei impotriva deportatilor, cu exceptia apararii legitime si in caz de tentativa de evadare, iar in cazul femeilor insarcinate si al copiilor – se interzicea categoric folosirea armei, in orice imprejurare (realitatea a fost insa de alta natura).
La 21 iunie 1949 se anunta ca, din cele 9.853 familii de culaci asupra carora au fost perfectate dosare pentru deportare, 562 familii fac parte din colhozuri, iar din 6.760 familii ale celorlalte categorii, din colhozuri fac parte 1.216 familii. Din toate cele 16.613 dosare vizate ale familiilor din contingentul special, din colhozuri fac parte 1.778 familii, adica 10,7%.
Organizarea staffului care urma sa se ocupe de deportare s-a facut in perioada 23-24 iunie. Din conducere faceau parte: general-maiorul Mordovet Iosif Lavrentiev – ministrul Securitatii RSSM, general-maiorul Ermolin Ivan Ilici – imputernicitul MGB al URSS, colonelul Kolotuskin Aleksandr Alexeevici – adjunctul ministrului Securitatii RSSM pe cadre. Tot aici era specificat stafful grupelor informativa, operativa, de evidenta, de transmisiune, conducerea grupurilor operative de serviciu, stafful masinistilor. Per total erau 30 de persoane, absolut toate din structurile MGB al RSSM. Din Moscova in RSSM au venit 32 de medici si 64 asistente medicale, care au fost cazati, asigurandu-li-se hrana si toate conditiile necesare in asa fel, incat sa se tina in secret scopul venirii lor. Stafful de conducere a operatiei „Iug” si-a inceput activitatea la 24 iunie 1949.
Fiecare esalon avea urmatoarele cadre: un sef de esalon (ofiter MVD al URSS), doi adjuncti – unul pe sectorul gospodaresc si altul in domeniul operativ -, un medic si doua asistente medicale. Pe langa acestia, fiecare esalon avea un convoi de 30 de soldati.
Au mai fost organizate 26 de grupuri operative ale MVD al RSSM, care aveau misiunea sa primeasca si sa pazeasca deportatii adusi la statiile de imbarcare in trenuri, sa faca listele celor deportati, sa mentina ordinea si informarea centrului despre desfasurarea operatiei.
La statiile de iesire din RSSM – Razdelnaia, Slobodka, Moghiliov-Podolsk – au fost create grupuri operative care aveau scopul sa verifice si sa tina sub control situatia din esaloane, sa verifice situatia din vagoane, sa asigure ajutorul necesar, inlaturand deficientele si problemele aparute, sa actioneze operativ pentru a evita tentativele de fuga.
Pe ultima suta de metri a pregatirii operatiei „Iug”, se actiona hotarat si fara tergiversari. La 30 iunie 1949, presedintele Consiliului de Ministri al RSSM, G. Rudi, elaborase documentul privind confiscarea si realizarea averii persoanelor deportate de pe teritoriul RSSM si responsabilitatea pentru delapidarea si irosirea ei. Documentul era strict secret si stipula: in legatura cu deportarea chiaburilor, marilor comercianti si a fostilor mosieri de pe teritoriul RSSM, colaboratorilor si ocupantilor romano-fascisti etc., Consiliul de Ministri al RSSM ordona:
1. Sa se permita deportatilor sa-si ia lucrurile personale de valoare, banii, hainele, incaltamintea, vesela si alte lucruri de uz casnic, inventarul agricol si mestesugaresc si rezerva alimentara, per total pana la 1.500 kg de fiecare familie.
2. Cealalta avere, viile, livezile, animalele, inventarul, constructiile de locuit si dependintele, intreprinderile industriale Sa FIE CONFISCATE.
3. Averea confiscata a celor deportati sa fie folosita in scopul acoperirii restantelor de stat. Averea ramasa dupa acoperirea restantelor statului sa se transmita definitiv colhozului, fiind considerata fond indivizibil. Cealalta avere sa fie transmisa organelor financiare pentru realizare.
4. Graul, furajul si culturile tehnice sa fie transmise statului.
5. Averea imobila confiscata sa fie folosita in primul rand pentru spitale, scoli, case de copii, biblioteci.
6. Intreprinderile industriale (morile, abatoarele etc.) sa fie transmise colhozurilor.
7. Masinile de treierat, motoarele sa fie transmise statiilor de masini si tractoare la un pret redus.
8. Responsabilitatea pentru pastrarea si realizarea averii o poarta presedintii sovietelor raionale de deputati ai muncii si conducatorii sectiilor financiare raionale.
9. Consiliul de Ministri previne neadmiterea/interdictia delapidarilor averii confiscate. In procesul realizarii averii, nu se admite nici o deviere de la prezentul ordin.
Nu incape indoiala ca statul sovietic castiga foarte mult de pe urma sechestrarii acestor averi. Era una dintre cele mai josnice modalitati de procedare cu adevaratii gospodari, care, din tata in fiu, lucrasera pamantul si aveau pe langa casa toate bunurile necesare. Iar in schimbul acestor bogatii si bunuri, taranilor li se pregatea stabilirea cu traiul si in campul muncii a contingentului special din RSSM – documentul strict secret din 30 iunie 1949, adresat ministrului MVD al URSS, tovarasul Kruglov S. N. Astfel, se preconiza angajarea deportatilor in agricultura si in domeniul industrial.
Dupa ce au decurs toate pregatirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chisinau (Selivanovskii, Mordovet, Ermolin) a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu urmatorul text: „Raportati pana la ora 14.30 daca sunteti pregatiti pentru realizarea operatiei „Iug”. Intre orele 11.30-13.10, toate sectoarele din republica au primit aceasta telefonograma si urmau sa raspunda. Deoarece raspunsul a fost pozitiv, in aceeasi seara la statiile de imbarcare au fost aduse trupele operative si militare necesare, ele fiind dosite si tinute in secret.
Catre 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru inceputul operatiei. Ministrului MVD al URSS i s-a raportat finisarea pregatirilor pentru desfasurarea operatiei „Iug”. La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republica le-a fost trimisa directiva strict secreta a MGB al URSS si MGB al RSSM cu privire la inceputul operatiei „Iug”. Se ordona inceputul deportarii si raportarea peste fiecare doua ore a evolutiei operatiei, a tuturor incidentelor, problemelor si dificultatilor care apar pe parcurs. Peste 24 de ore de la finisarea operatiei, trebuia sa se raporteze despre totalizarea deportarii, indicandu-se numarul celor deportati – al femeilor, barbatilor si copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportarii spre statiile de imbarcare sau de la statiile de imbarcare).
Baza legala a deportarii din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 „Cu privire la obtinerea cetateniei sovietice de catre locuitorii din Bucovina si redobandirea cetateniei sovietice de catre locuitorii din Basarabia”, conform caruia romanii basarabeni, fiind declarati cetateni sovietici, colaborasera in anii razboiului cu administratia romaneasca si tradasera, astfel, „patria sovietica”. Dar romanii din Bucovina n-au solicitat niciodata cetatenia sovietica, iar basarabenii n-au avut-o, ca sa o „redobandeasca”.
Viorica Olaru-Cemartan,
istoric
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
