Timpul.md

Actualitate 4 Septembrie 2017 | 19:55

7 filme low-budget care au scris istorie

Nu ai nevoie de-o căruță de bani ca să faci un film bun.

Cea mai bună dovadă sunt titlurile despre care urmează să vorbim. Blockbusterele din ziua de azi se bucură de bugete care ajung până la două-trei sute de milioane de dolari, multe dintre ele ieșind pe minus la final de zi. La polul opus, o groază de filme făcute aproape moca au reușit să scrie istorie, lansând francize de succes sau chiar trenduri cinematografice. Articolul de față e dedicat celor din urmă.

Night of the Living Dead (1968)

Buget: 114.000 $ / Încasări: 42 milioane $

Primul lungmetraj din cariera lui George Romero a creat, practic, sub-genul „zombie movie”. Filmat în alb-negru, aproape toată acțiunea filmului are loc într-o casă și în curtea dimprejurul ei. „Night of the Living Dead” reușește să construiască o atmosferă tensionată fără ajutor din partea efectelor speciale și ridică noțiunea de claustrofobie la un cu totul alt nivel. Clasic. Aur pur.

Rocky (1976)

Buget: 1 milion $ / Încasări: 225 milioane $

Stallone a dat lovitura din prima încercare. Scenariul lui „Rocky” e scris de el, iar filmul a făcut ravagii la Oscaruri: 3 premii câștigate + alte 7 nominalizări. Considerat oficial cel mai bun film al anului 1976, povestea ambițiosului pugilist Rocky Balboa a impresionat criticii și simplii spectatori deopotrivă, lansând o întreagă serie de succes.

Halloween (1978)

Buget: 325.000 $ / Încasări: 70 milioane $

Maestrul John Carpenter și-a încercat norocul cu un slasher inspirat din „Psycho”-ul lui Hitchcock. Criminalul Michael Myers a dat coșmaruri publicului și a clădit seria Halloween, adică 10 filme + cărți + benzi desenate + chiar un joc video. Originalul nu a îmbătrânit prea frumos, în sensul că e greu să-l urmărești în 2017 și să-l iei în serios, să te implici ca lumea în film. La vremea lui, a fost un fenomen.

Mad Max (1979)

Buget: 400.000 $ / Încasări: 100 milioane $

Vorbim aici despre originalul din ’79, cu Mel Gibson în rolul principal, nu despre reboot-ul cu Tom Hardy. „Mad Max” e regizat de același George Miller și s-a bucurat de un succes colosal, chiar dacă povestea se rezumă la Gibson urmărind cu mașina niște motocicliști. Cam la fel ca în „Fury Road”, doar că situația e inversată. „Mad Max” a deținut la un moment dat titlul de „cel mai profitabil film din toate timpurile”, dar între timp l-a întrecut un horror despre care vom vorbi în curând.

The Blair Witch Project (1999)

Buget: 750.000 $ / Încasări: 248,6 milioane $

Trei actori și o cameră video. Atât le-a trebuit regizorilor Daniel Myrick și Eduardo Sánchez ca să transforme o simplă pădure într-o fabrică de coșmaruri. „The Blair Witch Project” e prezentat ca fiind proiectul pentru școală al unor studenți la Film, un documentar amator pe tema legendei urbane Blair Witch. Horror-ul ăsta a lansat trendul filmelor de tip „found footage”, adică înregistrări găsite (chipurile) pe camerele victimelor.

Saw (2004)

Buget: 1,2 milioane $ / Încasări: 103 milioane $

Când spui „Saw”, sunt șanse mari să te gândești la scene scârboase cu mațe împrăștiate peste tot și la „torture porn”. Din păcate, în asta s-a transformat treptat seria de filme. Dar originalul, regizat de genialul James Wan, rămâne o capodoperă a genului Horror. E mai mult Thriller și Mystery decât Horror, tortura psihologică fiind elementul de bază. Și cheia succesului.

Paranormal Activity (2007)

Buget: 450.000 $ / Încasări: 89.318.792 milioane $

Am ajuns și la cel mai profitabil film din toate timpurile. De departe! Horror-ul lui Oren Peli a avut o rată de recuperare a investiției de 19.756%. Ai citit bine: aproape douăzeci DE MII la sută. „Paranormal Activity” a relansat trendul „found footage” și, din păcate, a pus bazele unei serii de filme din ce în ce mai proaste și mai puțin înfricoșătoare.

Originalul a funcționat pentru că ne-a arătat puțin, lăsând mult loc pentru imaginație. E o regulă de aur a filmelor de groază, accea că antagonistul e cu atât mai înfricoșător cu cât apare mai puțin în film. Prezența lui poate fi simțită de la distanță, indirect, iar atunci devine mai eficientă.

Sequel-urile au încălcat regula asta și au distrus franciza încet, dar sigur. Chiar și așa, originalul rămâne al naibii de înspăimântător, până și Steven Spielberg recunoscând că l-a lăsat cu o senzație de neliniște.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus