Timpul.md

Actualitate 28 Februarie 2020 | 00:53

A început acțiunea americano-europeană de anihilare a președintelui pro-rus Igor Dodon

„Filumena Marturano sau Divorţ în stil italian” e un spectacol de succes al Teatrului Național din București, jucat, de altfel, și la Chișinău. Subiectul piesei e cunoscut şi din celebrul film „Căsătorie în stil Italian” (cu Sophia Loren şi Marcello Mastroianni în rolurile principale).

Divorzio all'italiana

Un cuplu trecut de prima tinerețe divorțează după o relație pasională de peste un sfert de secol. Mariajul este desfăcut pentru a rezolva problemele personale și a reface reputația eroilor care în final se văd împliniți ca mamă și tată.

Nu zic că despărțirea celor șase deputați în frunte cu Andrian Candu de Partidul Democrat se va încheia cu un happy end ca în filmul cu Sophia Loren și Marccello Mastroianni. Asta nu știe nimeni.

Un lucru este cert însă. Scindarea din PDM rezolvă niște probleme. De aceea, nimeni nu merită nici aplaudat, nici pus la stâlpul infamiei. Nici compătimit, nici blamat.

Divorțul pare a fi reciproc avantajos și pentru PDM, și pentru grupul disidenților autointitulat „Pro Moldova”. Nu afirm că ruptura ar fi înscenată. Asta de asemenea nu avem de unde ști pentru moment. Dar nu încape îndoială că dacă nu exista, separarea dintre Pavel Filip și Andrian Candu urma să fie inventată.

O furtună într-un pahar cu apă

Desprinderea celor șase de Partidul Democrat a stârnit emoții puternice. Unii l-au acuzat pe Candu că vrea astfel să-l reabiliteze pe Plahotniuc și chiar să pregătească revenirea acestuia la Chișinău. Pavel Filip a fost făcut cu ou și oțet pentru trădarea cauzei europene și dorința de a intra la guvernare cu PSRM.

Până la urmă, totul a fost o furtună într-un pahar cu apă. Nu zic că s-a iscat mult zgomot pentru nimic. Tapajul în jurul plecării celor șase deputați din PDM era firesc și își avea rosturile lui.

Nu în zadar, protagoniștii divorțului politic, Pavel Filip și Andrian Candu, deși s-au apostrofat reciproc, au fost mult mai cumpătați decât mass-media sau experții care au comentat surescitați la culme evenimentul.

Ambii în cele din urmă au regretat despărțirea. Și-au vărsat năduful asupra celuilalt, bineînțeles, dar nu au întrecut măsura. Nu și-au ridicat poalele în cap, după cum procedează adesea politicienii certați de la noi.

Din acest punct de vedere, mi se pare simptomatică reacția lui Pavel Filip. El a declarat că a luat act de plecarea celor șase deputați, fapt ce, în opinia sa, „va face bine” și partidului, și persoanelor care au ales să plece.

Partidul „curățat” și pionul indispensabil

De bună seamă, separarea de Andrian Candu și oamenii săi îi oferă posibilitatea PDM-ului să pretindă că s-a curățat de adepții lui Plahotniuc și e pregătit pentru un dialog politic cu celelalte partide. Pe de altă parte, noul grup „Pro Moldova” poate juca lejer în Parlament rolul „buturugii mici” sau „pionului indispensabil”.

De altfel, Pavel Filip încă acum câtva timp a început a pregăti terenul pentru relansarea formațiunii sale politice. Două săptămâni în urmă el declarase că votul pentru „Guvernul Chicu este un capitol încheiat”, lăsând să se întrevadă că în noile condiții PDM este dispus să revină la putere.

Deja după plecarea grupului Candu, liderul democrat a reiterat că „nu se mai poate continua așa”. PDM urmează să se lămurească, a spus el, ori trece în opoziție, ori intră la guvernare.

Pavel Filip mai întotdeauna caută să mențină suspansul, evitând să dea pe față cu cine Partidul Democrat va face coaliție. Sau împotriva cui vrea să rămână în opoziție. Sugerează totuși că partidul său este deschis pentru discuții cu toate formațiunile politice.

Enigmatic și neînțeles

Enigma care învăluie poziția democraților provoacă fel de fel de supoziții și speculații, una mai abracadabrantă decât alta. Se afirmă cum că fruntașii PDM ar avea dosare penale și de aceea s-ar teme de Dodon. Sau, dimpotrivă, se insinuează că ar fi bătut palma în culise cu PSRM pentru a beneficia împreună cu socialiștii de niște finanțări oculte.

Până la proba contrarie, toate acestea sunt apă de ploaie. Ca și acuzațiile că partidul Maiei Sandu ar fi fost finanțat din fundația „Open Dialog” a controversatei Ludmila Kozlovska. Deși, din neglijență, PAS și PPDA au participat la evenimente organizate de aceasta, de aici și până la o sponsorizare secretă din fonduri dubioase este o cale mult prea lungă.

În treacăt fie spus, se creează impresia că lui Pavel Filip îi convine misterul care planează asupra partidului său. Și nici nu-i de mirare. El are doar de câștigat de pe urma acestui fapt. Democrații profită de situație pentru a-și crește vizibilitatea pe scena politică.

PDM în prezent este în situația eroinei lui Sophia Loren din comedia italiană amintită mai sus. Cu cât mai neînțeleasă și inaccesibilă pare, cu atât este mai dorită.

Dodon, care mai ieri excludea orice alianță cu PDM, azi îi face avansuri. Îi dă de înțeles că o coaliție de guvernământ PSRM-PDM este posibilă. Îi sugerează chiar portofoliile pe care ar putea să le dețină.

De cealaltă parte, blocul ACUM înclina recent să semneze cu democrații o declarație privind parcursul european al Republicii Moldova. Maia Sandu, la rându-i, lasă să se întrezărească faptul că ar putea coopera cu partidele parlamentare care vor pune umărul la înfrângerea lui Igor Dodon în viitoarele alegeri prezidențiale.

Totodată, Pavel Filip susține că încă nu știe dacă PDM va avea un candidat la alegerile prezidențiale din toamnă. Nu-i exclus, declară el, ca democrații să sprijine un candidat unic. „Acest lucru va fi decis de către toți colegii din partid pentru că trebuie luată în considerație conjunctura politică și sigur că vom avea discuții”.

Un capitol nou

Părerea mea este că toate aceste lucruri sunt legate. PDM este pregătit, împreună cu PAS și PPDA, să pună începutul unui nou capitol politic în Republica Moldova. Este tot mai evident faptul că SUA și UE sunt îngrijorate de ultimele evoluții de la Chișinău, iar democrații nu au cum să neglijeze acest aspect.

Nu exclud, ce-i drept, ca PDM să accepte într-o anumită situație o coaliție cu PSRM. Dar cu o condiție: partidul lui Pavel Filip să fie vioara întâi în guvern și să pună capăt derivei Republicii Moldova spre Est. Această opțiune ar fi totuși o greșeală pentru democrați care ar risca să-și erodeze și ultima brumă de sprijin electoral. Mai cu seamă, în actuala conjunctură internațională.

Dodon să dă de ceasul morții pentru a readuce Chișinău pe orbita Moscovei, ceea ce stresează cumplit Kievul și deranjează enorm România. Ca să nu mai vorbesc de comunitatea euroatlantică. Deloc întâmplător, deunăzi Bogdan Aurescu, ministrul de Externe de la București, a purtat discuții despre starea de lucruri din Republica Moldova cu omologul său german Heiko Maas.

În același timp, la Chișinău a sosit Luc Devigne, directorului general adjunct pentru Europa și Asia Centrală în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă. După ce a arătat că cei cinci ani scurși de la intrarea în vigoare a DCFTA (Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător) au fost un succes remarcabil, acesta a supus actualele autorități moldovene unei critici nimicitoare fără precedent în relația Chișinăului cu UE.

El a subliniat că starea justiției este deplorabilă, iar combaterea corupției pare să fie doar mimată. În aceste împrejurări, consideră Devigne, nu ai cum convinge Bruxellesul să reia finanțarea externă.

Nu este normal ca în urma unei profunde anchete de durată, realizată de compania Kroll, partenerii europeni să audă doar scuze și pretexte, a conchis el. Potrivit lui, dacă cei care au furat miliardul nu sunt trași la răspundere la cinci ani de la jaf, ceva nu-i în regulă cu acest stat.

A început numărătoarea inversă

Înainte de a veni Devigne, la Chișinău în decembrie a fost George Kent, adjunctul secretarului de stat pentru afaceri europene și eurasiatice, care a spus fără echivocuri că miza pe Moscova a actualei puterii „este un drum care nu duce nicăieri”. Înaltul demnitar american s-a întâlnit cu reprezentanții PSRM, PDM, PAS și PPDA, dar l-a evitat ostentativ pe Igor Dodon, dându-i acestuia de înțeles că-i un proscris.

De atunci încoace, așa cum văd eu lucrurile, a început acțiunea americano-europeană de anihilare a președintelui pro-rus. Asta explică, de altfel, multe schimbări fățișe sau latente de pe scena politică moldovenească.

Și agitația disperată a șefului statului, oscilând între „frații români” și atacurile brutale împotriva diplomaților occidentali, și flexibilitatea surprinzătoare a Maiei Sandu, dispusă să colaboreze cu alte partide, și despărțirea apelor din Partidul Democrat – toate acestea sunt din aceeași operă. Numărătoarea inversă pentru Dodon a început. Rămâne de văzut dacă PDM va avea perspicacitatea să se posteze în această situație de partea corectă a istoriei.

https://deschide.md

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus