Timpul.md

Istorie 1 Decembrie 2016 | 10:21

Așa e istoria

Dacă în Transilvania şi în Bucovina trăia gândul, că odată şi odată ele se vor uni cu România, trebuie să recunoaştem că aproape nimeni nu credea în învierea Basarabiei, care era socotită pentru vecie pierdută în braţele colosului de la răsărit. Cei o sută şi mai bine de ani de apăsare rusească se părea că stinseseră acolo orice urmă de conştiinţă românească, fără vreo nădejde de întremare.

Şi totuşi în cartea vieţii stătea scris că piatra pe care a nesocotit-o Ziditorul va ajunge piatra din capul unghiului; Basarabia, cea mai înapoiată şi mai înstrăinată provincie românească, a fost cea dintâi care a revenit la trupul naţional, iar ţara clasică a iredentismului daco-roman, Transilvania, fu sortită să fie cea din urmă la ospăţul cel mare al bucuriei.
(Onisifor Ghibu)

După zbuciumări și aspirații de secole formarea României Mari, despre care scrisese cu anticipare în 1915 socialistul basarabean Axinte Frunză, s-a produs în trei zile: 27, 28 noiembrie și 1 decembrie 1918. Aceasta este doar prima impresie inspirată doar de cronologie. În realitate evenimentele care s-au perindat în acele zile au fost mult mai dramatice.
Sfatul Țării de la Chișinău sub președinția lui Pan Halippa, care îl succedase în acest post pe Constantin Stere, ce demisionase se convoacă în regim de urgență și adoptă Legea despre reforma agrară în Basarabia, lege care a fost adoptată (cu modificări) la 11 martie 1920.
Și a fost implementată până în 1923. Unul din marile obiective ale revoluției democratice din 1917 și-a găsit finalizarea.

A doua zi, pe 27 noiembrie 1918 la Chişinău Sfatul Ţării prezidat de Pan Halippa anulează condiţiile din rezoluţia adoptată la 27 martie 1918 şi votează Unirea necondiţionată a Basarabiei cu România.

Actul unirii Basarabiei cu România-mamă la 27 noiembrie 1918 (renunţarea la condiţii).

„În urma unirii cu România-mamă a Bucovinei, Ardealului, Banatului şi ţinuturilor ungureşti, locuite de români, în hotarele Dunării şi Tisei, Sfatul Ţării declară, că Basarabia renunţă la condiţiunile de Unire, stipulate în actul de la 27 martie, fiind încredinţată că în România tuturor românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor.
Sfatul Ţării, în preziua Constituantei române, care se va alege după votul universal, şi rezolvând chestia agrară după nevoile şi cererile poporului, anulează celelalte condiţiuni din actul unirii din 27 martie şi declară unirea necondiţionată a Basarabiei cu România-mamă.

Preşedinte, Pan.Halippa.
Vicepreşedinţi: V.Bârcă,
Buruiană,
Secretar, A.Scobiola”.
Dar acest document n-a fost acceptat de toți deputații. Fracțiunea Țărănească formată în majoritate de minoritari și din deputați care șovăiau în privința alegerii unui alt viitor, decât acela pe care îl oferea Unirea cu cele unsprezece condițiuni. Documentul întocmit de ei prin mijlocirea deputatului Gavriil Buciușcanu a ajuns în Rusia, unde a și fost publicat la timpul potrivit. Dramatismul acelor zile reiese clar din conținutul documentului:

„PROCES-VERBAL AL ŞEDINŢEI URGENTE A FRACŢIEI ŢĂRĂNEŞTI „SFATUL ŢĂRII” PE ZIUA DE 28 NOIEMBRIE ANUL 1918

Prezenţi: Ţâganco, Buciuşcan, Brinici, Donico-Iordăchescu, Diaconovici, Marchitan, Cerescu, Budiştean, Moldovan, Herţa, Ţurcan, Balameev, Greculov, Savciuc, Culava, Garbuz, Iurco, Nagorneac, Vizitiu, Galiţchi, Botnariuc şi Cuncev.
Prezidează: Ţâganco. Chestia este despre atitudinea unor membri la şedinţa istorică a Parlamentului, când se rezolvă chestia despre alipirea Basarabiei de România pe ziua de 27 noiembrie anul 1918.
Primul dă explicaţie Cocârlo. Vorbeşte cu ochii plini de lacrimi: „Domnilor, suntem trădătorii intereselor ţărănimii, nu v-am justificat acele speranţe, cari au fost puse asupra noastră de către ţărănime. Ce vom spune părinţilor şi fraţilor noştri? Cum ne vom uita noi la ei în ochi?! Pare că despre pământ şi libertate nici nu poate fi vorbă! Toate cuceririle sacre ale marii Revoluţii Ruse le-am înmormântat dacă nu pentru totdeauna, apoi de siguri pe un timp îndelungat. În ce priveşte pe mine voi spun(e), că mă căiesc foarte mult despre fapta mea! Cine m-a condus pe mine, nu cunosc. Gândesc să dau cerere în comitetul fracţiei parlamentare despre demisie. Eu n-am linişte de mustrarea cugetului! Şi cum pot lucra eu, ştiind, că tovarăşii mei, cari au procedat în mod cinstit şi just, se vor privi la mine, ca la trădător”.
Mai departe dau explicare Herţa şi Marchitan; ei declară că fapta lor a fost silită, căci au fost ameninţaţi cu jandarmii români şi ei s-au speriat foarte mult. La şedinţa fracţiei pe ziua de 27 noiembrie au sosit jandarmii şi, când mergea votarea, ei au fost cuprinşi de o frică colosală, sălbăticească şi pentru copiii lor cari, poate, vor rămânea fără de pâine.

În sfârşit, toţi cei, cari au votat cu blocul moldovenesc declară, că vor rămânea să lucreze numai cu condiţia, că, dacă tovarăşii lor se vor uni să-i ierte şi nu se vor privi la ei, ca la trădători.

Diaconovici spune: „Nimeni nu este vinovat, în afară de prezidiumul, care n-a ştiut să tălmăcească ţăranilor rezoluţia, care se presupunea şi, dacă trebuie de vorbit despre cei vinovaţi, apoi pe ei trebuie de căutat printre membrii prezidiumului, dar nu între membrii de rând. De aceea nimeni dintre acei, cari au comis greşeala nu se pot socoti ca trădători; dacă ei pot, lasă să continuă lucrul, ca şi înainte, pentru binele ţărănimii”.

Donică-Iordăchescu zice că tot răul vede prin faptul, că nu-s lucrători de partid bine pregătiţi.
Savciuc zice: „Eu, domnilor, nici o dată încă n-am vorbit în fracţia noastră, dar acum nu pot să tac; când eu am aflat că parlamentul a votat alipirea de România, apoi înaintea ochilor mei au stat toţi oamenii, cari şi-au dat toată viaţa lor revoluţiei. Înaintea ochilor mei s-au înfăţişat cadavrele acelor, cari au putrezit prin închisorile Siberiei. Eu aud mustrarea lor, că noi am dat aşa de uşor toate acele cuceriri mari, pentru cari ei au sacrificat viaţa lor”.

Se admite propunerea a nu socoti pe acei, cari au votat cu blocul moldovenesc demisionaţi din fracţie, afară de Bârca, Găina, Galiţchi, cari au dat o cerinţă motivată despre demisionarea lor din fracţie; de constituit o comisie din membrii fracţiei: d.Garbuz şi doi ucraineni, pentru cercetarea activităţii (din cauza anunţării lui Chigherman despre faptele nedrepte) lui Botnariuc, ca preşedintele Comitetului Agricol.
Urmează iscăliturile preşedintelui Ţâganco şi a secretarului.

MEMORANDUM
„Având în vedere condiţiile de viaţă extrem de grele ale Basarabiei noastre natale, create dintr-o parte prin războiul încontinuu, încordat şi ruşinos, dintr-altă parte, prin administrarea criminală şi inadmisibilă a Consiliului Directorilor, noi, subsemnaţii deputaţi, în acest moment istoric grav şi grozav pe care-l suferă ţara noastră considerăm ca obligaţiune şi datoria noastră sfântă a indica Guvernului Român pe acele urmări fatale ale politicii guvernului, care se ducea de dânsul tot timpul.

În timpul deplinei ruinări economice a Ţării, în Basarabia, odinioară aşa de înfloritoare şi acuma toată sărăcită şi flămândă, se înăduşă toate elementele de control social, se sugrumă toate libertăţile civile, se calcă inviolabilitatea cetăţenilor şi reprezentanţilor poporului. Diferiţi agenţi de guvern, cari au venit în schimbul foştilor funcţionari, băştinaşii Basarabiei, şi asuprirea populaţiei printr-un regim arbitrar. În fine, se calcă drepturile minorităţilor naţionale, creând artificial antagonismul naţional şi duşmănia între popoarele, cari până acuma trăiau amical şi frăţeşte.
Această situaţie ne obligă să avem o atitudine deosebit de severă la toate acestea şi a exprima voinţa noastră fermă Guvernului Român.
Pentru a asigura pacea publică, pentru a linişti spiritul iritat şi înverşunat al tuturor păturilor sociale ale Basarabiei noastre, în mijlocul nemulţumirii ameninţătoare a Ţării, cari deja odată a trecut perioada de anarhie urâtă de noi toţi şi prin dorinţa cea mai sinceră pentru a preveni orice zguduire politică, propunem Guvernului Român următoarele revendicări:
1. Restabilirea prin decretul guvernamental libertăţii cuvântului (suprimarea cenzurii) şi conştiinţei, adunărilor şi sindicatelor.
2. Inviolabilitatea persoanei deputaţilor şi în general tuturora cetăţeni din Basarabia.
Notă. Nici un deputat al Sfatului Ţării nu poate fi lipsit de libertate fără hotărârea Sfatului Ţării, iar cetăţenii Basarabiei fără hotărârea autorităţilor judiciare.
3. Reîntoarcerea deputaţilor în Sfatul Ţării, cari au fost expulzaţi, fără cari nici un proiect de lege nu poate fi examinat de Sfatul Ţării.
4. Suspendarea stării de asediu şi restabilirea garanţiei constituţionale.
5. Realegerea prezidiumului Sfatului Ţării şi directorilor.
6. Toată puterea în Basarabia trebuie să fie dată consiliului de Directori, Sfatului Ţării ales, Comisariatul general se va desfiinţa.
7. Inducerea jandarmilor în cazarme prin calea mutării lor din sate în locurile, arătate de Directorul Afacerilor Interne al noului Directoriat şi supunerea jandarmilor administraţiei civile.
8. Convocarea organelor suprimate ale autoadministrării oraşului şi zemstvei şi restabilirea tuturor drepturi pe cari aceste organe le posedă, conform legii Guvernului provizoriu.
9. Rechemarea la servici a tuturor funcţionarilor basarabeni concediaţi din instituţii.
10. Restabilirea vigoarei regulilor judiciare după forma sa de odinioară.
11. Restabilirea drepturilor violate ale minorităţilor naţionale.
12. Votarea imediată a unei legi de alegeri în Sfatul Ţării şi fixarea datei alegerilor noi de către Sfatul Ţării actual.
13. Crearea, după alegerile, în Sfatul Ţării, a unei comisii speciale pentru cercetarea tuturor călcărilor de drept comise de autorităţile civile şi militare în Basarabia.

Toate cererile susnumite, bazate pe actul de la 27 martie a anului 1918, trebuie să fie satisfăcute, în caz contrar, noi, deputaţii subsemnaţi, luăm de pe sine responsabilitatea morală pentru urmările, fiindcă prin refuzarea acestora se violează actul de la 27 martie a anului 1918.
Noi rugăm să ne daţi răspuns până la dizolvarea Sfatului Ţării sau în orice caz până la 5 decembrie a anului 1918, după stilul vechi.
Documentul de faţă este făcut în două exemplare.
(Urmează patruzeci de iscălituri).
Semnături
Fost vicepreşedinte al Blocului Moldovean Ioan Păscăluţă;
Preşedintele Congresului Militar V.Cijevschi;
Preşedintele Ligii Poporului N.Alecsandri;
Vicepreşedintele Zemstvei provinciale T.Suruceanu;
Secretarul Dietei B.Epuri;
Fostul vicedirector al Industriei şi Comerţului V.Ghenzul;
Deputat în Diata Blocul Moldovean T.Corobcean;
Preşedintele Comitetului Ţărănesc Basarabean Gavril Buciuşcan;
Preşedintele Partidului Ţărănesc Vladimir Ţâganco;
Fost vicepreşedinte al Afacerilor Interne Donico-Iordăchescu;
Secretarul Comitetului Ţărănesc şi Grupul F (T?) Moldovanu;
Preşedintele Comitetului de coaliţie a Reprezentanţilor Uniunilor Profesionale ale Funcţionarilor - Ştefan Balamez;
Fostul manager Departamental al Departamentului de Manufacturi şi Comerţ M.Russu;
Reprezentantul Zemstvei Ţinutului Bender - Alexandru Rotcu;
Membrul Comitetului Regional al Grupului Partidului Ţărănesc în Dietă - Feodor Nichitiuc;
George Brinici;
Fost vicepreşedinte al Comitetului Ţărănesc Basarabean - Nichita Budnicenko;
Peter Cuncev;
Membru al Comitetului Executiv al Partidului Ţărănesc Mihail Minciună;
Ion Popa;
Vasile Ciorăscu;
Reprezentantul Uniunilor Profesionale ale Funcţionarilor şi Deputatul din Dietă Teodor Pojoga;
Do..., do..., Mihail Machedon;
Consilierul oraşelor - V.Lunev;
Reprezentantul Funcţionarilor poştali basarabeni - Teodor Uncu;
Ion Garbuz;
Fost preşedinte al Comitetului executiv al zemstvei Orhei, reprezentantul din Dietă al armenilor basarabeni Bajbeuk, Melicov;
Nicanor Ciocan;
Filip Almendinger;
Petre Picior-Mare;
Vicepreşedinte al Comitetului de organizare a Dietei V.Zubac;
Preşedintele Zemstvei ţinutului Chişinău, Teodor Neagul (Neaga);
E.Vizitiu;
Fostul ministru de Interne pentru Republica Moldova, Deputat al Partidului Ţărănesc şi fostul comisar al Guvernului provizoriu Vladimir Kristy;
Zaharia Bacsan;
Preşedintele Comitetului Cantonal Dancu. Deputat Calis Savciuc;
Reprezentantul bulgarilor şi găgăuzilor. Deputat în Dietă A.Novicoff;
Deputatul Grupului Ţărănesc A.P.Culava;
Deputatul Demetrius Mărchitan;
Deputatul zemstvei Ismail T.Kirilov.”

La Cernăuți atitudinea proromână era mult mai pronunțată. Pan Halippa explica această atitudine prin diferența de regimuri: habsburgic, care e mult mai democrat ca cel rusesc.
Unirea Bucovinei cu România a fost mai mult un act festiv.

La 15/28 noiembrie 191 la Cernăuţi și-a ţinut lucrările Congresul general al Bucovinei. Au fost prezenţi membrii Consiliului Naţional, generalul Iacob Zadic, Mitropolitul Bucovinei, oaspeţi din Basarabia şi Transilvania şi intelectuali şi ţărani bucovineni.
Cuvântul de deschidere l-a avut octogenarul Dionisie Bejan, care l-a propus în calitate de preşedinte „pe iubitul nostru conducător Dr. Iancu Florea”. Secretar al congresului a fost desemnat Radu Zbiera. Se citesc telegramele din partea: doctorului Petru Cazacu şi Paul Gore (Chişinău), Gheorghe Manu (Craiova), dr. Gh. Baiculescu (transilvănean refugiat la Chişinău), Onisifor Ghibu, D. Munteanu-Râmnic, Dimitrie Doboş, Constantin Noe, doctor Atanasiu, Popovici, N. Alexandri, T. Ioncu (Chişinău) ş.a.
Preşedintele congresului a salutat prezenţa lui Pan Halippa, preşedintele Sfatului Ţării, care a luat cuvântul menţionând că în Bucovina există o democraţie puternică, de aceea ea s-a unit necondiţionat cu România. Basarabia, însă, dorea să-şi apere cuceririle revoluţionare, de aceea a condiţionat Unirea, Ion Pelivan a luat cuvântul din partea Basarabiei, D. Crişan a vorbit din partea Transilvaniei, anunţând că actul Unirii Ardealului va avea loc pe 1 decembrie. Congresul a adresat o telegramă Regelui Ferdinand I şi conducătorilor din marile capitale din lume: Londra, Washington, Paris şi Roma.
Peste două zile, la 1 decembrie 1918 a fost proclamată Unirea Ardealului și s-a format România Mare.
Așa e Istoria, plămădește secole, dar rezolvă totul într-o clipă...

În imagine: Încoronarea regelui Ferdinand I și al reginei Maria ca suverani ai României Mari (15 octombrie 1922, Alba-Iulia)

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus