Timpul.md

Economie 16 Iunie 2014 | 06:30

Activitățile euroregiunilor, stagnate din cauza violențelor din Ucraina

Dacă în 2009 Chișinăul și Kievul solicitau Uniunii Europene să asigure din bugetul Parteneriatului Estic mijloacele financiare necesare înființării Euroregiunii Nistru, care ar fi trebuit să devină un fel de „vitrină a Occidentului” la hotarul Transnistriei, în prezent activitățile respectivei euroregiuni, în plan economic și al colaborărilor transfrontaliere, au stagnat. Iar cauzele sunt conflictul armat din Ucraina, dar și instabilitatea din țara vecină.

Euroregiunea Nistru a fost creată între regiunea Vinnița (Ucraina) și R. Moldova. Regiunea este formată din șapte raioane din Moldova - Ocnița, Dondușeni, Soroca, Șoldănești, Florești, Rezina, Dubăsari - și regiunea Vinnița. Teritoriul euroregiunii are peste 34 mii kilometri pătrați și o populație de circa trei mln. locuitori. Și dacă unul dintre scopurile creării acestei euroregiuni era de a determina Transnistria să renunțe la orientarea către Rusia și să accepte unificarea cu R. Moldova, majoritatea activităților s-a redus la cele de schimb de experiență intercultural sau educațional. „Dacă timp de doi ani la rând veneau grupuri de copii din Vinnița în R. Moldova și invers - copii din RM mergeau în taberele din Ucraina -, din cauza evenimentelor din Ucraina, anul acesta am renunțat la aceste proiecte”, afirmă Stela Zabrian, șefa Serviciului relații publice a consiliului raional Soroca, dar și coordonatorul Euroregiunii Nistru.

Totuși, Stela Zabrian susține că au loc diverse întâlniri între reprezentanții Euroregiunii Nistru, unul dintre ele fiind Forumul Economic Internațional de la Rezina, unde au venit și reprezentanții Euroregiunii Siret-Prut-Nistru. „Ba mai mult, se elaborează un plan comun de activități între Euroregiunea Nistru și Siret-Prut-Nistru. Respectiv, raioanele nu vor acționa în mod separat, ci vom realiza activități comune”, susține coordonatorul Euroregiunii Nistru.

Nu există fonduri pentru proiectele mari de infrastructură

În ceea ce priveşte proiectele de infrastructură, de cele mai multe ori, încă sunt la nivel de idee sau proiect. „Euroregiunea este o oportunitate de dezvoltare atât pentru R. Moldova, cât și pentru Ucraina și România. Din păcate, însă, nu există fondurile necesare. Așteptăm să se liniștească lucrurile în Ucraina și sperăm că vor fi resetări și la nivel de regiuni, și la nivel de localități”, spune Zabrian.

Prin urmare, cele trei proiecte majore de infrastructură, dintre care unul se referă la construcția podului Cosăuți-Iampoli la Soroca, în valoare de circa opt milioane de euro, nu are nici proiectul tehnic. „Podul este un proiect de infrastructură important, dar și costisitor. Iar suma este una estimativă. Proiectul necesită suportul UE, pentru că nici Moldova, nici Ucraina nu are resurse financiare suficiente pentru a construi un asemenea obiectiv”, ne informează coordonatorul Euroregiunii Nistru.

Totodată, celelalte proiecte majore se referă la construcția sau reabilitarea sistemelor de tratare a apei în localitățile de pe malul Nistrului (5 mln. euro) și a unui drum de acces de 6 km la punctul vamal Unguri-Bronnița (3 mln. euro).

În plan economic, însă, deși o țară non-UE are mai multe impedimente pentru a transfera afaceri într-o țară UE, precum e România, oameni de afaceri din România au magazine și voiau să mai lanseze câteva la Vinnița, Ucraina, spre exemplu. „Economic vorbind, se merge înainte și se semnează acorduri de colaborare”, spune șeful servicii Relații publice a consiliului raional Soroca.

Euroregiunea Nistru există de aproape doi ani, iar în această perioadă au fost realizate circa 30 de proiecte economice, sociale, sportive și culturale.


UTA Găgăuză vrea să adere la Euroregiunea Dunărea de Jos

De cealaltă parte, aceeași stare de „înghețare” a activităților se simte și în cazul Euroregiunii Dunărea de Jos, motivul fiind de asemenea, conflictul armat din Ucraina.

Euroregiunea Dunărea de Jos a fost stabilită pe 14 august 1998 la Galați, România, cu participarea unităților administrative ale celor trei state vecine: regiunea Odesa (Ucraina), Galați, Tulcea și Brăila (România), Cantemir și Cahul (R. Moldova). „Printre proiectele care au fost implementate de către euroregiune sunt construcția a două feriboturi peste Dunăre, reconstrucția drumurilor de acces și puncte de intrare la frontieră, baze de modernizare de transbordare pentru prelucrarea export - import și tranzit cargo”, precizează Valentina Vasilova, directorul Centrului pentru Studii Europene, din Cernăuți, Ucraina.

Iacob Ajder, coordonator al Euroregiunii Dunărea de Jos, precizează că la moment este un proiect mare între Vaslui și Cahul, privind managementul deșeurilor. „La fel, între Ucraina și Moldova există un alt proiect interesant, și anume, s-a început reabilitarea unor clădiri, care vor fi echipate cu utilaje pentru fabricarea conservelor de legume și fructe în mod tradițional. Este o premieră pentru noi”, spune Iacob Ajder. Coordonatorul dă asigurări că, deși sunt mai puține activități, se depun eforturi, iar relațiile de colaborare cu Ucraina nu vor fi întrerupte.
„Spre exemplu, UTA Găgăuză a depus cerere încă în 2001 că și-ar dori să adere la Euroregiunea Dunărea de Jos. Și deși nu are frontieră cu România, nu suntem împotrivă de a-i accepta. Căci astfel îi putem integra mai mult în viața noastră europeană. În prima etapă, în calitate de observator, apoi vom vedea…”, precizează Iacob Ajder.

„Până acum, nimeni nu a spus că nu avem nevoie de această euroregiune”

Totuși, Euroregiunea Dunărea de Jos, potrivit lui Iacob Ajder, are un potențial uriaș, pentru că este plasată la răscrucea unor drumuri internaționale, la confluența Dunării, Siretului, dar și a Mării Negre. „Tot ce ne dorim acum este ca să se încheie războiul din Ucraina și prin intermediul proiectelor regionale să putem atrage cât mai multe fonduri. Până acum, nimeni nu a spus că nu avem nevoie de această euroregiune, unde locuiesc 4 mln. de oameni”, susține Ajder, responsabilul de probleme pe cooperarea transfrontalieră în cadrul Euroregiunii Dunărea de Jos.


„Dorim ca implementarea proiectelor să fie pe euroregiune, și nu pe raion”

Euroregiunea Siret-Prut-Nistru are misiunea concretă de a impulsiona dezvoltarea relațiilor economice transfrontaliere la granița de est a UE.
Din această euroregiune fac parte: judeţele Iaşi şi Vaslui (România), iar din RM - Ialoveni, Anenii Noi, Basarabeasca, Călăraşi, Căuşeni, Cimişlia, Criuleni, Dubăsari, Floreşti, Hânceşti, Leova, Nisporeni, Orhei, Rezina, Şoldăneşti, Soroca, Ştefan Vodă, Străşeni, Teleneşti, Ungheni, Făleşti, Glodeni, Sângerei și, din decembrie trecut, mun. Bălţi şi raioanele Drochia şi Râşcani, dar şi judeţul Prahova din România.
Totuși, la momentul actual nu există niciun proiect în derulare, cel puțin în raionul Leova. „Au fost înaintate proiecte spre finanțare, dar nu avem niciun rezultat. Dorim ca implementarea proiectelor viitoare să fie pe euroregiune, și nu pe raion. Așteptăm lansarea programului 2014-2020, ca să putem discuta despre proiectele comune între euroregiuni”, afirmă Efrosinia Crețu, președintele raionului Leova. Potrivit ei, proiectele nu pot fi separate pe raioane, ci trebuie implementate în patru-cinci raioane deodată. „Se discută diverse proiecte privind curățirea Prutului, am înaintat proiecte privind construcția drumurilor și de o parte și de alta, dar așteptăm”, susține Efrosinia Crețu.

Președintele raionului Leova mai afirmă că în 2012 s-a schimbat președintele euroregiunii și, din acel moment, s-a schimbat și atitudinea față de raioanele din R. Moldova. „Desfășurăm mai multe forumuri, participăm la întruniri, avem multe activități și ni s-a spus că vom fi sprijiniți în continuare. De exemplu, următorul forum va fi cel economic al Euroregiunii Siret-Prut-Nistru, care va avea loc pe 25 -26 iunie la Bălți”, afirmă Crețu.

Una dintre realizările recente cele mai mari este acceptarea proiectului de construcție a podului din apropierea or. Leova, care a existat acum 70 de ani. Există un studiu de prefezabilitate și construcția podului va fi introdusă în proiectele prioritare moldo-române. De asemenea, s-a stabilit acordarea sprijinului de 20 mln. de euro pentru modernizarea instituțiilor preșcolare, iar banii sunt deja împărțiți. „Să nu așteptăm să vină cineva să ne ajute - americanul sau europeanul. Noi trebuie să dăm din mâini și să facem ceva în țara noastră. Mai mult, europeanul, când dă banul, trebuie să fie sigur unde-l dă – pentru politică ori pentru beneficiul oamenilor”, opinează președintele r-nului Leova.
Totodată, Efrosinia Crețu precizează că pentru R. Moldova este foarte important să avem parteneri care au trecut prin perioada de atragere a investițiilor, de scriere a proiectelor, dar și de implementare a lor, cum este România.

Euroregiunea Prutul de Sus s-a înființat în anul 2000, iar în componenţa euroregiunii intră: din partea României – judeţele Suceava şi Botoşani, din partea R. Moldova – municipiul Bălți, raioanele Briceni, Edineț, Râșcani, Glodeni, Fălești, Sângerei, Dondușeni și Ocnița şi din partea Ucrainei – regiunea Cernăuţi și Ivano-Frankovsk (Ucraina).

În mai, curent, România, prin Suceava, a predat R. Moldova președinția rotativă a Consiliului Euroregiunii Prutul de Sus. În următorul an, euroregiunea va fi coordonată de primarul din Bălți, Vasilii Panciuk, căruia i-a revenit președinția.

Experții au ajuns la concluzia că, spre deosebire de Euroregiunile de Vest, care sunt destinate pentru a promova dezvoltarea economică în regiunile periferice, „regiunile transfrontaliere româno-moldo-ucrainene sunt mai mult axate pe educație, știință și cultură”, potrivit Valentinei Vasilova.

În timp ce euroregiunile din Europa de Vest au contribuit la dezvoltarea economică și au dinamizat relaţiile comerciale între părţile membre încă din anii `60, această experiență în Europa Centrală și de Est și, în special, în triunghiul regional România - Ucraina - R. Moldova, a prins contur abia la sfârșitul anilor `90.

„Euroregiunea” reprezintă o formă de integrare internațională ce presupune implicarea zonelor de frontieră din Europa prin eliminarea barierelor vamale și a obstacolelor din calea fluctuației forței de muncă.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus