Interviu

Adriana Ochişanu-Botgros: „Mă simt ca la 20 de ani, fericită şi mulţumită”

Aşa este Adriana Ochişanu, decupată parcă din poveştile cu prinţese, salvată de eroul ei emblematic şi adusă în castelul de cleştar al Botgroşilor. Ea întruchipează femeia-copil, cea pentru care nu există supărarea de ieri, ci dragostea de azi. Este eroina din romanele Sandrei Braun – romantică, mistică, serafică, dar care îţi poate ultragia inima. Dacă o întrebi ce ştie să facă cel mai bine, îţi va răspunde: să fiu FEMEIE.
 
– Doamnă Ochişanu-Botgros, după ce v-am văzut coborând graţios de la bordul „Toyotei” dvs., nu puteam să nu vă întreb: de când aveţi pasiunea pentru motoare?

– Am deja şapte ani de când conduc şi în general ador maşinile. Cred că pentru o femeie e potrivit să stea la volanul unei maşini mai micuţe, deşi tendinţele în materie „conduc” spre modele cu mulţi cai putere şi foarte voluminoase. Eu sunt mulţumită cu ceea ce am.

– Cum au evoluat pretenţiile dvs. în materie de „roţi”?

– Eu am rămas fidelă aceleiaşi mărci. Prima mea maşină a fost tot una japoneză. Ele mă fascinează prin iuţeala şi acceleraţia motorului. Prima mea maşină a fost tot o Toyota Yaris, de un azuriu-închis, ca mai apoi soţul să-mi ia o Toyota Camry. Şi dacă aş avea posibilitate mi-aş lua tot din seria acestei mărci, adică noul model de Camry. Mi se pare confortabilă, elegantă şi încăpătoare, mai ales pentru toate bagajele pe care mi le iau la drum. În plus, are temperament şi carismă.

– Cum e să fii nora maestrului Nicolae Botgros – greu, uşor, a trebuit să treceţi prin furcile caudine ale criticii?

– Tot timpul mi se pune această întrebare. Da, desigur a fost nu tocmai uşor. Făcând parte dintr-o dinastie de muzicieni, evident că am fost supusă anumitor teste. Şi împărtăşind şi eu aceeaşi meserie, am fost mereu în vizor, iar criticile au fost destul de dure la adresa mea. Dar, de regulă, sunt nişte critici constructive şi benefice. De altfel, domnul Botgros şi Cornel sunt primii examinatori ai mei, atunci când lansez o melodie sau particip la vreun spectacol. Ei ştiu ce e mai bine pentru mine, de aceea am încredere totală în ei.

– În ce măsură aţi profitat de pe urma celebrităţii?

– Pe măsură ce devii o persoană cunoscută, realizezi că ţi se deschid anumite uşi. Eu cred că majoritatea artiştilor profită în urma acestui fapt. Recunosc că la rândul meu am fost privilegiată în anumite situaţii, mai ales că port numele Botgros. De fapt, sunt o norocoasă, lucru pe care l-am recunoscut întotdeauna. Uneori faima dăunează, mă refer la cazul Mădălinei Manole şi Mălinei Olinescu. Este o nebunie să-ţi ei viaţa pentru că-ţi lipseşte atenţia publicului. Dacă eşti stabil din punct de vedere psihologic şi mai ales dacă ai susţinere din partea celor apropiaţi, nu recurgi la astfel de gesturi. De altfel, acesta e dezavantajul celebrităţii.

– Se spune că e uşor să ajungi în top, dar e mai greu să te menţii acolo. Dvs. cum vă asiguraţi succesul?

– Da, este adevărat, e greu să te ridici mai ales dacă n-ai susţinere, dar e şi mai dificil să-ţi păstrezi poziţia pe piedestal. Eu cred că trebuie să ştii care îţi este locul, să ştii când să apari în faţa publicului şi cu ce. Fiindcă, dacă o faci în mod excesiv, atunci rişti să plictiseşti devenind penibil. Secretul este tactul, iar acest principiu mi-a fost „impus” chiar de către soacră-mea, interpreta Lidia Bejenaru. Un artist trebuie să ştie se reinventeze mereu, în ce priveşte ţinuta scenică, tehnica interpretativă şi într-o măsură oarecare să ştie să improvizeze ca un veritabil actor.

– Cum este femeia Adriana Ochişanu şi ce slăbiciuni are?

– Sunt foarte haotică şi răvăşită. La mine sunt toate claie peste grămadă – interviuri, şedinţe şi toate alea, iar asta din motiv că nu ştiu a spune NU. Sunt o fire romantică, artistică, visătoare şi uneori extrem de naivă, calitate din cauza căreia am avut de pătimit. Eu am fost educată după alte valori decât cele de azi – omenie, bun-simţ, respect şi corectitudine. Şi mi s-au pus ochelari roz încă din scutece, ceea ce m-a şi făcut puţin idealistă. Dar probabil aşa e mai sănătos pentru creier şi suflet. În general, sunt responsabilă, foarte conştiincioasă şi care se ţine de cuvânt. Mă aprind atunci când cineva îmi suscită nervii, dar mă sting foarte repede. Îmi place confortul şi căldura din casă.

– Am bănuiala că gătiţi foarte bine. Este aşa?

– Într-adevăr, îmi place să gătesc, toată lumea care a fost la noi acasă poate confirma acest lucru, iar asta din motiv că prepar diverse feluri de bucate. De obicei prepar bucate tradiţionale şi ceea ce am învăţat la mama acasă. În afară de asta am o sumedenie de cărţi după care mă ghidez în ale gastronomiei.

– Nu cumva cu asta l-aţi cucerit pe Cornel şi v-aţi asigurat trecerea în faţa soacrei?

– Cam aşa a fost. Vorba ceea, dragostea trece prin stomac. Dar bănuiesc că nu a fost numai asta, probabil am eu ceva care l-a atras…

– Tocmai v-aţi întors de la sală. Vă pregătiţi silueta pentru sezonul estival, ori chiar vă place sportul?

– Fac shaping de două luni deja. Cred că oricât de bine am arăta, oricum avem nevoie de exerciţii fizice. În acest mod îmi pot menţine silueta şi sănătatea. După o anumită vârstă, organismul nostru nu mai asimilează caloriile, ca la 20 de ani… În copilărie detestam sportul, astăzi în schimb a devenit un hobby, pe care îl practic cu mare plăcere. În combinaţie cu masajul şi o alimentaţie sănătoasă îmi asigură un plus de energie şi o stare de bine.

– Dacă nu deveneaţi cântăreaţă, ce aţi fi vrut să fiţi?

– Poate… actriţă, fiindcă îmi place foarte mult să imit. Şi avocatura nu-mi displace sau afacerile. Îmi merge bine meliţa şi ştiu să fiu convingătoare.

– Cum arată fericirea în percepţia dvs.?

– Fericirea este atunci când ai alături soţul drag şi copilul sănătos, atunci când faci ceea ce-ţi place şi când eşti apreciată, dorită şi iubită.Totodată, înseamnă şi acceptare, mulţumire şi împăcarea cu ceea ce ţi-a dat bunul Dumnezeu. Fericirea vine atunci când ştii să dăruieşti.

– Ce sfat aţi primit de multe ori, dar nu l-aţi urmat niciodată?

– Să nu fiu naivă şi credulă. Cred că aceste trăsături sunt în natura mea şi nu mă pot debarasa de ele. Deşi am avut de pătimit de pe urma naivităţii mele, încă nu m-am învăţat minte.

– Cum vă vedeţi în postura de soacră?

– Mă văd o soacră bună, care are o relaţie excelentă cu nora sa. Dacă vrei să-ţi păstrezi băiatul, atunci este necesar s-o câştigi.

– În ce gen muzical vă regăsiţi cel mai bine, dat fiind faptul că abordaţi cu uşurinţă atât muzica populară, cât şi cea uşoară?

– Ambele genuri îmi sunt pe plac. Iar în contextul în care mi-am propus să mă reinventez am optat pentru muzica uşoară. La început a fost o glumă, fără a anticipa măcar cât de puţin că voi avea succes, iar piesele mele vor fi solicitate la diverse manifestaţii artistice şi nu numai. Această pasiune provine din perioada adolescenţei, când mai cochetam cu melodiile din repertoriul Patriciei Kass, Doinei Aldea-Teodorovici, care erau în vogă la acea vreme. Consider că nu e obligatoriu să interpretez 100% muzică uşoară şi mai pot strecura câte o melismă… Cred că ambele genuri vor merge mână-n mână şi în viitor.

– Ştiu că pe 18 martie aţi împlinit o vârstă… Cum aţi depăşit pragul celor 30 de ani?

– Eu niciodată nu am avut frustrări legate de vârstă. Fiecare perioadă a vieţii îşi are farmecul ei, fie 20, 30 de ani sau mai mult. Eu mă simt exact ca la 20 – fericită şi mulţumită că sunt sănătoasă.

– Succesul pe scena mare este iminent în cazul fiului dvs., Cristian. Cum v-aţi dat seama că a moştenit talentul bunicului său?

– Dragostea lui Cristian pentru vioară am sesizat-o din perioada prunciei, când dormea cu vioara sa de jucărie în pătuţ. Ca mai apoi să ne dăm seama că are un talent înnăscut, pe care astăzi îl dezvoltă mai departe, făcând studii muzicale la Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”. Vioara este un instrument care necesită multă muncă pentru ca să poată fi mânuită, iar Cristian exersează uneori şi câte patru ore pe zi. Vă daţi seama că acest lucru îl privează de a sta cu prietenii, dar cred că merită sacrificiul. Pentru asta este răsplătit şi răsfăţat din plin, în special de bunici, care îi satisfac toate capriciile.

– Vă mulţumim pentru interviu!

Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *