Timpul.md

Actualitate 14 Martie 2017 | 09:42

Afacerea de stat, combaterea marii corupții și oligarhul cel rău

Politica e o meserie, dar numai anumiţi oameni o pot face.

 Am fost și continui să fiu în preajma oamenilor politici, însă nu aș putea schimba niciodată toga de analist pe cea de politician: sunt oameni capabili să vină cu proiecte, să energizeze mulțimi, să determine sute de mii și milioane de oameni să-i urmeze. Nu în ultimul rând: oameni în stare să renunțe la propriile aspirații și opinii pentru a apăra opiniile de partid și pozițiile stabilite la nivelul unor conduceri de vârf sau al unor grupuri mari. Fiinţe care ştiu să comande propriilor orgolii „La loc comanda!” în beneficiul unui scop mai larg, superior. Drept care, cu toată admiraţia, jos pălăria!...
Aici însă e şi punctul lor forte, şi călcâiul lui Ahile: viaţa politicienilor e tot mai scurtă, mai ales în societățile democratice, unde îţi joc viitorul în fiece secundă. În alte societăţi, îţi rişti libertatea, averea și chiar viața, dacă nu ții cont de voința publică ori îi oprimi pe semeni. Rar politician care iese la pensie (şi nu oricum, ci cu fruntea în sus, pasibil să rămână în memoria contemporanilor, a istoriei, în definitiv!), după mandate de parlamentar, de ministru etc.

Dar punctul unde se scrie istoria este acolo unde se face diferența între politician și omul de stat. Mai exact, între abordarea politicianistă (populistă, patriotardă, propagandistică) şi cea care pune interesul de stat (citeşte: naţional) mai presus de interesul personal. Un exemplu strălucit (şi, desigur, demn de urmat) este Corneliu Coposu, liderul ţărănist, pe care l-am cunoscut când încă era în viaţă.

E punctul acela în care alegi să faci ceea ce trebuie, nu ceea ce ți-ai dori sau ceea ce ar fi bine pentru tine, unul, sau partidul tău. E punctul în care argumentul profesional, logic, argumentul interesului național prevalează asupra interesului politic de partid. E atunci când recunoști realizările adversarului de la guvernare, chiar dacă te afli în opoziție, când susții o reformă, fie şi costisitoare politic, pentru că e necesară statului și semenilor tăi, urmând să profiţi de efectele ei odată ajuns tu însuţi la guvernare. În fine, e momentul în care sesizezi care este interesul statului tău – stat în care faci politică – și decizi să-l susții neabătut, dincolo de disputele politice de partid sau cele de parlamentare, pe binomul putere - opoziție.

Republica Moldova a traversat nu odată un asemenea moment. Îl traversăm şi acum. Afacerea spălării celor 22 miliarde și efectele ei directe – represiunea FSB sau al altor autorități ruse asupra autorităților statului Republica Moldova doar pentru că au pașaport diplomatic sau de serviciu emis la Chișinău – este chiar acest moment. Un moment al unei afaceri de stat, când la mijloc este statul Republica Moldova și interesele sale perene – suveranitatea, independență și integritatea teritorială –, și nu bătălia de partid sau disputele politice interne. Afacere de stat, ca să mai subliniez o dată, ce trebuie susținută de toate forțele politice responsabile, care-și doresc ca statul Republica Moldova să existe și să se afirme.

Primele reacţii, la Chișinău, la apariția publică a acestei afaceri, au fost, însă, mai degrabă dezamăgitoare. E adevărat că unii lideri politici încă nu s-au pronunțat şi ar trebui, probabil, salutată dorinţa lor de a înţelege, mai întâi, despre ce este vorba, decât reacţiile pripite, marcate de raţiunile bătăliei politice interne.

Am auzit păreri că acțiunile Rusiei la frontierele sale și în raport cu terțe state, unde au fost date, fără temei, persoane în urmărire generală, ar fi, de fapt, treaba guvernării, deci "să nu ne băgăm". Sau că la mijloc ar fi Oligarhul cel Rău, căutat spre a fi reținut şi dus în Rusia. Iar unul care se crede președinte ales a spus – închipuindu-şi că-i dă cu tifla guvernării – că el va călători la Moscova în continuare, după care l-a primit iute pe ambasadorul FR pentru a pupa regeşte obrazul înroșit de umilinţa Notei de protest a autorităților Republicii Moldova, ponegrite chiar de la vârf cu această ocazie. Un gest care te descalifică şi în ordine politică, şi în ordine umană, fiindcă lipsa demnităţii nu poate fi drapată nu nimic. Darămite opintelile în dauna interesului naţional – pe care, apropo, eşti chemat şi constituţinal să-l aperi.

E un moment astral pentru Republica Moldova, implicată într-un caz major de corupție globală la cel mai înalt nivel, care vizează guverne, majorități, bănci, instituții, totul spre a perverti democrația, spre a lansa atacuri cibernetice, a schimba majorități și guverne prin acțiuni subversive, plecându-se de spălarea a circa 52 mld de dolari, dintre care 22 miliarde – prin Moldova dintre cele două râuri (vezi „Spălătoria rusească”: Peste 70 de petroliști ruși, 800 de offshore-uri, 40 de bănci, 15 țări). Caz în a cărui decriptare sunt implicate state și instituții globale, care au colaborat cu instituțiile omoloage din Republica Moldova şi care știu mult mai mult decât a ieșit sau ar putea ieși la iveală.

Combaterea corupției iată că funcționează în Republica Moldova! La cel mai mare nivel. Cu instituțiile și specialiștii existenți, pregătiți, cu precădere, de către instituțiile omoloage din România. Cu sprijinul și asistența instituțiilor-partenere din Occident.

Firește că un asemenea pas nu acoperă realitatea de zi cu zi. Nici culpele reale sau presupuse ale Oligarhului cel rău. Dar sunt o dovadă că se poate, că nu mai există scuze ca lucrurile să nu meargă până la ultima lor consecință, când toți vinovații vor fi aduși în fața justiției. Nu mai e vorba de răzbunări individuale, de rivalități politice, ci de un caz di granda: de corupție globală ce implică firme, state și oameni ce-și vor găsi pedepsele în timp.

Pe un asemenea subiect ar trebui să se pronunțe, obiectiv, nu numai clasa politică, inclusiv opoziția, ci și societatea civilă, care a strigat invocând nevoia unei lupte cu corupția şi care, acum, ar trebui să recunoască și să salute că acest lucru tocmai se întâmplă în Republica Moldova. Probabil că decantarea subiectului în timp va duce și la calificarea sa la justa valoare, și, ca atare, la susținerea magistraţilor şi politicienilor implicaţi în acţiunea de combatere a marii corupții .

În România, societatea civilă s-a organizat și a ieșit în stradă, în marșuri enorme, pentru a proteja justiția și instituțiile statului de drept, care – ca în cazul de faţă – îşi făceau treaba. Și era vorba despre o ordonanță de urgență care risca să scape politicieni într-o infracțiune controversată și contestată parțial de Curtea Constituțională. În Republica Moldova, cei implicați în acest caz de combatere a mare corupție ar trebui să capete măcar recunoașterea obiectivă, dacă nu susținerea deplină.

Sursa: deschide.md
Autor: Iulian Chifu

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus