Timpul.md

Actualitate 10 Octombrie 2018 | 16:30

Alegerea judecătorilor de către popor, o practică aplicată cu succes în SUA, Japonia, Elveția și Belgia

Cu ocazia briefing-ului din 9 octombrie, PD a propus inițierea dezbaterilor cu privire la schimbarea modului de numire a judecătorilor de primă instanță. Mai exact, se propune alegerea judecătorilor prin votul direct al cetățenilor. Subiectul nu este unul inedit pentru spațiul nostru public, fiind abordat de-a lungul timpului de către juriști avizați, dar și de către cetățeni cu atitudine.

Ca să reliefăm importanța demersului, este suficient să amintesc că justiția constituie una din cele trei puteri în stat, alături de puterile legislativă și executivă, și unul din domeniile invocat foarte des în contextul discuțiilor despre corupție.

E adevărat că inițiativa PD obligă la un efort consistent dat fiind că reforma presupune revizuirea Constituției și elaborarea unui mecanism acoperitor privind recrutarea și alegerea judecătorilor. Ar fi însă un efort nu lipsit de utilitate în condițiile în care cetățenii ar urma să fie cei care vor modela justiția nemijlocit și conform cu propriile aspirații și rigori.

Dacă e cazul să facem trimitere la exemple în care sistemul alegerii judecătorilor prin vot direct, este potrivit să amintim de state precum SUA, Japonia, Elveția sau Belgia. Nu cred că poate cineva pune la îndoială faptul că acestea sunt democrații chiar cu valoare de etalon.
Unul din elementele sistemului electiv, prezent și în discuțiile publice, îl reprezintă independența judecătorilor. Se mizează pe faptul că independența judecătorilor va fi mai largă, cu toate că legislația actuală le oferă suficiente garanții pentru a fi feriți de orice influență.
Aceasta deoarece judecătorii vor trebui să obțină votul cetățenilor pentru a fi numiți și pentru acest motiv vor fi obligați să-și dovedească probitatea în fața alegătorilor. De unde rezultă că evaluarea performanței judecătorilor va constitui apanajul poporului și în același timp judecătorii vor fi responsabili în fața alegătorilor, nu în fața unor foruri profesionale care apreciază doar în funcție de regulile interne ale breslei.

Bineînțeles, există și riscuri care au la bază faptul că, din păcate, cetățenii neinițiați în problemele justiției mai pot greși atunci când pun buletinul de vot în urnă. E o treabă de educație, instrucție și civilizație. Prin urmare, riscurile țin de votul propriu-zis al cetățeanului, cel puțin asta reținem dacă ne raportăm la practica noastră în materie electorală.

Însă dincolo de dificultăți, dincolo de avantajele și inconveniențele sistemului numirii judecătorilor prin votul direct al cetățenilor, o concluzie se impune foarte limpede: responsabilitatea privind calitatea justiției nu va mai constitui sfera clasei politice, ci a celor care vor alege judecătorii. În consecință, dacă alegătorul nu este mulțumit de justiție, trebuie să decidă dacă vrea să-și aleagă judecătorul și tot el trebuie să-și asume riscurile și responsabilitatea pentru opțiunea exprimată.

În ultimă instanță, criteriul care trebuie să definească atitudinea manifestată de comunitate îl constituie moralitatea, deci votul comunității înseamnă un vot moral sau un vot imoral. Pentru că nu poți să alergi pe străzi și să strigi jos corupția și să respingi orice responsabilitate în raport cu acest fenomen. Lupta cu corupția înseamnă nu lipirea etichetelor la modul general, ci decizia punctuală în fiecare caz în parte, iar fiecare caz în parte înseamnă inclusiv alegerea judecătorului pe care îl cunoști la față și despre care știi dacă a luat sau nu a luat mită.
Cetățenii însumați la un loc alcătuiesc suveranul, iar suveranul e obligat să-și asume calitatea pentru elementarul motiv că în democrație nu există un alt reper.

Constituționalist Vitali Catană 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus