Timpul.md

Politică 17 Septembrie 2013 | 09:44

Alexandru Oleinic, liderul Partidului Popular din Republica Moldova: Guvernarea își împarte averea agonisită de popor timp de zeci de ani

Paradoxul este că statul a ajuns să vîndă întreprinderile care aduc și vor aduce anual sute de milioane de lei venit bugetului. Motivul că avem nevoie de bani aici și acum este unul fals.

Lipsa de reacții ale persoanelor cu funcții de răspundere în stat la declarațiile privind ilegalitățile comise în cazul Bancii de Economii și cel al Aeroportului Internațional Chișinău este dovada complicității Guvernului în toate aceste ilegalități.

Nu cunosc să mai avut asemenea situații în toți anii de existență a statutului Republica Moldova.

Anterior, am atenționat despre faptul că politizarea tuturor instituțiilor statului va conduce la lipsă de responsabilitate a funcționarilor de rang înalt față de cetățeni.

Iar ceea ce se întîmplă cu procesul de privatizare a proprietăților statului este dovada scopului final al guvernării democratice – ”partajarea politică a proprietăților statului”. În cazul în care persoanele responsabile de securitatea economică a statului și de respectarea prevederilor legale nu vor reacționa la aceste fărădelegi, este greu de presupus ce va urma.

Partidul Popular a solicitat atăt Președintelui Republicii Moldova, cît și Procurorului General să se pătrundă de responsabilitatea funcțiilor pe care le dețin și să întreprindă măsurile necesare în vederea stopării acestor fenomene inadmisibile într-o societatedemocratică.

Privatizarea? Deetatizarea? Sau acaparare?

Procedura de privatizare a proprietăților statului pînă în anul 2007 se efectua în baza legilor cu privire la Programul de privatizare pentru anumiți ani (începănd cu 1992 și pînă în 1998), care ulterior a fost prelungit pănă la adoptarea noii legi privind administrarea și deetatizarea proprietății publice.
Legea cu privire la Programul de privatizare stabilea foarte clar scopurile, obiectivele şi modalităţile privatizării obiectelor proprietate publică, inclusiv diversificarea modului de privatizare în scopul atragerii de investiţii în economie. Și cel mai important lucru care trebuia să se întîmple – să se încheie procesul de privatizare a patrimoniului public şi de reformare a sectorului agrar.

La acea etapă s-a finalizat restructurarea sectorului energetic prin privatizarea întreprinderilor de stat cu scopul atragerii investițiilor. Astfel, în 2000 compania spaniolă „Union Fenosa” în Moldova a cumpărat 100 % din acţiunile a trei întreprinderi de distribuţie – Societatea pe acţiuni „RE Chişinău”, Societatea pe acţiuni „RED Centru” şi Societatea pe acţiuni „RED Sud”. A fost creată Societatea pe acţiuni moldo-rusă de tip deschis „Moldovagaz” (S.A. „Moldovagaz”). Ulterior, s-a reușit crearea unei piețe de combustibili apropiată modelului occidental în care activează 112 agenți economici.

Paradoxurile procesului de privatizare a proprietăților statului

Paradoxurile în procesul de privatizare au început odată cu adoptarea legilor privind administrarea și deetatizarea proprietății publice (2007) și cu privire la parteneriatul public privat (2008). Anume după adoptarea acestor legi am fost martorii unor ”privatizări” dubioase: construcția și darea în exploatare a Centrului Comercial Agroalimentar ”Grădina Moldovei” cu o suprafață de 10,6 ha, transmise în arendă pe o perioadă de 99 de ani, care în 2007 au fost concesionate. Apoi urmează istoria portului internațional Giurgiulești, stadionul republican din centrul Chișinăulu, uzina de tractoare “TRACOM”, Moldasig, mai recent, concesionarea spitalului de urgență din Chișinău și multe altele.

Concluzia este, că statul, prin reprezentanții săi în consiliile de administrare, nu-și onorează obligațiunile legale privind buna administrare a proprietății publice în scopul atragerii de investiţii şi asigurării unui management eficient.

Astfel, proprietățile statului, care întradevăr necesită a fi privatizate, dar care s-au adus la o stare dezastruoasă, se încercă a fi vîndute la prețuri exagerate, pe de altă parte, întreprinderi cu profit și viabile se propun a fi vînduce la prețuri de rizoriu.

Să nu căutăm departe, exemlu Băncii de Economii, care se propune a fi vîndută la un preț de 20 de ori mai mic. Cauza poate fi una – lipsa de capacități instituționale de a gestiona eficient procesul de privatizare a proprietăților statutului, sau …că instituțiile statutului nu mai protejază interesul economic al statutului, dar se implică în realizarea unor scheme de acaparare a proprietăților statului.

Și în 2012, Agenția Proprietății Publice a scos la vînzare active la un preț de 5-7 ori mai mic, evaluat la 930 milioane lei, deoarece pe parcursul a trei ani de zile nu s-a reușit a fi vîndute. Astfel, statul a ratat venituri de peste 6 miliarde de lei.

Printre întreprinderile mari scoase la vânzare au fost Floare-Carpet, unde statul deţine 60% din acţiuni și pentru care cere 162 de milioane de lei. Producătorul de medicamente Farmaco, evaluat la un preţ de 82 milioane de lei și Viorica-Cosmetic, care a și fost vîndută la prețul de nici mai mult nici mai puțin decît cel propus – de 51 de milioane de lei.

O altă întreprindere - blocul administrativ al Institutului de Microbiologie şi Virusologie cu terenul aferent de 9,07 hectare, pentru care în 2008 se cerea un preț de 600 de milioane de lei, în present se vînde la un preț de șapte ori mai puțin și constituie doar 85 de milioane de lei.

Care sunt veniturile obținute din privatizarea întreprinderilor și unde sunt cheltuiți acești bani?

Veniturile încasate la bugetul de stat au variat de la an la: în 2006 au constituit 136 milioane lei, în 2008 – 936 mln.lei, în 2009 - 205,7mln.lei, în 2011- 301mln.lei, iar în 11 luni ale anului 2012 veniturile de la comercializarea bunurilor proprietate publică au constituit doar 270,6 milioane de lei, sau 57,5% din volumul planificat. În toți acești ani, constant, veniturile obținute din privatizarea patrimoniului de stat au fost cheltuite pentru acoperirea deficitului bugetar. În țările vecine aceste venituri mai sunt orientate și la finanțarea reformelor sociale.

Eu totuși rămîn convins, că întreprinderile care aduc venit la bugetul de stat, trebuie să rămină în proprietatea statului. Numai că, mai întîi este nevoie de a determina directiile de dezvoltare în economia națională, care sunt domeniile prioritare, cum vom asigura obținerea mijloacelor financiare necesare? În opinia mea - vînzarea proprietăților statutului în modul în care se produce – este doar un venit de scurtă durată, care nu ne asigură o dezvoltarea durabilă și continuă. Din aceste considerente, este neînteleasă graba cu care Guvernul, încearcă să vîndă la prețuri mici așa întreprinderi ca Aeroportul Internațional Chișinău, Banca de Economii și îndeosebi Moldtelecomul, care înregistrează un volumul de vânzări circa 666,4 milioane de lei,avind un număr de 1,22 milioane de abonați si alte intreprinderi importante din economia nationala,care la un calcul foarte modest valoreaza zeci de miliarde de euro.

Pe cînd Guvernul estimează valoarea celor 200 de întreprinderi incluse în lista întreprinderilor scoase la privatizare la doar un miliard de lei.
În concluzie, - în contextul în care economia Republicii Moldova continuă să rămînă neatractivă pentru investitorii străini din cauză instabilitatii politice, corupției, lipsa de încredere în justiția națională, politicii fiscale instabile și neatractive, - statul riscă să piardă întreprinderi importante pentru dezvoltarea economiei naționale, riscă să rămînă fără patrimoniu.

Reprezentanții partidelor, aflate la guvernare, vor trebui să-și asume responsabilitatea pentru deposedarea statutului și cetățenilor de proprietăți și patrimoniu. În caz contrar, nu cred că mai au dreptul moral de a mai veni în fața cetățenilor, pentru a le solicita suport electoral.

Sursa: PPRM (D.C.)

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus