Timpul.md

Actualitate 13 Mai 2020 | 11:45

Alexandru Tănase: „Dialogul surzilor” și loialitatea constituțională / ANALIZĂ

 

Zilele trecute în Parlament a fost înregistrat un proiect de hotărâre ce prevede organizarea alegerilor prezidențiale în data de 1 noiembrie 2020. În ultimele luni, în spațiul public au fost vehiculate o groază de inepții și „fumigene” referitoare la alegerile prezidențiale: de la modificarea procedurii de alegere a președintelui până la anularea alegerilor prezidențiale pe motiv de pandemie.

Articolul 80 alin. (1) din Constituție prevede că mandatul Președintelui Republicii Moldova durează 4 ani și se exercită de la data depunerii jurământului. Președintele Igor Dodon a depus jurământul la data de 23 decembrie 2016, ceea ce înseamnă că alegerile prezidențiale ar urma să aibă loc înainte de încetarea mandatului prezidențial. Astfel, stabilirea datei alegerilor prezidențiale pentru 1 noiembrie pune punct speculațiilor și scenariilor conspiraționiste.

Pe măsură ce ne apropiem de alegerile prezidențiale, revine în actualitate o problemă nerezolvată încă din anul 2016. Înainte de a declanșa mecanismul alegerilor prezidențiale, Parlamentul are de executat o obligațiune constituțională, ce derivă din Hotărârea Curții Constituționale nr. 34 din 13 decembrie 2016 (validarea alegerilor prezidențiale). Mă refer la cele 6 adrese formulate de către Curtea Constituțională prin care Parlamentul, potrivit articolului 79 din Codul Jurisdicției Constituționale, are obligația de a înlătura o serie de lacune legislative constatate de Curte.

În cei patru ani de zile care s-au scurs, doar o parte din aceste adrese au fost executate de către Parlament, dar și acestea în mod formal, pentru bifă.

1. Nu a fost reglementată până la capăt procedura de examinare a contestațiilor pentru diverse tipuri de scrutine

Vreau să reamintesc că în cadrul scrutinului din 2016 contestațiile electorale circulau de la o instanță la alta, fiind în examinare chiar și în ziua validării alegerilor. În acest context, Curtea a subliniat necesitatea clarificării legislației de către Parlament în partea ce ține de examinarea contestațiilor privind organizarea şi desfășurarea alegerilor. În particular, Curtea a recomandat Parlamentului reglementarea separată şi explicită a procedurilor de examinare a contestațiilor pentru diverse tipuri de scrutine. Curtea a solicitat Parlamentului să reglementeze diferențiat procedurile de examinare a contestațiilor în eventualitatea desfășurării a două tururi de scrutin, inclusiv a contestațiilor formulate în ziua alegerilor.

2. Mecanismul de votare în străinătate a rămas in linii mari același

Păstrând același mecanism, ne putem confrunta cu situații similare celor din 2016. Astfel, riscăm să ne pomenim cu secții goale unde sunt prea puțini moldoveni, iar acolo unde sunt mai mulți cetățeni să nu fie secții sau buletine de vot suficiente.

3. Nu au fost introduse sancțiuni pentru implicarea cultelor religioase în campaniile electorale

Curtea a subliniat necesitatea reglementării exprese de către Parlament a unor mecanisme sancționatorii prompte și imediate, inclusiv în ordine penală, pentru orice tentativă de implicare a cultelor religioase în campaniile electorale. În lipsa unor asemenea sancțiuni, biserica se va transforma în AGITPROP, la fel cum a fost în anul 2016. Este greu să te aștepți că „preasfințitul” Markel și alți „preasfințiți” vor respecta legea, cum este greu să te aștepți ca Parlamentul să-i impună să o facă. În schimb, Parlamentul poate impune sancțiuni concurenților electorali (până la excluderea din campanie), pentru care biserica va face campanie electorală.

4. Legislația cu privire la răspunderea radiodifuzorilor în perioada campaniilor electorale nu a fost revăzută substanțial

Curtea a cerut Parlamentului să instituie o serie de instrumente eficiente, care ar permite autorităților responsabile aplicarea unor sancțiuni cu executare imediată și disuasive, cum ar fi suspendarea dreptului de emisie pentru întreaga perioadă a campaniei electorale, pentru acele instituții media care încalcă obligația de imparțialitate în perioada electorală.

Atitudinea pur formală față de dispozițiile constituționale de către autoritățile publice și actorii politici nu e altceva decât un „dialog al surzilor” în detrimentul democrației. Loialitatea constituțională constă în atașamentul sincer față de regulile, principiile și valorile constituționale și excluderea oricăror acțiuni sau inacțiuni de natură să le afecteze. În acest context, eu cred că este în spiritul loialității față de Constituție ca Parlamentul să stabilească data alegerilor prezidențiale concomitent cu revizuirea cadrului normativ care reglementează scrutinele prezidențiale, astfel încât acele probleme semnalate în adresele CCM să fie executate integral.

http://alexandru.tanase.md/ 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus