Alianta pentru Integrare Europeana (AIE) are mai multi oponenti, chiar si dusmani declarati, plini de ura si inversunare. Exista un punct de vedere aproape generalizat potrivit caruia principalul pericol care ameninta Alianta vine din directia opozitiei comuniste. Imi permit sa nu fiu intru totul de acord cu aceasta opinie.
Nu neg, opozitia comunista e o forta redutabila, bine organizata si reprezentata pe intreg teritoriul tarii, si la semnalul centrului poate oricand destabiliza si tensiona situatia social-politica. Comunistii pot gasi cate o pensionara revolutionara cum e Maia Laguta din Chisinau in fiecare sat si centru raional. Cu toate acestea, pericolul care ameninta Alianta vine nu (numai) din afara, de la oponentii Aliantei, ci (si) din interiorul ei, de la sustinatorii ei de ieri. Explic acest aparent paradox.
Actuala guvernare a venit la putere pe valul unei nemultumiri cvazigenerale fata de fostul regim. Electoratul care a votat partidele din fosta opozitie a crezut sincer in lozinca schimbarii lansata de acestea. Sloganul Partidului Liberal Democrat „Moldova fara Voronin, Moldova fara comunisti” a fost inteles de electorat ca un program al schimbarilor, fiindca, intr-adevar, o Moldova fara Voronin si fara comunisti trebuie sa fie una schimbata radical, la toate compartimentele, ca sa zicem asa.
Chiar de la primii pasi de la instalare, Guvernul Filat a beneficiat de un urias credit de incredere din partea electoratului. Acest credit nu a fost inca nici astazi consumat, electoratul continua sa creada in acest guvern si asteapta rabdator inceputul schimbarilor promise. Exista insa si unele semnale alarmante care trebuie sa puna in garda toate partidele din Alianta. La momentul dat, putem vorbi despre doua nemultumiri care incep a macina electoratul fostei opozitii.
Prima nemultumire e generata de calitatea profesionala si morala a unor cadre promovate la nivel central, adica in guvern. Daca, sa zicem, ministrii promovati de PLDM nu trezesc nici cea mai mica obiectie, altfel stau lucrurile vizavi de unii ministri care reprezinta celelalte componente ale Aliantei.
A doua nemultumire e generata de ritmul somnoros al schimbarilor, in special, la nivel raional. Semnale alarmante vin, practic, din toate raioanele unde are loc o adevarata viermuiala, chiar paruiala, nu numai intre reprezentantii noii puteri si comunisti, ci si in interiorul partidelor din Alianta. In numele obtinerii functiilor de conducere la nivel raional se fac targuri murdare, trocuri, aranjamente intra- si extrapartinice, se inregistreaza treceri dintr-o tabara in alta.
Insa ceea ce deranjeaza cel mai mult electoratul Aliantei e faptul ca exista o tendinta de a-i pastra in functii pe fostii sefi, in buna lor majoritate – fosti servitori docili ai fostului regim comunist, functionari corupti, certati cu legea. Astfel, deocamdata, veriga raionala de cadre e preponderent rosie si, daca ea va fi mentinuta si nu se va produce schimbarea promisa, partidele din Alianta risca sa-si piarda o buna parte din fostii votanti.
Acesta si este pericolul din interior, despre care aminteam la inceput. Intelegem ca Guvernul Filat se confrunta cu grave si multiple probleme, toate fiind importante si prioritare. Cu adevarat prioritara este insa decomunizarea administratiei la toate nivelurile, pentru ca, in definitiv, schimbarea inseamna decomunizare. Crede oare cineva ca in Moldova se poate schimba ceva, daca in structurile statului, la toate nivelurile, vor fi pastrate fostele cadre rosii, vopsite peste noapte in verde?
Eu unul nu cred.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
