Actualitate

Anticipatele, un rau necesar

In contextul esecului alegerii sefului statului de catre Legislativ, politicienii incearca sa ne convinga ca avem de a face cu o criza constitutionala, nicidecum cu una politica. Aceasta atitudine este usor de inteles, politicienii aflati la guvernare fiind preocupati de asigurarea stabilitatii politice a tarii in ochii propriilor cetateni, dar si ai partenerilor externi de care depinde finantarea deficitului bugetar de peste 4 mlrd. de lei estimat pentru anul 2010.

Desigur, accentul pus pe modificarea Constitutiei noastre, in sensul revizuirii procedurii de alegere a sefului statului, nu e lipsit de temei. Este bine stiut ca reforma constitutionala din anul 2000 a creat un sir de ambiguitati ce tin de alegerea presedintelui tarii si de responsabilitatile ce ii revin intr-o republica parlamentara. Astfel, in viziunea politicienilor AIE, actualele dificultati legate de alegerea presedintelui vor putea fi depasite prin modificarea procedurilor constitutionale cu privire la scrutinul prezidential si responsabilitatile presedintelui RM. De altfel, prin constituirea Comisiei pentru elaborarea proiectului de lege privind modificarea Constitutiei, presedintele interimar, Mihai Ghimpu, a demarat deja acest proces care ar urma sa fie dus la bun sfarsit pe parcursul anului viitor.

Aceasta optiune este corecta, insa ea nu tine cont sau neglijeaza cealalta parte a realitatilor politice de la noi, si anume, ca eventualele ajustari constitutionale nu va determina PCRM sa accepte rolul de OPOZI?IE, ce i-a revenit in urma alegerilor parlamentare din 29 iulie. Admit ca, acum, acest detaliu ar putea sa-i intereseze mai putin pe politicieni. Totusi, la mijloc avem o problema de ordin politic ce rezida din faptul ca intr-un sistem democratic GUVERNAREA si OPOZI?IA alcatuiesc un tot intreg, ele completandu-se reciproc in procesul de formulare, aprobare si implementare/administrare a politicilor de care depinde functionarea normala a statului. O simbioza in interesul tarii intre GUVERNARE si OPOZI?IE este imposibila daca prima ignora pe ultima, asa cum s-a intamplat in ultimii opt ani la noi, sau daca OPOZI?IA boicoteaza GUVERNAREA, asa cum se intampla acum. In aceste conditii, nu vom gresi afirmand ca RM se afla intr-o permanenta criza politica ce poate fi definita ca disfunctionalitatea cronica a sistemului politic.

Cauzele acestei disfunctionalitati sistemice sunt multiple. In acest sens, am putea da vina pe imperfectiunea Constitutiei; pe lipsa unei adevarate culturi politice a dialogului, compromisului si cooperarii intre oponentii politici; pe factorii externi; pe fragilitatea opozitiei; pe coruptie; pe dezbinarea societatii pe criterii politice, etnice sociale etc.; pe slabiciunea societatii civile; pe autosuficienta guvernarii; pe intransigenta Opozitiei… Toate acestea si alte insuficiente structurale sunt reale, dar la fel de reala este si incapacitatea distructiva a PCRM de a se conforma regulilor jocului politic democratic, nu doar in vorbe, dar si in conduita. Din pacate in perioada 2001-2008, PCRM a excelat prin a-si supune/manipula regulile jocului democratic (competitia egala, libertatea expresiei, dreptul la intruniri, accesul nestingherit la informatii etc..) pentru a se mentine cu orice pret la putere.

Alegerile parlamentare din 5 aprilie si 29 iulie au reconfirmat un adevar simplu, si anume, ca nimic nu e vesnic pe aceasta lume, inclusiv guvernarea PCRM. Crearea AIE si asumarea guvernarii tarii de catre aceasta a transformat PCRM in principala forta de opozitie – un rol nu mai putin important si responsabil decat aflarea la putere, mai ales in timp ce tara trebuie sa faca fata unor acute constrangeri economice si financiare cauzate de factori externi, dar, mai ales, interni.

Boicotand, insa, la 7 decembrie, alegerea presedintelui tarii, PCRM a refuzat sa recunoasca noua guvernare constituita in baza AIE si, simultan, a respins rolul de OPOZI?IE parlamentara. PCRM a ales, in schimb, calea destabilizarii guvernarii AIE prin aruncarea RM intr-o noua cursa electorala. Acest lucru nu e intamplator, deoarece in actuala sa componenta, structura si motivare ideologica, PCRM este incapabil sa-si asume cu adevarat rolul de Opozitie Constructiva – o formula indragita si compromisa in acelasi timp de dl Voronin. PCRM, astazi, este un partid ahtiat de putere, caci anume aceasta ii poate garanta supravietuirea politica. In caz contrar, armata de oportunisti, aventurieri, lingusitori, profitori si tehnocrati de tot felul vor parasi inevitabil corabia naufragiata a comunistilor.

Nu intamplator miza este mare, dar de aceasta data calculele PCRM au sanse mari sa nu coincida cu cele de la targ. Eventualele alegeri parlamentare anticipate ar putea lovi ca un bumerang in PCRM, determinandu-l in cele din urma sa-si asume rolul de OPOZI?IE si, de ce nu, sa demareze un profund proces de reformare interna. Numai astfel, PCRM ar putea scapa de imaginea unui partid paria.

Privite din aceasta perspectiva, viitoarele alegeri anticipate reprezinta o sansa pentru AIE de a taia „nodul gordian” si de a aduce mai multa certitudine pe scena politica moldoveneasca – bineinteles, cu conditia ca aceste alegeri vor intruni consensul tuturor componentelor Aliantei si, foarte important, vor fi precedate de o administrare stabila, coerenta si eficienta a treburilor tarii. Desigur, AIE ar putea sa se limiteze la reforma constitutionala sau sa foloseasca metode de constrangere pentru a convinge PCRM sa-si asume rolul de OPOZI?IE. O astfel de evolutie risca, insa, sa toarne apa la moara celora care vor sa compromita si sa delegitimeze AIE in ochii cetatenilor. Prin urmare, o atare turnura ar trebui evitata.

Victor Chirila, Director Executiv APE
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *