Artistii despre politica: Lupu nepocait

Urmaream declaratia domnului Marian Lupu de iesire din PCRM si parca as fi avut un prilej de bucurie, dar sufletul meu de actrita imi soptea: e fals, nu-i adevarat, e minciuna, e un rol jucat prost. Avem noi, actorii, o intuitie care, dupa o munca indelungata pe scena – dar eu fac teatru de 40 de ani -, este in masura sa deosebeasca adevarul de fals.

Si, daca veni vorba de actori, nu sunt de acord cu faptul ca oamenii politici au preluat denumirea profesiei noastre si o folosesc in domeniul lor. Actorul adevarat, cu har de la Dumnezeu, spre deosebire de mai multi politicieni, joaca adevarat si convingator, cu lacrimi, emotii, cu durere, cu bucurie. Adica traieste cu adevarat rolul, nu mimeaza, nu minte, nu triseaza si, traind ardent la maxima tensiune, poate sa si moara in scena.

Imi amintesc cazul regretatei actrite de la Teatrul Rus „A. P. Cehov” – Nelli Camenev, a carei inima n-a rezistat intensitatii trairii emotiei si a cedat. Actrita s-a prabusit in scena, a murit. Ce moarte nobila si tragica! Imi mai amintesc de actorul si regizorul Andrei Vartic, care pana in ultima clipa a vietii sale a ars ca o faclie intru Adevar si Dreptate.

Si acum sa ne intoarcem la „actorii politici” care defaimeaza profesia noastra. Marian Lupu, inainte de a face declaratia, nu a fost la biserica, nu a batut matanii, nu s-a pocait, nu a suferit cu adevarat aceasta ruptura. Nu am citit pe chipul lui si in fiinta sa momentul de intelegere, de suferinta, de cutremurare, de durere si de pocainta. Fiindca, traind si intelegand cu adevarat acel moment, trebuia sa se lumineze, sa iradieze si sa rosteasca: „Ma lepad de Satana, il aleg pe Dumnezeu! Fratilor, ma caiesc, iertati-ma!”.

Si daca este sa vorbim despre teatru – nu cel profesionist, dar cel de amatori -, actorii politici ne-au prezentat o piesa mediocra, proasta, jucata si mai prost de catre amatori neinspirati si lipsiti de har.

Ninela Caranfil,
artista emerita,
actrita la Teatrul National „M. Eminescu”