Timpul.md

Editorial 8 Octombrie 2017 | 04:15

Au pierit judecătorii lui Iisus?

 În capitolele 7 și 8 ale Evangheliei după Ioan există o convorbire a lui Iisus cu oamenii, extrem de dură ca mesaj. 

E unul dintre puținele momente din evanghelii în care Iisus mărturisește despre El Însuși. Nu în modul direct și fără echivoc în care a făcut-o în fața femeii samarinence, dar suficient de clar pentru cei care erau dispuși să îi primească mesajul.

Iisus știa că printre cei prezenți erau și cei care încercau să Îl prindă și înțelegea că unele întrebări sunt puse din viclenie. Tocmai de aceea, dacă sunt citite cu atenție aceste capitole, vedem că Iisus e departe de imaginea pe care mulți o au despre El: un tânăr blând cu ochii albaștri.

Când El le spune oamenilor că nu Îl vor putea urma acolo unde merge, iudeii se întreabă: „Nu cumva Își va ridica singur viața?” (Ioan 8; 22), iar această întrebare, care de obicei ne scapă din vedere în lecturi, are o deosebită importanță, pentru că Iisus spune în alt loc că viața (sufletul) nimeni nu o ia de la El, ci putere are să Își dea sufletul și putere să îl ia înapoi (Ioan 10; 17-18).

Pentru că oricât de dur ni se pare, Iisus nu a fost pur și simplu răpus peste puterile Lui de o mulțime de oameni. Vă amintiți că i-a spus lui Petru în seara în care a fost arestat: „Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26; 53). Într-un anumit sens întrebarea de mai sus a iudeilor („Nu cumva Își va ridica singur viața?”) e legitimată de atotputernicia lui Iisus – a doua Persoană a Sfintei Treimi.

Că Iisus a acceptat să se jertfească e limpede pentru toată lumea și nu mai are rost să dezvolt acum, însă jertfirea Lui rămâne atât de actuală astăzi. Și nu mă refer la taina Sfintei Liturghii, care e ascultarea Domnului. Ci la modul și viclenia cu care Iisus era pândit de farisei.

În aceeași convorbire cu care am început acest articol, Iisus spune un lucru înfricoșător: „Căutaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu încape în voi” (Ioan 8; 37). Și cred că acest cuvânt poate fi scos oricând din contextul capitolului 8 al Evangheliei după Ioan. Cred că e un cuvânt care ar trebui să ne sperie astăzi. Fiindcă așa am putea înțelege de care parte a mulțimii suntem. Fiindcă erau acolo, de față, și cei care credeau, și cei care căutau să Îl omoare.

Cât de mult a încăput în noi cuvintele lui Iisus? Cât de mult a încăput Cuvântul Însuși? Și cât de puțin au ascultat cuvintele Lui cei care astăzi Îl contestă?
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus