Carte

Aurelian Silvestru, făuritorul de şcoli

Au venit să-i felicite pe directorul Aurelian Silvestru şi pe profesorii de aici ex-preşedintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, şefa Direcţiei orăşeneşti de educaţie, Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, scriitorii Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, funcţionari publici, oameni de ştiinţă, părinţi şi elevi care învaţă aici.

Manifestarea a avut loc la sediul claselor primare, care reprezintă acum un complex de clădiri cu o arhitectură unicat, având în centru o biserică. Opera – care e parţială, deoarece clasele gimnaziale şi liceale au un alt sediu – îi aparţine directorului Aurelian Silvestru.

În ultima sa carte, „Fărâme de suflet”, Aurelian Silvestru are un eseu intitulat „Făuritorii de şcoli”. Fabula e următoarea: după un mare potop, s-au adunat puţinii supravieţuitori şi l-au rugat pe Dumnezeu să-i lase să moară cu demnitate, înainte ca foamea şi setea să-i transforme în fiare. Vrând să-i ajute, Dumnezeu le-a zis: „Iată aici, în faţa voastră, o mulţime de merinde şi materiale de construcţie. Luaţi fiecare cât puteţi duce şi construiţi ce doriţi”. Oamenii au luat cât pot duce în spate şi s-au împrăştiat, o parte la Răsărit, altă parte la Asfinţit. După un timp, cei de la Răsărit s-au întors din nou la El şi l-au rugat să le mai dea merinde şi materiale, ca să-şi ducă la sfârşit „opera”. După ce li s-a îndeplinit dorinţa, ei s-au întors cu aceeaşi rugăminte, din nou şi din nou. Şi atunci, Dumnezeu i-a întrebat ce construiesc de au ajuns mai sălbatici decât erau? „Temniţe”, i-au răspuns oamenii. „Construim puşcării, ca să scăpăm de hoţi şi de bandiţi!”. Întristat, Dumnezeu s-a dus la cealaltă parte a poporului. A văzut în ţara lor lanuri şi grădini în floare, oraşe, drumuri, temple şi palate… „Şi voi, tot cu închisorile aţi început-o?”, i-a întrebat El. „Da de unde! Noi am construit înainte de toate şcoli, ca să-i învăţăm pe copii să deosebească frumosul de urât, binele de rău, iar ei, la rândul lor, au pus umărul alături de noi şi ne-au ajutat să înălţăm aceste palate…”.

Probabil, anume ideea supravieţuirii neamului prin cultură, prin şcoală, l-a făcut, acum 20 de ani, pe psihologul Aurelian Silvestru să schimbe munca de cercetare pe cea… de implementare. A fost un caz unic la noi, când un savant, doctor habilitat în psihologie, scriitor, a abandonat teoria, pentru a se dedica practicii. Şi-a propus să facă o şcoală – nu doar în spiritul principiilor pedagogice şi psihologice pe care le elaborase, dar de la temelie. L-au ajutat şi unii oameni de afaceri, dar ideea ar fi rămas o utopie, dacă nu şi-ar fi suflecat singur mânecile. În acei ani, şi-a asumat până şi rolul de şef de şantier şi a muncit mai multe veri la rând alături de constructori.

Concomitent, a format colectivul didactic, invitând în liceu profesori din România, pentru a forma un mediu lingvistic autentic românesc. Vineri, copiii şi profesorii ne-au demonstrat că la „Prometeu” limba română se află în capul mesei. Ei au înscenat cu mare talent câteva bucăţi din cartea „Fărâme de suflet”, iar cea mai aplaudată a fost doamna profesoară de chimie, Daniela Şterbeţ, care a prezentat „Făuritorii de şcoli”…

Deşi liceul a trecut şi prin greutăţi până a ajunge la stele, oaspeţii prezenţi la eveniment au remarcat unanim faptul că, în cei 20 de ani, Aurelian Silvestru a construit în liceul său nu doar blocuri de studii, dar şi personalităţi. Pentru copiii de la „Prometeu” a scris cântece, a organizat festivaluri, concursuri, competiţii sportive. Şi tot pentru ei a scris cărţi. Nu întâmplător, poetul Vasile Romanciuc, unul dintre patronii spirituali ai Liceului „Prometeu”, menţiona în discursul său că Aurelian Silvestru este un adevărat făuritor de şcoli.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *