Timpul.md

12 August 2009 | 10:26

Avem nevoie de alti politisti si de alti procurori

Invitatia la Procuratura, pe care a primit-o saptamana trecuta redactorul-sef al revistei „Stare de Urgenta”, Alexandru Vakulovski, si despre care scriam ieri, atrage atentia asupra unui fenomen foarte ingrijorator, inradacinat in societatea noastra indeosebi dupa evenimentele din aprilie si care va necesita o reglementare neconditionata de catre noua guvernare.

Indiferent de organizatorii dezmatului de dupa 7 aprilie (se vehiculeaza doua versiuni: Voronin&Papuc sau Lupu&Tkaciuk), in cele din urma in randul populatiei a fost semanata o tensiune atroce, combinata cu o frica aproape patologica fata de institutiile de drept si cele de ordine publica.

...Cand procurorul militar Eugen Manolache imi spunea ca nu l-a chemat pe Vakulovski in calitate de banuit sau martor, ci pentru o simpla discutie, am incercat sa-i dau dreptate. Intr-adevar, de ce sa nu admitem ca oficialul a vrut sa clarifice cu Sandu unele detalii ce i-ar putea ajuta pe anchetatori in dosarele contra politistilor ce au facut „exces de zel” la 7 aprilie? Asa ar fi si normal, de fapt. In realitate, insa, nici eu nu m-as fi dus la Procuratura cu una, cu doua. Si explicatia e simpla - toata lumea stie ca politia si procurorii nostri, in loc sa ne apere, pot sa-si bata joc de noi cum le doreste muschiul, chiar daca nu purtam nicio vina. Nu in zadar, dupa acesti opt ani de guvernare comunista - dar mai ales dupa evenimentele din ultimele luni -, oamenii nostri, in loc sa solicite suportul organelor de drept, refuza categoric sa colaboreze cu acestea. Nu din alte motive, ci doar din teama si precautie, cetatenii RM merg la Procuratura sau la politie doar daca sunt citati oficial - fiindca atunci nu au alta solutie. Atunci isi saruta dimineata copiii si nevestele, ca la despartire, si se pornesc necajiti si deseori cu picioarele tremurande spre Procuratura. Exact ca in perioada stalinista, ei nu au nicio siguranta ca se vor intoarce acasa in aceeasi zi sau peste vreo cativa ani, sanatosi sau batuti mar, vii sau morti... Si, la acest capitol, eu nu vad nicio diferenta intre regimul Voronin si dictatura stalinist-sovietica. Mai mult, cunosc persoane care au fost batute in strada sau jefuite, dar care nu se adreseaza la politie, deoarece insusi cuvantul „politie” ii ingrozeste.

Se pare ca marea problema a angajatilor structurilor de forta din RM se trage din manipularea lor ideologica atat de evidenta, incat o parte din ei nici nu-si mai dau seama ca au devenit instrumente monstruoase in ochii societatii. Prin asta, cred, se explica si nedumerirea procurorului Manolache, atunci cand imi lamurea cum a sunat la „Stare de Urgenta”: „M-am prezentat ca-s de la Procuratura, dar ei erau... nu pot sa zic indignati, dar speriati. Ei parca se temeau de mine…”. Sunt convins: jurnalistii nu se temeau de Manolache-omul, ci de Manolache- ostasul monstruoasei armate voroniniste, care a izbutit sa impuna teroarea, frica si o mare neincredere in sufletele noastre. Frica acelor jurnalisti este portretul real al cetateanului RM de astazi. Si pictorul nu e Manolache, ci Voronin, Papuc si capii sistemului.

Deja exista in tara asta copii care se tem de politie mai tare decat de cainii din strada. Iar prezenta unui asemenea fenomen intr-o societate pretins democratica ar trebui sa ne preocupe nu numai pe noi, dar si, in special, pe cei care vor forma urmatoarea guvernare. Pornind de la starea de fapt, reforma institutiilor de drept si de forta necesita schimbari cardinale - incepand cu re-instruirea cadrelor si sfarsind cu re-edificarea din radacini a sistemului. O simpla numire a altor persoane in functiile de ministru de Interne, procuror general ori sef al SIS, cu pastrarea elementelor (traditiilor) nocive, supuse in continuare lui Voronin si acolitilor sai, ar putea conduce la o tradare interna in aceste institutii, cu consecinte drastice pentru toata tara. Ca sa recapete increderea in politisti, securisti si procurori, societatea nu trebuie sa vada doar alte fete, ci si un alt comportament al respectivilor, care sa porneasca de la cultura, buna educatie si devotamentul fata de lege si oameni.

  • Un articol de:
Versiune completă web Înapoi sus