Timpul.md

Editorial 1 Octombrie 2018 | 07:00

Avem nevoie de un Partid al Românilor

Recent, am aflat cu surprindere că dl Oazu Nantoi și-a schimbat din nou orientarea, devenind unionist.

M-am mirat, deoarece îl cunoșteam ca pe un adept al construcției așa-numitei „națiuni civice”, nu l-am văzut niciodată la vreo manifestare unionistă, iar atitudinile sale publice au fost mereu foarte rezervate, dacă nu chiar antiunioniste. Chiar și textul prin care și-a recunoscut noua sa orientare geopolitică nu-l prea caracterizează pe Oazu Nantoi, ci seamănă mai mult cu o „luare la mișto”, decât cu o analiză serioasă. Dar să le luăm pe rând.

Lecții de unionism

Mai întâi de toate, să încercăm să definim așa-zisa „națiune civică moldovenească”, pe care tot mai insistent ne-o bagă pe gât rușii și nemții, printr-o parte a așa-numitei societăți civice moldovenești. Cred că oricât de mult s-ar încerca parfumarea cu valori europene a acestui produs, de la el va mirosi urât a stalinism. Din câte vedem, esența „națiunii civice” constă în negarea apartenenței românilor din Basarabia la națiunea română și diluarea acestora într-un melanj găgăuzo-transnistrean de sorginte sovietică, care ar da naștere unui nou tip de homo sovieticus, fără o identitate clară. Acest „om nou”, pe care-l putem numi homo moldovanus trebuie să fie românofob prin definiție și să fie bun doar pentru „a turna vin și a da găluște”. De aceea crearea așa-zisei „națiuni civice moldovenești” este cea mai mare diversiune lansată de Rusia împotriva R. Moldova, după războiul din Transnistria. Misiunea strategică a acestei diversiuni este de a legitima existența unui stat și a unei societăți create prin pactul încheiat dintre Stalin și Hitler. Păcat că Oazu Nantoi nu înțelege acest lucru.

Românii din Basarabia fac parte dintr-o națiune (și nu de ieri, de azi). Majoritatea lor sunt și cetățeni cu acte în regulă ai acelei națiuni. Ce anume i-ar putea determina pe ei să-și dorească să facă parte dintr-o „națiune civică”, alături de transnistreni șovini sau găgăuzi românofobi și proruși? O pură coincidență istorică și o vecinătate ostilă nu sunt suficiente pentru crearea unei națiuni. Pare atât de ridicolă această idee, încât nu înțeleg cine crede într-adevăr în ea, în afară de un grup extrem de redus de ONG-iști, experți și politicieni amatori, în căutarea unei doctrine electorale „comode”. Mai mult decât atât, votanții „za Putina” ai lui Dodon și Usatîi nu vor cu siguranță o națiune civică cu românii. Ei vor înapoi în URSS.

Teoria „națiunii civice” este servită de mai mulți ani pe post de căluș mediatic, pentru a închide gura unioniștilor. Adică, vezi Doamne, voi, unioniștilor, agresivilor și nerealiștilor, ne blocați visul realizării unei „națiuni civice” alături de găgăuzi! După cum vedem, pe nimeni, din păcate, nu-l deranjează faptul că întreg învățământul din autonomia găgăuză este cu predare în limba rusă. Nici pe vremea când dna Maia Sandu era ministru al Educației, în UTAG nu se preda în altă limbă decât, exclusiv, în cea rusă. Ce fel de cetățeni ai „națiunii civice” vom avea în acest caz, dacă ei nu cunosc limba celorlalți membri ai aceleiași națiuni?

Transnistria: proiect antiromânesc

În anii ’90, R. Moldova nu a fost înființată de unioniști, ca, pe seama lor, cineva să creeze „națiuni civice” (antiromânești ca esență). Independența și tot ce a urmat pe acest pământ odată cu destrămarea URSS a fost o tentativă a elitei românești de a salva acest popor de rusificare. Din păcate, s-a declanșat așa-zisul „conflict de pe Nistru” - în realitate, nimic altceva decât un război de independență, pornit de Kremlin și parțial pierdut de Chișinău. Prin urmare, este imposibilă orice fel de avansare spre UE atâta timp cât pe teritoriul suveran, independent și neutru al R. Moldova defilează tancuri cu drapelul Rusiei. Iar președintele acestui stat nu a fost niciodată în vizită în țările vecine, România și Ucraina, dar a mers de zeci de ori la Moscova. Anume cu acest președinte, ONG-iștii făceau „națiunea civică” câțiva ani în urmă. Dar se tace mâlc la acest subiect, problema lor este cum să scape de unioniști și de discuțiile despre Unire.

Unicul sprijin real pentru acest stat și pentru toți locuitorii săi a venit și vine exclusiv din România. Transnistria este un proiect ce are singura menire de a nu permite românilor din R. Moldova să se reunească într-un singur stat cu românii de peste Prut. Cu siguranță că republica-fantomă de peste Nistru n-a fost creată pentru a bloca pe cineva să facă „națiunea civică”. Iar „națiunea civică” este sinonimă cu transnistrizarea și Oazu Nantoi ar trebui să fie primul care înțelege acest lucru.

Nu veți obține nimic fără participarea unioniștilor

Am scris, și acum două săptămâni, că toate realizările cu care se poate lăuda statul R. Moldova se datorează în mare parte unioniștilor. Independența față de URSS au obținut-o ei, nu civicii, găgăuzii nici ONG-iștii. Debarcarea lui Voronin din 7 aprilie s-a făcut iarăși pentru că PMAN a fost plină de tineri români cu tricoloruri românești. Acordul de Asociere cu UE, eliminarea vizelor s-a făcut tot în perioada în care la putere s-a aflat un partid declarat proromânesc și unionist. Ce făceau în toate aceste momente-cheie partenerii noștri de „națiune civică”? Ce cred ei astăzi despre Acordul de Asociere și Uniunea Europeană? Și ce zic despre români și limba română?

Partidul Românilor Europeni în R. Moldova

Să admitem totuși că ar există o voință din partea tuturor pentru a fonda „națiunea civică”. Ce părți componente ar avea ea? Cine i-ar reprezenta pe cei care se identifică cultural și etnic ca fiind români, mai întâi de toate? Pornind de la ideea unirii tuturor grupurilor etnice din R. Moldova (ruși, bulgari, ucraineni, găgăuzi și români) într-o singură „națiune civică”, vă provoc, dragi cititori, să explorați ideea constituirii unui Partid al Românilor din R. Moldova, care să acționeze ca o alternativă politică la „partidele unioniste” clasice. Dacă până și Dodon recunoaște că în R. Moldova locuiesc mai multe etnii, care ar fi problema că românii de aici ar vota cu un partid al lor? Cine și de ce s-ar teme de asta?

De fapt, politicienii, ONG-iștii și experții ar trebui să facă ceea ce spunem și vrem noi, cetățenii. Și nu invers! Dar atunci de ce politicienii de opoziție ne învață pe noi ce să credem și ne dau de înțeles că ar fi bine să uităm de Unire? Cine sunt ei ca să ne dicteze în ce să credem și la ce să aspirăm? Oare lor le-ar conveni apariția unui partid curat românesc? Sau toată această campanie antiunionistă este doar o manipulare crasă, menită să-i aburească pe românii de aici să dea uitării Unirea și să voteze anumite partide care iată-iată fac „națiunea civică”, dar nu le prea iese mare lucru, dacă nu au și români în ea?

P.S. Petrișor Peiu a publicat un studiu amplu privind costurile Unirii celor două state românești, pe care TIMPUL l-a publicat, pagină cu pagină. Este o simplă greșeală sau acest studiu este trecut cu vederea în mod intenționat?

PĂREREA TA CONTEAZĂ

Motivul pentru care rog cititorii să exploreze ideea înființării unui partid românesc este că tuturor le este foarte ușor să lovească în unioniști și unionism. E dreptul lor s-o facă, dar să ne explice politicos cum vor face o „națiune civică” în R. Moldova fără români și fără ca aceștia să fie reprezentați politic? Dragi cititori, vă rugăm să vă dați și dvs. cu părerea despre cine va reprezenta în viitorul parlament interesele românilor.

26 septembrie

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus