Sa remarcam o coincidenta: astazi, 10 noiembrie, are loc primul tur al alegerilor prezidentiale, numele candidatului la aceasta functie fiind Marian Lupu. Tot pe data de 10, numai ca a lunii iunie, presa anunta despre plecarea lui Marian Lupu din PCRM. Au trecut, asadar, exact cinci luni din ziua cand „oaia neagra” (sau „cioara alba”) a comunistilor a bulversat scena politica moldoveana, prin gestul sau fara precedent pentru politica de la Chisinau.
Nimeni nu a crezut atunci, inclusiv subsemnatul, in sinceritatea gestului lui Lupu; reactiile liderilor partidelor care au format ulterior Alianta pentru Integrare Europeana au fost foarte rezervate, comunistii l-au etichetat drept „tradator”, iar presa de opozitie l-a botezat „disidentul de plastilina”. Si mai putini au fost atunci acei care au prevazut care va fi consecinta acestui gest.
Si dupa cinci luni de la acel eveniment, Marian Lupu continua sa fie incoltit din ambele parti: e blamat de fostii sai colegi de partid, dar si o buna parte a electoratului celor trei partide din Alianta il suspecteaza ca ar fi ramas „omul comunistilor”. Si pentru asa ceva exista si motive: desi a semnat alaturi de V. Filat, M. Ghimpu si S. Urecheanu Declaratia de constituire a Aliantei, Lupu in multe probleme continua sa faca „figura aparte”, sa-si nuanteze pozitia si mesajul: dupa desprinderea de PCRM nu s-a convertit peste noapte in politician de dreapta, nu a devenit anticomunist infocat, cum se mai intampla la noi si nu a renuntat la convingerile sale vizavi de asemenea probleme sensibile cum sunt neutralitatea R. Moldova, ramanerea R. Moldova in CSI si neaderarea la NATO, denumirea limbii oficiale a R. Moldova si necesitatea studierii „istoriei integrate”. Asadar, desi in punctele-cheie a ramas pe pozitiile PCRM, Lupu continua sa ramana candidatul Aliantei pentru functia de presedinte al R. Moldova.
Multi pun la indoiala dreptul moral al lui Lupu de a pretinde la aceasta functie. Nu sunt fanul lui, dar consider ca comunistii au fost debarcati de la putere numai datorita lui M. Lupu. Anume din aceasta cauza Voronin nu-l poate ierta pe Lupu. Fara M. Lupu nu s-ar fi constituit Alianta si, respectiv, nici actuala majoritate parlamentara. Cei care continua sa-l atace pe Lupu trebuie sa inteleaga ca in aceste cinci luni el a avut posibilitatea sa formeze cu comunistii o coalitie de stanga si sa obtina functia de presedinte, dar nu a facut-o.
Desi, intr-un anume sens, Lupu ramane a fi „omul comunistilor” in Alianta, Voronin nu-l accepta si nu doreste sa-l voteze. V. Voronin a declarat recent ca comunistii nu vor vota „din considerente principiale” un candidat din partea Aliantei. Nu conteaza pe cine inainteaza Alianta, a spus el, conteaza ca e inaintat de Alianta. Bineinteles, Voronin, in cazul dat, ca si in alte cazuri similare, triseaza. Lui Voronin ii convine ideologic si „programatic” candidatura lui M. Lupu. Problema e alta: Voronin il vrea pe Lupu, dar fara Filat, Ghimpu si Urecheanu, adica fara Alianta. Aceasta e problema. Orbit de ura fata de acesti trei, batranul general Voronin isi mana armata spre abatorul anticipatelor. Daca nu se vor gasi cativa comunisti rationali care il vor vota pe Lupu, Alianta va deveni Waterloo-ul PCRM-ului, iar Lupu – groparul lui Voronin.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
