Belgia, a doua zi cu noul monarh. După „petrecerea naţională” a regelui Philippe. GALERIE FOTO

Belgienii şi-au pus repede deoparte simpatiile monarhiste redescoperite la sfârşit de săptămână, odată cu încoronarea lui Philippe, şi s-au întors la vieţile lor normale. În urma lor, au rămas doar câţiva turişti, încă entuziasmaţi, care se mai îngrămădeau în arşiţa după-amiezii la uşile palatului regal din Bruxelles şi îşi îndemnau copiii să strige regele peste curte, poate-poate va apărea la balconul de la care salutase cu o zi înainte mulţimea venită să strige „trăiască regele ! ”.

Tractoare, camioane, până şi un circ cu bagajele făcute, multe cabluri, mult praf şi multe gunoaie – aşa arăta azi piaţa din faţa palatului regal din Bruxelles.

Dincolo de ea, în parc, nişte belgieni încăpăţânaţi să profite de una dintre cele mai călduroase zi din an stăteau la plajă, pe petecul de iarbă dintre aleile prăfuite. Forfota curăţeniei de după evenimentele de duminică ajungea şi aici, însă, iar camionetele venite să mai strângă nişte garduri şi cabluri îi prăfuiau metodic pe cei întinşi la plajă.

„Guten morgen” din poartă

La palat, nu se vedea nicio mişcare, afară de cei doi membri ai gărzilor regale care stăteau de pază. O limuzină este adusă la intrarea în curtea principală şi copiii se entuziasmează. Se strâng la gard şi îi strigă, „guten Morgen (bună dimineaţa, n.red.)” regelui. Nu apare nimeni, aşa că încep să îi dea comenzi gardei regale care îşi porneşte ritualul de paşi prin curte.

Doar porţile aurite de la care strigă aceşti copii luminează acest palat altfel gri. Un palat cu uşi şi geamuri albe de termopan.

În spatele copiilor, stau doi poliţişti care interacţionează cu turiştii. Mă apropii de unul dintre ei şi îl întreb ce e cu toată curăţenia din piaţă. „Avem un rege nou!”, îmi spune înainte să apuc să termin întrebarea. Pe urmă îmi explică ce s-a întâmplat duminică acolo, în ziua în care regele Albert a abdicat în favoarea fiului său, care a devenit astfel cel de-al şaptelea rege al belgienilor. „Au fost artificii, muzică, un fel de petrecere naţională”, îmi spune. „400.000 de oameni”, mă asigură el. Atât de mulţi au fost în total în piaţă de-a lungul zilei, explică. El a muncit ieri toată ziua, nu a apucat să îşi vadă şi el de „national party”.

Regele tuturor

Într-adevăr, această petrecere „naţională” este marea reuşită a succesiunii la tron. Într-o ţară atât de divizată cultural, etnic, istoric, chiar politic precum Belgia, un eveniment care reuşeşte, fie şi pentru o zi, să îi unească pe oameni – flamanzi, francofoni, străini, republicani sau monarhişti – este un succes şi un pas înainte. Duminică, spre exemplu, când noul cuplu regal a ieşit la balcon, mulţimea a izbucnit în aplauze şi i-a cerut noului cuplu regal un „big kiss” (sărut mare). În vârstă de 53 de ani, Philippe i-a sărutat mâna soţiei sale, Mathilde, spre bucuria mulţimii, care aplauda ca la un concert rock.

"Îmi încep domnia cu voinţa de a mă pune în serviciul tuturor belgienilor", a declarat ieri noul rege, făcând, în primul său discurs susţinut ca suveran, o referire tocmai la conflictele care ţin ţara împărţită în două. Philippe a promis, totodată, că va intensifica dialogul cu cetăţenii Belgiei.

El a depus jurământul la exact 182 de ani de după Léopold I, pe 21 iulie 1831. Ceremonia s-a desfăşurat în hemiciclul Camerei Reprezentanţilor, în faţa deputaţilor şi senatorilor reuniţi.

În vârstă de 79 de ani, regele Albert al II-lea a abdicat duminică, după 20 de ani de domnie, invocând probleme de sănătate. În Belgia, monarhia joacă un rol strict ceremonial.

Sursa: gandul.info