Timpul.md

Actualitate 4 Martie 2019 | 04:02

Bloomberg: Naţionalismul economic al lui Orban merge prea departe

Chiar şi atunci când încep cu politici economice rezo­nabile, naţionaliştii tind să se ducă cu ideea de suveranitate prea departe. Modul în care guvernul maghiar condus de Viktor Orban se ocupă de datoria publică a ţării este un exemplu în acest sens, scrie Leonid Bershidsky, editorialist al Bloomberg specializat în Europa de Est.

Într-un discurs major, la începutul săptămânii trecute, Orban a detaliat un plan de a duce Ungaria mai aproape de Austria învecinată în ceea ce priveşte prosperitatea. Acesta este un obiectiv al premierului pe termen lung. În afară de creşterea populaţiei fără a recurge la imigranţi, revizuirea educaţiei profesionale şi creşterea investiţiilor maghiare în străinătate pentru a egala activele străinilor din Ungaria, planul include eforturi ca numai investitorii autohtoni să deţină datoria publică a ţării. Acest lucru merge mai departe decât eforturile actuale ale Ungariei de a reduce datoria în valută. Reducerea datoriei în monedă străină este, în general, o politică inteligentă, deoarece diminuează expunerea unei ţări la riscurile cursului de schimb. Problemele economice recente ale Turciei au arătat cât de periculos este pentru o ţară să aibă o mulţime de datorii denominate în dolari atunci când dolarul se apreciază (şi lira se prăbuşeşte).

Iar Turcia nu este singura economie emergentă care a devenit mai dependentă de finanţarea în valută în ultimul deceniu: Malaezia, Africa de Sud şi Thailanda s-au expus aceloraşi turbulenţe, aşa cum a arătat Banca Centrală Europeană într-un raport din decembrie care s-a concentrat pe vulnerabilităţile economice ale pieţelor emergente. Unele guverne, în special cele lăsate de liderii care iubesc suveranitatea, au lucrat cu sârguinţă pentru a-şi reduce expunerea. Alături de Rusia şi Polonia, Ungaria a reuşit să reducă ponderea în total a datoriei în valută. Aceasta a reprezentat aproximativ o treime din datoria publică în 2010, când Orban a venit la putere, iar acum este de 20%. Reducerea face parte din politica fiscală generală prudentă a lui Orban: menţinerea deficitelor reduse şi scăderea datoriilor poartă amprenta premierului. Astfel de politici sunt logice în special pentru Ungaria, care recent s-a confruntat cu o criză din cauză că populaţia a acumulat datorii în valută, în special în franci elveţieni.

Însă unele guverne naţionaliste, inclusiv cele din Polonia şi Ungaria, au fost de asemenea tentate să reducă ponderea datoriei deţinute de nerezidenţi. Logica politică din spatele acestei strategii este clară: a fi îndatorat străinilor înseamnă mai multă dependenţă de factori externi şi, prin urmare, mai puţină suveranitate. Să ajungi sub administrarea creditorilor externi, aşa cum a făcut Grecia, este coşmarul politicienilor naţionalişti. În Ungaria, ponderea datoriei deţinute de nerezidenţi a scăzut la mai puţin de 40%, de la 60% în 2011.

Însă logica economică este mai murdară. Cercetările arată că, cu cât mai multă datorie este deţinută de nerezidenţi, cu atât costul împrumutului este mai mic. Aprovizionarea cu fonduri din străinătate tinde, de asemenea, să sporească eficienţa cheltuielilor guvernamentale în stimularea creşterii economice: permite jucătorilor locali să pună mai multe resurse în consum şi investiţii decât în datoria publică. În cele din urmă, băncile unei ţări devin mai vulnerabile atunci când se împovărează cu datoria guvernamentală a ţării lor. Autorităţile europene de reglementare bancară au încercat să lupte împotriva acestui fenomen în ultimii ani.

Singurul argument economic rezonabil împotriva deţinerii străine a datoriilor unei ţări este că investitorii străini tind să fie superficiali, renunţând la obligaţiuni la primele semne de probleme. Pe de altă parte, având în vedere angajamentul faţă de o politică fiscală prudentă, nu va exista niciun motiv ca străinii să fugă aşa cum au făcut, de exemplu, de datoria guvernului italian, ducând la o creştere mare şi nu foarte dorită a ponderii datoriei deţinute de rezidenţi. Ţările care pun accent pe prudenţa fiscală, cum ar fi Germania şi statele baltice, se descurcă bine cu nerezidenţii deţinând o mare parte din datoria guvernului.

Nici o ţară europeană nu şi-a ţinut datoria în întregime departe de mâinile străinilor şi nu şi-a stabilit un scop din acest lucru- cu excepţia Ungariei lui Orban. Până în prezent, guvernele maghiare de după 2010 au imprimat economiei un ritm constant de îmbunătăţire, în pofida accentuării corupţie şi a erodării statului de drept. Însă atât maghiarii, cât şi investitorii din economia dinamică a ţării, care ar urma să crească cu 3,5% în acest an, ar trebui să urmărească semne de strategii motivate politic care ar putea frâna creşterea şi sfârşi în dezastru în singura zonă în care până acum a fost greu să-i găseşti un cusur lui Orban.

zf.ro

 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus