Deducem de aici că sărbătoarea Crăciunului este şi una profund pedagogică, însuşi Isus venind la noi mai întâi în trup de Copil, apoi şi în chip de Învăţător – ca sursă a Luminii: al credinţei în Adevăr, Bine şi Frumos, reprezentând Divinitatea, şi promotor al Dreptăţii şi Libertăţii, care se obţin prin credinţa în cele trei valori fundamentale ale omului îndumnezeit.
Sensul de copil, asociat Crăciunului, este legat firesc de cel al continuităţii şi dăinuirii în timp, al înnoirii şi speranţei în mai bine – valori fundamentale şi educaţiei, iar cel de învăţător este asociat, la toate popoarele, nu numai la noi, purtătorului de valori laice şi divine, diriguite către copil, ocrotitorului blând şi milostiv al tuturor oamenilor.
Sărbătoarea Crăciunului la români este poate cea mai bogată din lume nu numai ritualic şi stilistic, dar şi prin valorile antrenate, printre acestea colindele constituind tezaurul spiritual românesc cel mai de valoare, exprimând naşterea şi credinţa, mitul şi istoria, lupta dintre bine şi rău, dintre nou şi vechi, dar şi recunoaşterea, adică acceptarea unui nou frumos, a vlăstarului viitorului – fetele de măritat, care sunt colindate – remarcate, lăudate, onorate, felicitate, încurajate, Naşterea Domnului fiind astfel integrată speranţei pentru dragoste şi o nouă familie.
O tradiţie frumoasă este colindatul bătrânilor şi părinţilor, preoţilor şi învăţătorilor, gospodarilor de frunte şi capului comunităţii, drept respect colectiv. Bătrânii şi părinţii sunt trecutul şi prezentul nostru, preoţii şi învăţătorii – păstrătorii spiritualităţii individuale şi comunitare, gospodarii şi primarul – garantul legii, al unui trai decent şi cu dreptate pentru toţi.
Dar valoarea educaţională cea mai de preţ a Crăciunului este faptul de a fi sărbătoare. În sărbătoare, sufletul se odihneşte, contemplându-şi cu recunoştinţă gradul de desăvârşire la care a avansat prin efortul şi sacrificiul trupului şi minţii, dar şi al însuşi sufletului, care are puterea de a se autogenera mereu şi pozitiv. Hainele de sărbătoare şi bucatele alese, decorarea locuinţei şi a spaţiului comunitar cu brazi împodobiţi – axis mundi (axa lumii – legătura dintre pământ şi cer), reprezintă odihna trupului, care se asociază cu bucuria sufletului, trăită prin participarea la serviciul divin, colindatul şi asistarea sau participarea la spectacolele populare Irozii, Căluţul, Capra, Malanca sau Ursul, prin întâlnirea cu rudele şi prietenii şi jocurile de iarnă.
O prezenţă a sărbătorii de Crăciun este urarea tot mai mult uitată Bucuraţi-vă! Pe timpuri, se obişnuia ca în Ajun şi de Crăciun oamenii să se salute cu Bucuraţi-vă! – pentru venirea printre noi a Mântuitorului întru Lumina Adevărului şi Libertăţii.
Să-i învăţăm dar pe copii să trăiască în sărbători şi în sărbătoarea Naşterii Luminii. Să învăţăm şi noi să ne bucurăm, căci, învăţând să trăim în sărbătoare, învăţăm şi să ne naştem mereu prin noi înşine şi prin „zeul cărui dăruim a noastre inimi” (M. Eminescu).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
