L-am cunoscut in toamna lui 2007 in Toronto, Canada, la sedinta cenaclului literar „Nica Petre”, care pe atunci se numea „Observatorul” si care e condus si astazi de redactorul revistei, Dumitru Puiu Popescu.
Am ramas incantat de atmosfera ce domnea acolo – plina de voie buna si prietenie, de dragoste fata de valorile noastre nationale. Pentru moment, uitasem ca sunt oaspete. Ma vedeam acasa, in sanul familiei sau la o serata literara, intre colegii mei, profesorii scolii medii din Cazanesti, jud. Orhei.
Sedinta cenaclului era inchinata sarbatorii de 1 decembrie – Ziua Nationala a Romaniei. A luat cuvantul si eroul meu. Cu atata dragoste a vorbit despre mandria de a fi roman, incat nici nu gasesc cuvintele care sa-mi descrie farmecul cu care l-am ascultat. Dupa sedinta, s-a apropiat de mine (fusesem prezentat de catre dl Dumitru P. Popescu ca profesor de istorie, roman basarabean, si am citit din versurile mele noi), de parca am fi fost cunoscuti de cand lumea: „Hm… Eu sunt tot basarabean, dragul meu, din Varzaresti, judetul Lapusna”. A rostit aceste cuvinte cu o asemenea intonatie si cu atata pasiune, incat pe data am inteles ce a dorit sa accentueze – ca radacinile si dragostea lui fata de Basarabia sunt cele mai puternice din lume.
Asa mi-l imaginez ori de cate ori imi amintesc de el: fata deschisa, zambet binevoitor, privire visatoare, suflet mare, plin de sperante si de optimism. Asa il vad mereu, fie in rolul lui Mos Bodranga cu povestirile despre copilaria si adolescenta petrecuta pe plaiul natal din Romania Mica, fie ca epigramist. Umorul il insoteste pretutindeni, chiar si atunci cand povesteste despre adevaruri triste si dureroase in ultima sa carte – „Cu si fara securisti”.
A avut si are parte de o viata traita din plin, cu toate bucuriile si tristetile ei. Nu oricine s-ar putea mandri cu o asemenea viata… A trait in iuresul marilor schimbari, al marilor evenimente a doua secole: perioada interbelica, insotita de reformele din tara; raptul Basarabiei, din care a fugit; valtoarea razboiului celor mai mari tirani-dictatori din lume; perioada postbelica de „construire” a comunismului mondial; revolutia din 1989 din Romania si cea din 2009 din RM. A trait in doua lumi cu totul diferite: Lumea Raului (inlantuirii) si Lumea Binelui (a libertatii) pe care o descrie cu multe amanunte.
Bunelul Ovidiu (asa m-a rugat sa-i zic) este unul dintre putinii scriitori curajosi pentru care Adevarul este sfant si nu-i este frica sa-l descrie dupa cum si argumenteaza: „…Am sa pomenesc despre unele personaje „celebre” din trecuta epoca si am sa folosesc numele lor adevarate”. Nu fiecare dintre noi are curajul sa recunoasca faptul ca s-a aflat pe langa „geniul Carpatilor” si „savanta cu nume mondial” (sotii Ceausescu). Zice ca „de cate ori am incasat un picior in fund, de atatea ori am avansat „un pas inainte”.
Cartea „Cu si fara securisti” este si una de istorie, in care autorul descrie nu numai evenimentele locale, dar si universale. Aici gasim descrierea asezarii geografice, vietii social-culturale si politice a tuturor tarilor vizitate de scriitor, pe care nu le poti intalni in unele manuale de istorie. Este o carte plina de adevar, scrisa din suflet pentru urmasii stiintei si culturii romane.
Multi ani inainte, bunele Ovidiu Creanga!
Iacob Cazacu-Istrati,
din RM (Romania Mica)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
