Timpul.md

Moldova 27 Februarie 2020 | 08:08

Călăul românofob camuflat în „expert”

Probabil din imaginea reprezentativă veţi înţelege că realizatorii de emisiuni TV de la Chişinău au început să invite în studiouri autorităţi ale lumii criminale. 

Tipul cu tatuaj cu ancoră şi stea sovietică pe ea nu este însă interlop, ci tocmai inversul, fost judecător şi chiar preşedinte al Judecătoriei Supreme a Moldovei Sovietice, făcut ulterior preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, deja a Republicii Moldova, Victor Puşcaş. E limpede de ce a fost scos de la naftalină de rezidenţii din Moldova ai serviciilor speciale ruseşti sub acoperirea profesiei de jurnalist. Partida transnistreano-prorusă de la Chişinău, sub bagheta Moscovei, supune unui atac fără precedent în ultimii ani instituţiile moldoveneşti. Puşcaş a fost scos din depozit şi şters de praf pentru a mitralia Curtea Constituţională, care a emis în ultimii ani mai multe decizii care au scos din sărite Moscova şi proruşii de la Chişinău, printre care şi oficializarea limbii române în calitate de limbă de stat în Moldova.










Persecuta „naționaliști” antisovietici

În imagini vedeţi una din operele de căpătâi ale lui Puşcaş, Instrucţiunea care a fost aprobată la 14 martie 1989 de autorităţile RSSM, sub care apare în calitate de semnatar şi Puşcaş, alături de Voronin. Instrucţiunea a fost elaborată pentru a intimida acţiunile stradale care luau amploare la Chişinău şi cereau alfabet latin, limbă română şi independenţă faţă de URSS. Aceasta a servit ca bază pentru atragerea la răspundere administrativă şi penală a moldovenilor deşteptaţi. O măsură de reprimare şi contracarare a Marilor Adunări Naţionale.
Imediat după aprobarea acelei instrucţiuni, în primăvara lui 1989, Puşcaş a convocat întregul corp de judecători de la Judecătoria Frunze (actuala Judecătorie Buiucani) la sediul Judecătoriei Supreme, într-o şedinţă la care au participat viceministrul Afacerilor Interne Juc şi şeful KGB al RSSM Lavranciuk. Judecătorii au fost atenţionaţi să nu achite protestatarii, ci să le aplice la toţi arestul! Puşcaş a atenţionat judecătorii, că vor surveni consecinţe foarte grave pentru ei, dacă vor continua să aibă o atitudine tolerantă faţă de „naţionalişti”, cum erau numiţi pe atunci moldovenii deşteptaţi. Pentru că judecătorii, care în mare parte erau intelectuali care sprijineau Renaşterea Naţională, nu executau instrucţiunile sale, Puşcaş a modificat ulterior competenţa Judecătoriei Frunze, dosarele „naţionaliştilor” fiind transmise la examinare altor judecători, loiali puterii sovietice.

Timpul călăilor

Fiind întrebat în emisiune de Morari la sugestia unui telespectator de acea instrucţiune, Puşcaş a dat un răspuns cinic şi chiar obraznic: „Aşa erau timpurile!”. Da, erau timpurile călăilor! Timpurile mancurţilor care loveau în propriul popor! Timpurile asasinilor! În imagini vedeţi sentinţa emisă de Puşcaş la 5 iunie 1979 în privinţa a doi poliţişti din Cahul, dintre care unul de 38 de ani, tată a doi copii minori. În baza unor formulări arbitrare, cum ar fi „luptă insuficientă cu furturile averii socialiste”, Puşcaş i-a condamnat la moarte, prin împuşcare, fiindu-le incriminată dispariţia unui butoi cu vin şi a unuia cu spirt de la una din fabricile de vinuri din Cahul! Soţia poliţistului în vârstă de 38 de ani după sentinţa lui Puşcaş şi-a ieşit din minţi! Ce să-i faci? Aşa erau timpurile! Sub sentinţă vedeţi inscripţia „Заказ №78” („comanda nr.78”) (oare de la cine a fost comanda?) şi că sentinţa a fost editată în 150 de exemplare! Probabil pentru ca s-o vadă cât mai mulţi moldoveni, ca să ştie de frică…
Pentru aceasta, dar şi pentru alte sentinţe, nu mai puţin sadice, Puşcaş era poreclit în tagma judecătorilor sovietici „temnicerul”.

Prieteni în românofobie

Deşi a persecutat exemplar „naţionaliştii” care cereau independenţa Moldovei de URSS, temnicerul cu mâinile pătate de sânge s-a orientat foarte bine şi după independenţă. În 1994 a candidat cu nr.1 la alegerile parlamentare pe lista Partidului Republican. De atunci începe prietenia lui cu un alt românofob de marcă, analistul politic Igor Boţan. Republicanii erau chiar mai fascişti decât „Ravnopravie” a lui Klimenko, ura faţă de români şi tot ce nu are origini sovietice era debordantă la ei! Imediat după alegerile din 1994 Puşcaş a fost numit ministru în Guvernul agrarian românofob Sangheli, iar după funcţia de ministru a obţinut direct funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, deja a Republicii Moldova.

Acum iată că temnicerul sovietic revine. Călăul românofob cu steaua sovietică tatuată pe mâinile murdare de sânge ne vorbeşte de reformă în justiţie, depolitizarea instituţiilor şi scoaterea justiţiei de sub influenţa politicului! Se pare că unii, scoţând călăul pe ecrane, vor să facă din această fosilă sovietică erou al reformelor europene în Moldova. Probabil acei „unii” vor la fel de mult binele acestui biet popor, ca şi Puşcaşul atunci când emitea sentinţa de condamnare la moarte acelui poliţist din Cahul, lăsându-i copiii orfani! Eu zic că timpurile temnicerilor sovietici a trecut! A venit timpul LUSTRAŢIEI, fără de care acest colţ de ţară nu poate merge înainte! Nu trebuie să permitem acestor fosile ale trecutului sovietic să ne mai omoare sau intimideze cu răspundere administrativă sau penală, doar pentru că… suntem români.

Veaceaslav Balacci

Reacția lui Pușcaș

Fostul judecător la Curtea Constituțională, Victor Pușcaș, îi răspunde bloggerului Veacelsav Balacci care scria zilele trecute despre faptul că primul a suprimat mișcarea de eliberare națională de la sfârșitul anilor '80. Tot el a condamnat la moarte doi polițiști pentru că de la o fabrică de vin din Cahul au dispărut două piese din inestimabila avere socialistă: un butoi cu vin şi, un altul, cu spirt, scrie portalul informațional Deschide.

Pușcaș nu neagă autenticitatea sentințelor care confirmă cele scrise de Balacci, dar spune că ele au fost justificate. Despre sentința prin care a condamnat la moarte doi polițiști, fostul magistrat spune că a fost verificată de către instanțele judecătorești ierarhic superioare, și nu a fost nici modificată, și nici anulată, ea devenind definitivă și irevocabilă. Or, acest lucru confirmă justețea deciziei luate de el în dosarul respectiv.
Astfel, opinia dlui V. Balacci, nu este altceva decât un procedeu urât de a forma opinia publică respectivă, reprezentând un atac la persoană cu scop de discreditare, de influență a convingerii mele privind necesitatea de a dezvolta Republica Moldova ca stat suveran și independent, de discreditare a unui oponent al cursului spre lichidare a statului moldovenesc, promovat în ultima perioadă de timp tot mai activ de unioniști.

Torționar statalist antiromân

Pe final, Pușcaș amintește despre Partidul Republican, a cărui lider a fost în 1994.
„Știu, că Vă înfurie lozinca acelui partid – „Nici provincie romanescă, nici gubernie rusească", slogan pe care îl respect și astăzi. Este de menționat, că în anul 1994 am pierdut alegerile, în special datorită faptului că am fost „bătuți" de stânga politică cu învinuiri precum că deservim Bucureștiul, dar concomitent și de dreapta politică, care la rândul său susținea că partidul deservește Moscova. Astfel, extremitățile întotdeauna subminează centrismul, dar tind de a-l exclude definitiv, fapt care este actual și pentru politicul din ziua de azi”, conchide fostul magistrat.

ARHIVA TIMPUL
februarie 2016

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus