Originea semnului monedei americane are mai multe teorii, iar printre cele cu numeroși adepți se numără și teoria care îi atribuie invenția simbolului omului de afaceri Oliver Pollock, un imigrant irlandez. 

La 23 de ani, antreprenorul a trecut Atlanticul, s-a stabilit în orașul Carlisle, din statul american Pennsylvania, și a devenit un comerciant important cu Indiile de Vest.

Și-a dezvoltat rapid afacerile și s-a mutat în Loussiana, unde a devenit foarte bogat, datorită comerțului și plantațiilor. Astfel, Pollock a căpătat mare influență în Congresul american și a reușit să deruleze afaceri importante cu spaniolii, în moneda lor, peso.

De altfel, se pare că de aici vine și semnul dolarului. În documentele sale, omul de afaceri folosea abrevierea „ps” pentru peso, care, din cauza scrisului său, a ajuns să semene cu actualul simbol al dolarului, $.

Acest semn se pare că a fost folosit, pentru prima dată, pe data de 1 aprilie 1778, de către Pollock, într-o factură trimisă congresmanului Robert Morris. Acesta din urmă a preluat simbolul, răspândindu-l la scară largă și în actele guvernamentale.
Simbolul a fost acceptat drept semn al dolarului american de abia în 1797, într-o carte a lui Chauncey Lee.

2 aprilie 742

S-a născut Carol cel Mare

Carol cel Mare a fost rege al francilor din 768 până la moarte (814) și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale, a cucerit Italia și a fost încoronat Imperator Augustus de Papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Est cu capitala la Constantinopol, denumit frecvent după anul 1500 Imperiul Bizantin. Carol cel Mare face parte din dinastia carolingiană și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței, cât și al Germaniei, și de unii istoriografi ca părinte al Europei. A fost primul conducător al unui imperiu în Europa Occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma.

3 aprilie 1653

Gheorghe Ştefan se proclamă domn al Moldovei

La 3 aprilie 1653, logofătul Gheorghe Ştefan, sprijinit de corpuri de oaste din Transilvania şi Muntenia, ocupă Iaşii şi se proclamă domn al Moldovei. Domnul Moldovei, Vasile Lupu, se refugiază la Cameniţa. Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, de rând cu alte evenimente ce vizau atât Ţara Moldovei, cât şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe acel voievod, care i-a servit aproape două decenii – pe Vasile Lupu.

4 aprilie 1967

M. L. King a fost asasinat

Martin Luther King Jr. a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii. A organizat și a condus marșuri în favoarea dreptului la vot, pentru desegregare rasială și alte drepturi civice elementare pentru cetățenii de culoare nord-americani. Cele mai multe astfel de legi, și anume, Civil Rights Act, Voting Rights Act au fost promulgate sub președinția lui Lyndon B. Johnson. În timpul unui marș pentru libertate (28 august 1963), a pronunțat unul dintre cele mai celebre discursuri: „I have a dream” (Am un vis). L-a cunoscut pe John Fitzgerald Kennedy care i-a acordat sprijinul în lupta împotriva discriminării rasiale. Martin Luther King a fost cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și discriminării rasiale. A depus eforturi în lupta împotriva sărăciei precum și a opririi războiului din Vietnam. King a fost asasinat pe data de 4 aprilie 1968, în Memphis, Tennessee. După moarte, i s-a acordat Medalia prezidențială pentru libertate în 1977 și Medalia de Aur în 2004. În 1986, ziua lui Martin Luther King a fost declarată zi federală în Statele Unite.

5 aprilie1884

S-a născut Ion C. Inculeț

Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Imperiul Rus, astăzi în RM; d. 18 noiembrie 1940, București, România) a fost un om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. Este înmormântat în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din Bârnova, aflată la periferia municipiului Iași. Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino. Din căsătorie au rezultat Ion I. Inculeț, Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada), membru de onoare al Academiei Române, director al Centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario, și fratele acestuia, George I. Inculeț.

A absolvit școala primară în satul natal, iar în anul 1894 a fost admis la Școala teologică din Chișinău, subordonată Seminarului Teologic, pe care a absolvit-o cu note foarte bune, obținând dreptul de a se înscrie la seminar. A optat pentru o facultate de științe exacte și s-a înscris într-adevăr la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității Dorpat din Estonia, însă după un an de studii s-a transferat la Universitatea Imperială din Petersburg, Facultatea de Fizică și Matematică, pe care a absolvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii studenției la Petersburg, din inițiativa sa, este creată Asociația studenților basarabeni din Petersburg. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar.

În aprilie 1917 a revenit în Basarabia, ca emisar al președintelui guvernului provizoriu, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenți și profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle Revoluției din februarie. A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei, „Sfatul Țării”, împreună cu alți basarabeni veniți din Petrograd, din partea deputaților-țărani. Inițial, concepția politică a lui Inculeț era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice și înnoite. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici prin puciul din octombrie, Inculeț a evoluat spre alianța cu România. La 21 noiembrie 1917 a fost ales președinte al Sfatului Țării. La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a puterii la Chișinău de către bolșevici. La 24 ianuarie, Sfatul Țării a proclamat, cu majoritate de voturi, independența Basarabiei față de Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu majoritate de voturi, Unirea cu România, în condițiile în care Frontotdel-ul și alte fracțiuni minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Rusia.

6 aprilie 1749

Șerbia este abolită în Moldova

Domnitorul Constantin Mavrocordat abolește șerbia în Moldova, prin redefinirea statutului vecinilor, care nu mai sunt considerați robi, ci țărani fără pământ. Anterior, la 5 august 1746, se instituise aceeași reformă în Muntenia, desființând „rumânia”.

7 aprilie 1931

S-a născut Amza Pellea

Amza Pellea fost un actor român de teatru și film. A fost interpretul lui Nea Mărin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie. Considerat de multă lume drept cel mai mare actor pe care l-a avut neamul românesc. A fost actorul care a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor precum Decebal sau Mihai Viteazul. Între 22 martie 1973 – 24 septembrie 1974 a fost director al Teatrului Național Craiova. A fost căsătorit timp de 25 de ani – din 1958 până la moartea sa în 1983 – cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. A fost tatăl actriței Oana Pellea. A decedat la 12 decembrie 1983 la București, la vârsta de 52 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.