Actualitate

Calul troian era… lup?

„Nu va incredeti in Cal, troieni!/ Caci fie ce o fi, ma tem de greci chiar si atunci cand aduc daruri”.

(Vergilius – Eneida)

Evolutiile de la Chisinau se precipita. Dupa ce partidul de guvernamant si-a afisat, cinic si fara de crutare, adevaratul „program electoral” intr-un editorial despre „comandourile morti” publicat in oficiosul de partid si de stat, iata ca PCRM mai trimite un mesaj opiniei publice: plecarea din partid a numarului doi de pe listele parlamentare ale comunistilor, nimeni altul decat Marian Lupu. O miscare asteptata si, totusi, neasteptata. Mai ales prin consecintele ei.

 

Orice ar fi, e criza la PCRM
Indiferent daca retragerea lui Marian Lupu e sincera si vine dintr-o exasperare onest exprimata de fostul presedinte al parlamentului in declaratia din 10 iunie sau e un joc de campanie al tehnologilor din partidul lui Voronin, plecarea lui Marian Lupu indica o criza profunda a taberei comuniste.

In prima versiune, avem de-a face cu o pierdere semnificativa pentru PCRM, mai ales la nivelul imaginii, atat in plan intern cat si extern. Este, in plus, semnul ca zvonurile legate de diverse grupari concurente din interiorul PCRM, care pivoteaza in jurul lui Voronin-Tkaciuk, Vladimir ?urcan sau Marian Lupu, nu sunt simple zvonuri. Ca Lupu a fost respins de aceste grupari sau a vrut sa disloce una dintre ele este alta discutie si nu intereseaza acum (ramane sa constatam ca Marian Lupu a plecat, totusi, singur). Daca insa ipoteza plecarii sincere se va dovedi corecta, PCRM scartaie serios din incheieturi in perspectiva viitoarelor alegeri.

In a doua versiune, dupa care mutarea lui Lupu este partea unei strategii abile a tehnologilor comunisti, tot o slabiciune releva. Pentru ca ideea plasarii fostului spicher intr-un alt partid sau coalitie de partide „social-democrate” care, tras(a) in parlament de locomotiva Marian Lupu, s-ar reuni impreuna cu fostii colegi ai acestuia dupa anticipate, asigurand astfel jinduita majoritate, e semnul ca PCRM nu se mai poate salva singur. Tocmai aceasta strategie arata clar ca cele 80 de mandate visate de seful PCRM sunt la fel de certe ca si… multimea de „voturi de aur” pe care comunistii pretindeau, indecent, ca le au in buzunar.

Testul mediatic
Un singur lucru ne va dumiri, probabil, in legatura cu semnificatia gestului fostului presedinte de parlament – atitudinea fata de „transfug” a trusturilor media controlate, direct sau indirect, de catre comunisti. In cazul lui Vasile Tarlev, s-a declansat un veritabil linsaj — intemeiat sau nu, e alta poveste -, care a paralizat iesirile publice ale celui care se vroia cel mai prieten dintre prietenii Rusiei in RM (Moscova a avut alta parere, se pare). Oricum, ex-premierului i-au fost inchise usile spatiului public si a fost supus unor campanii declansate coordonat in media afiliata partidului de guvernamant. Daca vor, comunistii pot! Ce se va petrece cu Marian Lupu? El stie multe despre fostul sau partid, dar si partidul stie multe despre el. Sau ar putea sugera ca stie… Deja in declaratia sa din 10 iunie, fostul lider de parlament a lansat acuze grave si care, in orice stat normal, ar fi presupus autosesizarea institutiilor statului. Deocamdata, reactiile au fost neverosimil de blande. Sa vedem ce va urma.

Exista un „brand” Marian Lupu?
O alta chestiune: cat de eficient poate fi un Lupu fara portofoliu? Socoteala de acasa nu se potriveste de fiecare data cu cea de la targ. Iar de data asta, socoteala celor care il dau castigator se bazeaza pe cota de notorietate si prestigiu pe care fostul nr. 2 pe lista comunistilor le-ar poseda si care ar putea fi hotaratoare pentru viitoarea configuratie a parlamentului de la Chisinau. Intrebarea de fond este urmatoarea: exista un „brand Marian Lupu”? Respectiv o zestre imagistica atractiva si decisiva pentru partidele care vor reusi pana la urma sa si-l asume?

Greu de spus, deocamdata. Ideea curenta este ca da. Notorietatea lui Marian Lupu – despre care se spune ca ar fi adus 20% din votul comunistilor, desi nu e deloc clar cum se face acest calcul – si increderea de care se bucura ar fi fost acreditata si de sondaje. Din 2005 pana in 2009, increderea de care se bucura in randul populatiei a fost depasita, cu rarisime exceptii, doar de cea a presedintelui. Lupu a atins cote de incredere care variau intre 33%-40%, iar in octombrie 2008 ajunge chiar sa sufle in ceafa lui Voronin la o distanta de numai un procent. Barometrul de opinie publica al IPP din decembrie 2009 ne arata ca de cea mai mare incredere se bucura Vladimir Voronin (48,4%), urmat de Zinaida Grecianai (42,8%) si Marian Lupu (35,5%). (Dorin Chirtoaca ocupa locul patru, cu 31,5%). Citite asa, cifrele par sa indice un brand „Marian Lupu” solid.

Scaunul sau persoana?
Asemenea rezultate trebuie insa privite cu precautie. Mai ales in societatile in care autoritatea statului este inca nechestionata, iar „a lucra la stat” e un rezervor de prestigiu enorm. Observatia ce trebuie facuta aici e ca raspunsul la intrebarea din sondaje este prestabilit, adica respondentul are o lista cu personalitati dintre care este invitat sa selecteze persoana in care are cea mai mare incredere (lista e prezentata sau citita). De aici posibilitatea ca aceste scoruri sa masoare mai degraba rezonanta sau prestigiul functiei cu care este asociat respectivul nume, decat prestigiul personal. Prin urmare, aceste rezultate trebuie corelate cu altele, adica raspunsurile libere/spontane la intrebarea „in care personalitate politica din RM aveti cea mai mare incredere?”. De data asta, raspunsurile sunt nitel diferite: Voronin conduce cu 22,8%, Dorin Chirtoaca are 8,3%, Marian Lupu castiga doar 5,6%, iar Zinaida Greceanai… 2,9%! Ce indica rezultatele cu raspunsuri libere? Faptul ca ratingul lui Marian Lupu este acum de patru ori mai mic decat al lui Vladimir Voronin si mai mic decat al primarului Chisinaului, respectiv ca scorul mare din sondaje se datoreaza mai degraba pozitiei in sistem a lui Marian Lupu (sau Zinaidei Greceanai) si nu persoanei ca atare. Nu conteaza cine esti, conteaza ce esti! Daca lucrurile stau asa, atunci nu e deloc sigur ca, deposedat de pozitia sa publica si macerat mediatic de catre comunisti, Marian Lupu va mai conta la fel in mentalul public. Cazul lui Vasile Tarlev vine urgent in minte.

„Lista lui Lupu” – adio, dar raman cu tine?
Unde merge Marian Lupu? Unul dintre drumuri pare inchis. Indiferent ca dezertarea lui e sincera sau nu, Opozitia ar risca enorm sa il accepte. Unui public radicalizat nu-i poti raspunde cu asumarea numarului doi de pe listele PCRM, iar timpul e prea scurt pentru explicatii credibile. Directia cea mai plauzibila pare sa fie cea a „social-democratiei” (europene, cum altfel?!). Ce inseamna insa „social-democratia” in RM? Ca de fiecare data aici – mai degraba oameni, nu doctrine. Adica Tarlev, Braghis, Andronic sau Diacov, doi fosti prim-ministri si doi ex-presedinti de parlament. Lupu va fi alaturi de ei sau ii va inlocui pe unii dintre ei la conducerea unui partid rezultat dupa o serie de fuziuni. Indiferent insa cum va arata viitoarea „lista a lui Lupu” – pentru ca asta inseamna eventuala formatiune politica „social-democrata” – distanta dintre ea si fostul partid al lui Marian Lupu risca sa devina mai mica decat distanta care o separa de Opozitia liberala. In perioada preelectorala, dar mai ales in cea postelectorala, vom vedea cu adevarat daca lupul, la Chisinau, isi poate schimb si blana, si naravul…
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *