Comentariu

Cântecul de ademenire al Moscovei

Pe scurt, articolul citat susţine că Ucraina nu e pregătită din punct de vedere militar pentru a face faţă unui atac venit dinspre România în Delta Dunării. „Intenţiile agresive ale României” sunt prezentate ca fiind dincolo de orice îndoială, la fel şi dreptul sfânt al Ucrainei asupra teritoriilor moştenite de la URSS. Panov mai spune că Ucraina este un stat slab în acest moment, iar singura soluţie pentru a scăpa de ameninţarea românească ar fi prelungirea acordului pentru staţionarea flotei ruse în Crimeea. Toate acuzaţiile la adresa României au o singură ţintă: ademenirea Ucrainei în braţele Rusiei.

În orice caz, trebuie aduse câteva corecţii articolului amintit, şi anume: nu există niciun fel de intenţii agresive ale României la adresa Ucrainei. De 20 de ani încoace, România a încercat să trateze relaţia cu Ucraina din punctul de vedere al dreptului internaţional. Însă publicaţia citată vede procesul de la Haga privind delimitarea graniţei din jurul Insulei Şerpilor ca fiind o acaparare a teritoriului ucrainean de către România. Mai mult, Valeri Panov interpretează această delimitare ca pe un precedent ce ar putea conduce la o revizuire a acordului de la Ialta – şi de aici încolo aduce în discuţie o seamă de probleme: Bucovina de nord, Basarabia de sud, cetăţenia română.

Întregul raţionament al articolului citat se bazează pe respectarea Acordului de la Ialta – acord ce a lăsat mână liberă Uniunii Sovietice în estul Europei, să retraseze graniţe şi să deporteze oameni după pofta inimii. Eminescu scria la sfârşitul secolului XIX că, pentru Rusia, lumea începe la anul 1812 (mai ales când vine vorba de Basarabia). Iată că astăzi, pentru Valeri Panov, lumea începe cu Acordul de la Ialta şi târgul prin care Stalin a pus mâna pe estul Europei… Discuţia deschisă anul trecut cu privire la graniţa pe Dunăre dintre România şi Ucraina este interpretată acum la Moscova drept o intenţie agresivă (nu mai contează faptul că la Bucureşti nu a vorbit nimeni despre vreo „anexare” a câtorva insule din Delta Dunării). Ceea ce contează e că lumea începe în 1945, la Acordul de la Ialta. Analistul de la Moscova nu mai vrea să îşi amintească modul în care aceste insule au intrat în componenţa URSS: au fost ocupate în octombrie 1940, fără să fi fost vorba de ele în nicio discuţie anterioară. La protestele oficialilor români, sovieticii au răspuns relaxat că România nu are nevoie de aceste insule, care însă sunt extrem de folositoare Uniunii Sovietice. Continuarea protestelor a adus o nouă replică: România are două canale în Delta Dunării, Sulina şi Sfântul Gheorghe, aşa că Bucureştiul ar face foarte bine să cedeze canalul Chilia în favoarea URSS.

Până la urmă, lumea nu a început nici în 1945, nici în 1940. Insulele au fost alese în aşa fel, încât să încurce cât mai mult navigaţia pe braţul Chilia şi orice discuţie pe această temă este imediat interpretată ca o agresiune la adresa integrităţii teritoriale a Ucrainei. Iar Moscova profită în continuare de această situaţie, aţâţând România şi Ucraina una împotriva celeilalte. Şi asta – nu există nicio îndoială! – doar pentru a culege roadele acestor neînţelegeri. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *