Timpul.md

Istorie 14 Mai 2020 | 12:12

Care sunt cele mai cunoscute FEMEI care au condus ROMÂNIA. Ce nu știai despre istoria noastră

 Istoria României a fost marcată de prezența și implicarea în viața, politică, socială sau chiar militară a unor femei precum Regina Maria sau Ecaterina Teodoroiu. Prin curaj, prin inteligență, sau prin bunătate, femeile au condus spre schimbare, alături de soții lor, sau individual.

Iată 6 femei remarcabile, care au marcat istoria țării noastre:

Doamna Chiajna este prima femeie din istoria teritoriului românesc care a condus o oștire de război. Doamna Chiajna a fost soția Domnului Țării Românești Mircea iIobanul în secolul al XVI-lea. Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare s-a remarcat în istorie prin firea ei aprigă și dominatoare.

Constantin C. Giurescu o descrie ca pe o femeie „ energică, de mare voință, aprigă față de dușmani, cultă, dar fără scrupule și lipsită complet de moralitate și de pudoare.” Mircea Ciobanul, care îi măcelărea pe boierii pe care îi bănuia de trădare a murit în 1559, moment în care pe tron a venit fiul său de numai 13 ani, susținut de mama sa.



Boierii au venit atunci să preia puterea, iar Doamna Chiajna (sau Mircioaia) a ieșit să-I înfrunte, în fruntea unei oștiri, rămânând în istoria țării noastre ca prima femeie care a condus o oștire de război. Mircioaia l-a ajutat pe fiul său să domnească timp de 9 ani, dar păstrarea tronului a fost cu prețul cumpărării sprijinului de la COnstantinopol și a purtării unor conflicte armate cu inamicii domnitorului.

Mircioaia și-a măritat fiicele cu domni fanarioți și a păstrat o legătură strânsă cu Imperiul Otoman. Nicolae Iorga i-a descris acțiunile Doamnei Chiajna ca fiind determinate de o „nestinsă patimă de a stăpâni”.

Doamna Elina A fost soția domnului Țării Românești Matei Basarab, în secolul al XVII-lea. Istoricul C. Giurașcu a numit-o „una dintre femeile cele mai de seama ale neamului nostru”. Doamna Elina s-a remarcat prin implicarea în domeniul educației și al religiei. A ctitorit biserici, a fost iubitoare de învățătură și a sprijinit dezvoltarea tiparului. : „Femeie îndrazneață, ea purta de grijă țării in 1633, când soțul ei, care-si luase scaunul cu armele, merse la Constantinopol să-si capete întărirea […]”, au descris-o istoricii.



Ana Ipătescu a fost o eroină a revoluției de la 1848 în Țara Românească. A fost mpritată cu un funcționar de la Departamentul Vistieriilor și a participat astfel la întâlniri ale societății secrete Frăția, unde i-a cunoscut pe conducătorii care urmau să intre în guvernul revolutionar. Ana Ipătescu A participat direct în fruntea mulțimii prorevoluționare bucureștene la eliberarea guvernului revoluționar, arestat la 19 iunie 1848 în urma unui complot contrarevoluționar.



Un ziar austriac, Allgemeine Osterreichische Zeitung, scria la 20 iunie 1848: „Poporul devenise mânios, trebui însă, deoarece nu avea arme, să bata în retragere. Multora le pierea treptat curajul și începură să se îndoiască de cauza poporului suveran, temându-se ca libertatea, dobândită cu puține zile în urmă, va fi pierdută. […]. Disperarea ajunsese de acum la un grad înalt, când o eroină parcă se napusti din nori, venind pe Podul Mogosoaiei cu doua pistoale în mână. Ea striga din toate puterile: „Moarte trădatorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!”

S-a speculat atunci că Ana Ipătescu nu ar fi luptat din patriotism, ci pentru relația extraconjugală pe care ar fi avut-o cu Nicolae Golescu, unul dintre membrii Guvernului provizoriu.



Prima regină a României, soția lui Carol I a pus bazele europeizării României. În timp ce soțul ei se ocupa de chestiunile politice, Regina Elisabeta a susținut artele frumoase, literature și meșteșugurile, a organizat participarea artizanilor români la expoziții international și a reușit să promoveze turismul românesc.

La 26 de ani, prințesa germană Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied își părăsea țara pentru a fi alături de soțul ei Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. in 1881, odata cu alegerea lui Carol I drept rege al Romaniei, Elisabeta devenea regină.

Prin demersurile culturale ale Reginei Elisabeta, România a început să devină cunoscută și din acest punct de vedere în Europa.



Ecaterina Teodoroiu este, cu siguranță, una dintre cele mai mari eroine ale României, aceasta luptând pe front și murind pentru libertatea țării, scop pe care îl aveau ostașii români în Primul Război Mondial.

Ecaterina Teodoroiu a murit la vârsta de 23 de ani, la sfârșitul bătăliei de la Mărășești, după ce a luptat în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.

Olteanca Ecaterina Teodoroiu a plecat de acasă la București pentru a devein învățătoare și a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetași din țară. DUpă intrarea ROmâniei în primul Război Mondial s-a implicat ca asistentă medicală pe front. După ce toți cei 4 frați ai ei au murit în luptă, Ecaterina Teodoroiu a decis să-și răzbune familia și să lupte și ea și a cerut permisiunea comandantului Diviziei 2 să fie transferată într-o unitate de combatant.

Aflată în prima linie în bătălia de la Jiu de la 10 octombrie 1916, Ecaterina Teodoroiu a fost luată prizonieră și dusă la Cărbunești.Tânăra a reușist să evadeze împușcându-l pe soldatul care o păzea cu un revolver ascuns. A fost rănită de 2 ori, o dată la picior în timpul evadării și o dată în Filiași.

Pentru faptele de vitejie, Ecaterina Teodoroiu a fost decorată în martie 1917 mai întâi de organizația de cercetași cu „Virtutea cercetășească” de aur, iar apoi prin decret regal cu „Virtutea militară” clasa a II-a. FIind avansată la gradul de sublocotenent Ecaterina Teodoroiu a participat la bătălia de la Mărășești, unde a murit comandând un pluton de infanterie.



Regina Maria, a doua regină a României, a marcat istoria prin implicare ei în viața politică și socială. SOția regelui Ferdinand a fost „mama răniților” pe front, activând ca soră de caritate în spitalele militare. În 1919, în perioada COnferinței de Pace de la Paris a dus o campanie diplomatică pentru recunoașterea pe plan international a statului român reîntregit. Regina Maria s-a implicat în viața politică și a avut întrevederi cu oficiali din SUA, Marea Britanie, Franța, pentru a discuta despre situația României de după Primul Război Mondial. În timpul domniei sale alături de Regele Ferdinand România și-a văzut îndeplinite respirațiile. Datorită implicării Reginei, țara noastr a fost, chiar dacă pentru puțin timp, România Mare.

„Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale”. —Constantin Argetoianu , Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri. 

gandul.ro

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus