Actualitate

Ce facem cu Academia de Arte?

„Nu reformei fără sens!”, „Ocrotiţi Academia!” au scandat protestatarii, nemulţumiţi de intenţia Colegiului Ministerului Culturii de a reforma Academia de Arte.

Amintim că, la şedinţa Colegiului Ministerului Culturii din 25 octombrie, s-a discutat despre „premisele reformei educaţionale în domeniul învăţământului artistic”. S-a propus şi elaborarea unei concepţii, care presupune dispersarea AMTP şi formarea mai multor universităţi aparte. Iniţiativa Ministerului nu a fost însă pe placul Senatului Academiei, fiind calificată drept una nefastă. „Reorganizarea propusă urmăreşte nişte interese meschine ale unor persoane care vor să distrugă ceea ce au construit mai multe generaţii de profesori”, se arată într-o Declaraţie a Senatului Academiei, la care au fost anexate şi 70 de semnături ale studenţilor. Totodată, mai mulţi studenţi s-au arătat convinşi că singurul scop al acestei reforme ar fi evacuarea, din blocul de pe strada 31 August 1989, nr. 137, a Facultăţii de Arte Plastice… Ministrul Boris Focşa s-a întâlnit cu reprezentanţii protestatarilor şi i-a asigurat că nu au motive de îngrijorare. De asemenea, ministrul Focşa a calificat informaţiile cu privire la divizarea Academiei drept nişte zvonuri: „Este prematur să vorbim despre divizarea Academiei şi cred că în spatele acestor acţiuni există anumite interese. Instituţiile din subordinea Ministerului Culturii de mult nu au fost monitorizate, iar acest fapt se pare că a început să sperie pe cineva…”.

Deşi spiritele s-au mai temperat, este evident că punctele pe „i” încă nu sunt puse în această poveste. Între timp, devine la fel de evident – aşa cum se întâmplă în apele tulburi ale oricărui scandal, de altfel – că nici cei care luptă cu ipotetica, deocamdată, reformă a Ministerului Culturii nu sunt tocmai inocenţi. Ba dimpotrivă… Tocmai de aceea, am şi decis să publicăm textul de mai jos. În acelaşi timp, îi invităm pe toţi cei care au ceva de spus la acest subiect – pe specialiştii din domeniul culturii, înainte de toate – să vină cu un punct de vedere la întrebarea: CE FACEM CU ACADEMIA DE ARTE?

(Redacţia TIMPUL)

Cine sunt „imaculaţii” care luptă pentru „cauza” Academiei de Arte

La 25 octombrie a.c., în şedinţa Colegiului Ministerului Culturii s-a discutat despre conţinutul, structura, asigurarea ştiinţifico-metodică, pregătirea cadrelor ştiinţifice şi didactice, competenţele Ministerului Culturii şi finanţarea învăţământului artistic. Totodată, a fost discutată şi ideea de a separa Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, prin revenirea la statutul de Conservator, Institutul de Teatru şi Cinema, plus crearea unei Şcoli Superioare de Artă Plastică. Drept imbold a servit faptul că, deseori, specialităţile teatru, arte plastice, cinematografie, coregrafie, culturologie etc. sunt tratate asemenea unor rude sărace de către facultăţile de muzică. Astfel, rectorii, prorectorii, majoritatea membrilor Senatului Academiei în permanenţă fac parte doar din rândul muzicienilor şi se preocupă, înainte de toate, de muzică.

Aliona Strâmbeanu,
şefa Direcţiei arte profesioniste, învăţământ artistic şi industrii culturale din cadrul Ministerului Culturii

Deşi a fost vorba doar de o posibilă reformă, conducerea Academiei a reacţionat ca la o iminentă cădere a unui asteroid pe Pământ, iar studenţii au fost instigaţi să protesteze în faţa Guvernului. Deputaţii din Comisia de specialitate a Parlamentului, însoţiţi de mass-media, au efectuat o vizită de lucru la faţa locului. Iar pentru a se face cât mai mult zgomot pentru nimic, Academia a apelat la un avocat. Un Ivan Plevaco (celebrul avocat rus, care câştiga cele mai grele procese). Dar nu despre el va fi vorba mai jos, ci despre unul dintre cei mai înveteraţi „apărători” ai actualei Academii de Arte – compozitorul Ghenadie Ciobanu care, pe când era ministru al Culturii (1997-2001), a adus culturii pagube cum n-a făcut-o nimeni până la el.

Vom porni de la aceea că Ghenadie Ciobanu este cel care în mod dictatorial, netransparent, eliberându-i mai întâi din funcţie, nemotivat, pe Veniamin Apostol, rectorul Institutului de Arte, şi pe Constantin Rusnac, rectorul Conservatorului „Gavriil Musicescu”, a îngrămădit facultăţile de Muzică, Teatru, Coregrafie, Arte Plastice, Cinematografie, Design într-o greoaie şi ineficientă Academie – asemenea lui Hruşciov care unise zeci de colhozuri în unul singur, cu rezultate dezastruoase.

Marea soprană rusă Irina Arhipova, aflând de la Maria Bieşu, Eugen Doga, Veniamin Apostol, Galina Buinovschi, Constantin Rusnac şi alte personalităţi ale muzicii noastre despre această comasare, i-a expediat o telegramă preşedintelui Petru Lucinschi, în care îl ruga să stopeze nefasta idee a ministrului Ghenadie Ciobanu. Drept exemplu ea a adus existenţa separată – cu rezultate excepţionale – a instituţiilor similare din Rusia. Petru Lucinschi însă – vrăjit, se vede, de „muzica nouă” a lui Ghenadie Ciobanu, nu a ţinut cont de nimic. Rezultatul îl cunoaştem: nivelul profesional al corpului didactic al Academiei de Arte în continuă scădere, plecarea masivă a studenţilor şi profesorilor, degradarea patrimoniului, lipsa de performanţe şi de perspectivă a absolvenţilor, evitarea Academiei de către elevii talentaţi de la liceele de muzică, situaţia financiară în pragul falimentului etc.

Dar ce „profit”, vorba evreului Ianche, urmăreşte politicianul Ghenadie Ciobanu, acuzând Ministerul Culturii de „incompetenţă”, „netransparenţă”, „intenţie vădită de a privatiza clădirea de patru etaje a Facultăţii de Arte Plastice de pe str. 31 August 1989”?. Să fie la mijloc teama că-şi va pierde salariul de la Catedra coregrafie?! Nu! Apetitul său e mult mai mare, dacă ne gândim că, în numai patru ani de ministeriat, şi-a construit un palat cu trei etaje, neuitând şi de soră-sa, Ana Tcaci, fondatoare a „Brodeza” SRL, căreia i-a vândut „legal” (dar fără licitaţie), pe un preţ de nimic, Combinatul de producere şi reparaţie a instrumentelor muzicale şi a costumelor naţionale „Armonia” de pe str. Armenească 84. Despre această „afacere” şi multe altele asemănătoare e relatat în „Hotărârea Curţii de Conturi nr. 48 din 25.05.2001 privind rezultatele controlului asupra activităţii economico-financiare a Ministerului Culturii al RM în 2000”, publicată în „Monitorul Oficial” din 20.07.2001, nr. 081.

Aşadar, iată ce spune Curtea de Conturi: „Cu încălcarea pct. 137 din Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice, aprobată prin ordinul Ministerului Finanţelor nr. 85 din 09.10.96, n-au fost reflectate la majorarea finanţării ministerului datorii creditoare cu termenele expirate în sumă de 180,0 mii lei. O parte din imobilul care ocupă o suprafaţă de 1768 m2 de pe str. Armenească 84, a fost privatizat (de către Ana Tcaci, sora lui Gh. Ciobanu – n.a.), încălcându-se Regulamentul cu privire la modul de evaluare şi vânzare-cumpărare a obiectelor din fondul de imobile nelocuibile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 349 din 21.06.96. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a 659,9 m2 din 18.02.2000 de către Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat (DPAPS) în persoana directorului Agenţiei teritoriale Chişinău, V. Pavlic şi „Brodeza” SRL (director fondator Ana Tcaci – n.a.), cumpărătorul a achitat plata parţială în mărime de 125,9 mii lei, restul sumei de 349,1 mii lei urmând să fie achitat trimestrial până la 04.11.2004. Contrar stipulărilor din art. 17 din Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 nr. 1217-XIII din 25.06.97, care prevede vânzarea obiectului privatizat sau punerea lui în gaj numai după achitarea deplină a costului, „Brodeza” SRL a vândut 659,9 m2 către ÎI „Guţu Sergiu”, în baza autorizaţiei DPAPS nr. 06-03/451 din 21.03.2000, semnate de către vicedirectorul Z. Grafchin. Tot cu încălcările Regulamentului sus-menţionat (pct. 9) au fost încheiate şi contractele de vânzare-cumpărare de către „Turban” SRL a 57,5 m2 din 28.09.99 – semnate, din partea DPAPS, de către directorul Agenţiei teritoriale Chişinău C. Lozovanu – şi de către „Zigadenus” SRL a 37,8 m2 din 08.06.2000, în persoana directorului Agenţiei teritoriale Chişinău, V. Pavlic, fără ca firmele sus-numite să achite plata de arendă în sumă de 4874 lei, respectiv 5154 lei…”.

Pe scurt, se pare că Ministerul Culturii condus de Ghenadie Ciobanu, încheind contracte cu zeci şi zeci de firme şi SRL-uri fantomă, se face vinovat de pierderea a mii de metri pătraţi din patrimoniul naţional, precum şi de prejudicierea Bugetului, prin neachitarea sumelor arătate în contracte. Cât face numai darea spre privatizare (de către persoane din afara domeniului artei) a celui mai mare cămin studenţesc, de 12 etaje, de pe str. Matei Milo 27; a localului de pe str. A. Mateevici 87, lit. „V”, anterior gestionat de către Universitatea de Stat a Artelor; a celor 30 de apartamente din hotelul Circului de Stat de pe str. Florica Niţă 7; a unei părţi din Muzeul Naţional de Arte Plastice de pe str. Sfatul Ţării 39 etc.?!. Mai mult, în anii săi de ministeriat nu a existat caz de achiziţionare a noilor creaţii muzicale unde să nu fi figurat, în capul listei, ministrul Ghenadie Ciobanu, cu cele mai grase onorarii. Lăcomia de bani şi setea de putere l-au făcut să anuleze o ediţie a Festivalului „Invită Maria Bieşu”, banii fiind deturnaţi către Festival de Muzică Nouă, iniţiat de dânsul.

Orice metodă e binevenită atunci când Ghenadie Ciobanu doreşte să-şi atingă ţelul. Iată un exemplu antologic… Probabil, din cauză că marele tenor Mihai Munteanu nu l-a susţinut pe Petru Lucinschi în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, Ghenadie Ciobanu hotărâse să-l demită din postul de director al Teatrului de Operă şi Balet. Însă, aşa cum colectivul îl susţinea pe îndrăgitul cântăreţ, care se dovedise a fi şi un bun gospodar, odată, în plină adunare, tocmai când se discuta problema respectivă, năvăliră în sală trei pompieri în uniformă, strigând că teatrul se află în pericol de incendiu. Susţinătorii lui Munteanu au trebuit să părăsească sala. Iar a doua zi Mihai Munteanu a fost eliberat din postul de director. Alarma de incendiu, cum se vorbea mai târziu, venise de la ministru…

Din păcate, în cele 30 de pagini ale celor trei revizii efectuate de Curtea de Conturi privind activitatea Ministerului Culturii în anii 1997-2001 nu se spune de ce marele Eugen Doga refuză să facă parte din Uniunea Compozitorilor din Moldova, condusă de ani buni de către Ghenadie Ciobanu. Noi însă înţelegem de ce. Sperăm să înţeleagă acest lucru şi dl Vlad Filat, preşedinte al PLDM, formaţiune din care face parte deputatul Ghenadie Ciobanu, dar să înţeleagă şi Procuratura Generală.

P.S. Se ştie că instituţiile cu specializări pe domenii concrete au cea mai mare prestanţă în lume şi pregătesc specialişti de înaltă calificare. Un exemplu e Liceul de muzică „Ciprian Porumbescu” din capitală, care pregăteşte interpreţi-instrumentişti şi este cotat ca unul dintre cele mai bune licee de muzică din Europa. Însă mulţi absolvenţi merituoşi de aici ocolesc Academia de Arte, continuându-şi studiile în afara republicii. În situaţia economică de astăzi, nu ne putem permite niciun fel de reforme. Ne îngrijorează însă faptul că Academiei îi repugnă însăşi ideea unei fezabile reforme. Tocmai aceasta ne face să credem că e nevoie de reformă, şi nu de răzbunări pe cei care îşi doresc să îmbunătăţească sistemul de învăţământ. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *