Ce facem cu fostii demnitari hoti?

Acum o saptamana si ceva, in cadrul unei emisiuni la „Vocea Basarabiei”, liderul Partidului Ecologic „Alianta Verde”, Andrei Dumbraveanu, a avertizat guvernarea referitor la jafurile ce se fac in padurile noastre. Situatia este una foarte grava – se taie ilicit mii de copaci, iar organizatorii acestui proces criminal sunt nimeni altii decat insasi conducerea Agentiei „Moldsilva” si padurarii.

Potrivit lui Dumbraveanu, „tactica acestora a fost taierea copacilor din interiorul padurii, lasand pe margine cateva randuri de copaci ca sa ascunda defrisarile ilicite”. El a cerut conducerii RM „sa puna capat dezmatului si sa numeasca in fruntea „Moldsilva” oameni necorupti, onesti si profesionisti”, in caz contrar, RM risca sa devina o tara fara paduri.

Misterioasa, prestigioasa si banoasa aceasta profesie de simplu padurar! Va puteti imagina cat de banoasa este cea de padurar-sef, daca, precum vorbeste lumea, acesta vindea un post de padurar pe cinci mii euro? ?in minte din copilarie ca padurarul era pentru tarani mai important decat presedintele de colhoz, cu el toti doreau sa se aiba de bine. Un stalp la casa, o costoroaba, un gard de nuiele, un brat de lemne de foc – totul era in mana padurarului. Iarna, dimineata tare, cand mergeam la scoala si treceam pe langa casa padurarului, la poarta lui stateau grupuri de tarani necajiti, imbracati in celebrele fufaicute sovietice, asteptand cand „boierul” va binevoi sa iasa ca sa discute cu ei.

Se vorbea ca e cel mai bogat om din sat. Cand se intalneau cu el, toti se incovoiau si-si scoteau caciula – chiar si directorul scolii si presedintele de colhoz. Padurarul a fost si a ramas si astazi un fel de „Termocom” al satelor; de el depinde caldura din casele taranilor, el are puteri nelimitate si nu se supune comunitatii, satului, primariei. El are un singur stapan – seful misterioasei, atotputernicei si banoasei „Moldsilva”. Inviolabilitatea acestei „agentii de stat” era asigurata de faptul ca era controlata in exclusivitate de un singur om – primul padurar si primul vanator al tarii, liderul PCRM, Vladimir Voronin. Desi presa a emis in repetate randuri semnale alarmante despre jafurile ce se comit in padurile Moldovei, „organele de resort” nu s-au sesizat, fiindca si ele erau controlate de primul padurar al tarii.

De mai multi ani, in fruntea acestei „agentii” se afla celebrul agrarian Anatol Popusoi, cunoscut opiniei publice ca fiind si cel mai mare si infocat marxist-leninist din codrii nostri batuti de ganduri (negre). Iata ca, in sfarsit, noul guvern in frunte cu Vlad Filat a avut curajul sa ajunga si la el, eliberandu-l din functie. Foarte bine, dar ce va urma? Cum ramane cu jafurile, cu sutele de hectare de padure taiata si transformata in bani nebugetari? Se va face bilantul acestor jafuri? Sau iertam, intoarcem pagina si mergem mai departe?

Prin aceasta intrebare am ajuns la o alta intrebare-cheie, care la noi mereu ramane a fi… „sensibila”: trebuie sa raspunda sau nu fostii guvernanti daca au comis abuzuri in timpul mandatului? Se va cerceta activitatea lui Popusoi? Va fi el tras la raspundere daca a comis faradelegi? Intrebarea se refera nu doar la Popusoi, ci la toti fostii demnitari, inclusiv la „primul padurar al tarii”. Nu indemn pe nimeni „sa verse sange nevinovat”, nu sunt obsedat de spiritul de vendeta, de setea de razbunare si nu mi-ar fi deloc mai cald daca Popusoi va sta cativa ani la racoare.

Ba mai mult, din punctul meu de vedere, chestiunea e mai degraba de ordin moral decat juridic: noua guvernare trebuie sa dea o apreciere morala fostei guvernari comuniste. Si nu la nivelul la care a facut-o dublul presedinte la Condrita, cand zicea ca fostul presedinte trebuie sa restituie gainile si muraturile. O asemenea „justitie” nu e de nivelul unui presedinte de tara. Dumnezeu cu ele, cu gainile si muraturile, daca-s ale lui – bine ca si le-a luat si sa le manance in tihna. Fostul presedinte trebuie sa intoarca milioanele, daca le-a furat, doar in campania electorala toti liderii actualei Aliante au declarat asa ceva.

Este o datorie de onoare a Aliantei sa-si respecte promisiunile si nu doar sa-i demita din functii pe fostii guvernanti „cu pufusor pe botisor”, dar si sa le faca un rechizitoriu moral. Acest act e necesar nu numai (si, poate, nu atat) pentru fostii demnitari, cat pentru actualii, cei numiti in functii acum – ca sa le fie de invatatura. Daca fostii demnitari, cei gresiti, nu vor fi pedepsiti, ce garantii avem ca noii demnitari, stiind ca nu li se va intampla nici lor nimic, nu se vor lasa si ei ispititi sa bage mainile pana la coate in butoiul cu miere?