Editorial

Ce mai fac Curţile Constituţionale din Europa

Pe 5 aprilie 2013, Curtea Constituţională a Portugaliei a respins nouă măsuri de austeritate din bugetul propus de Guvernul de la Lisabona. Premierul de centru-dreapta Pedro Passos Coelho va trebui să găsească alte metode pentru a economisi 1,5 miliarde euro, deoarece Curtea Constituţională a decis că nu este constituţional să fie tăiate bonusurile salariale pentru concedii, să fie reduse ajutoarele de şomaj. Premierul portughez s-a ferit să comenteze decizia Curţii Constituţionale de la Lisabona.

Mult mai mare a fost scandalul generat de amendarea Constituţiei Ungariei din 11 martie 2013. Guvernul Viktor Orban a înaintat parlamentului pe care îl controlează cu o mare majoritate un text de 15 pagini care modifică Legea fundamentală a Ungariei (abia schimbată în anul 2011). Conform aprecierilor făcute de mai mulţi profesori de la universităţi prestigioase din întreaga lume, noua Constituţie a Ungariei afectează independenţa judiciară, aduce universităţile sub un control guvernamental strict, face posibile persecuţiile pe motive politice, face ca recunoaşterea grupărilor religioase să depindă de colaborarea lor cu guvernul şi pune sub semnul întrebării garantarea drepturilor omului. Însă modificarea constituţională care a trezit cele mai mari îngrijorări se referă la anularea tuturor deciziilor Curţii Constituţionale de la Budapesta luate înainte de anul 2013. Nu doar experţii în drept constituţional au condamnat modificările aduse Constituţiei Ungariei, au urmat reacţii oficiale din Statele Unite, Germania, Danemarca, Olanda, Finlanda. Subordonarea Curţii Constituţionale faţă de Guvernul de la Budapesta şi anularea jurisprudenţei sale au îngrijorat Uniunea Europeană, mai ales după ce amendamentul a fost adoptat pe 11 martie. Ţările membre ale Uniunii Europene analizează acum oportunitatea creării unui mecanism de supraveghere a statului de drept în ţările membre.

Controversele publice din jurul deciziilor Curţii Constituţionale a României sunt deja binecunoscute la Chişinău. Una din acuzaţiile cele mai vehiculate împotriva CCR (reluată acum împotriva Curţii Constituţionale de la Chişinău) este că a luat decizii politice. Este vorba de o confuzie intenţionată: orice Curte Constituţională este profund politică, se ocupă cu garantarea mecanismelor ce reglementează elementul politic. O Curte Constituţională nu este o judecătorie care se ocupă de furturi şi jafuri, nu are în spate o lege penală care să pedepsească fapte limpezi. O Curte Constituţională este un arbitru politic prin însăşi raţiunea ei de a exista: veghează la respectarea formei şi fondului vieţii politice în baza documentului fundamental al oricărui stat: Constituţia. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *