Timpul.md

Opinii & Editoriale 17 Decembrie 2018 | 09:00

Ce vrea Putin la Paris?

Încă din noiembrie, Franţa a fost cuprinsă de manifestaţii de protest la prima vedere non-partizane, la care participanţii cereau scăderea preţurilor la combustibil, care au fost majorate în urma aplicării unor noi accize.

În scurt timp, protestele s-au radicalizat şi au degenerat în confruntări cu forţele de ordine, cu sute de răniţi şi distrugeri de multe milioane de euro. Ca la comandă, nişte manifestaţii fără lideri oficiali sau organizatori, în persoana unor entităţi colective (ONG-uri), se transformau, în special, în Paris, în dezordini publice de amploare, în care erau vandalizate simboluri ale capitalei franceze şi ale Franţei la general, precum Arcul de Triumf, de exemplu. Toate acestea au contribuit la sporirea sentimentului de incertitudine şi insecuritate în întreaga Europă, mai ales că manifestaţii similare au loc şi în Belgia, și în Olanda. Numiți „vestele galbene”, pentru că au îmbrăcat vestele speciale pe care trebuie să le poarte orice şofer din Franța în maşină, manifestanţii se împart deja în două tabere. Cei paşnici, reprezentând majoritatea, se delimitează de confrații lor de luptă, care recurg la acţiuni de vandalism.

Aici intervine partea cu adevărat interesantă: manifestaţiile violente au fost reflectate într-o măsură suspect de mare de posturile ruseşti de propagandă, în special de „Russia Today”. Pentru maşina propagandistică a Federației Ruse, ele au servit drept justificare a ideii de „consum intern”, tirajate în permanenţă de la Moscova, precum că Occidentul e în decădere, e putred, instabil și ameninţător pentru securitatea cetăţeanului, în contrapondere cu pretinsa stabilitate din țara lui Putin. Şi, de parcă nu ar fi fost de ajuns, duminica trecută, printre manifestanţii cu veste galbene, au fost observaţi doi cetăţeni francezi cu simpatii pro-moscovite, susţinători ai „lumii ruse” din Donbasul afectat de războiul ruso-ucrainean. Aceştia au afişat în văzul lumii drapelul organizaţiei teroriste numite „republica populară Doneţk”, care controlează o parte din teritoriul regiunii ucrainene cu același nume, fiind asistată cu arme, muniţii, provizii, luptători şi bani, nu în ultimul rând, de către Federaţia Rusă.
În plus, a fost dat publicităţii un videoclip de la manifestaţii, care arată cum un grup de protestatari violenţi este nevoit să se retragă din faţa unei clădiri, observând un grup de jandarmi îndreptându-se spre ei. La un moment dat, cineva dintre manifestanţi strigă în limba rusă „Nazad!” (Înapoi – rus.), după care întregul grup începe să se retragă. În acelaşi timp, alte imagini video surprind un alt grup violent, vandalizând intrarea în clădirea care adăposteşte Centrul Cultural Ucrainean din Paris - o entitate care nu are absolut nicio legătură cu revendicările protestatarilor. Între timp, cerințele manifestanților s-au diversificat, incluzând scăderea anumitor impozite, creşterea salariilor şi pensiilor şi renunţarea la anumite reforme instituţionale promovate de preşedintele Macron.

Solicitările protestatarilor se transformă într-o platformă de revendicări politice şi există deja o iniţiativă de a fi creat un partid al „vestelor galbene”. În acelaşi timp, manifestaţiile violente şi reacţia autorităţilor cresc în sondaje partidul naţionalist al lui Marine Le Pen, contracandidata lui Macron la ultimele alegeri prezidenţiale, un politician susţinut direct de Moscova, care militează pentru ieşirea Franţei din Uniunea Europeană. Un alt indicator al implicării Rusiei în aţâţarea spiritelor la Paris în direcţia violenţelor de stradă o reprezintă activitatea intensă a peste 600 de conturi de Twitter, cunoscute ca aparţinând unor persoane sau entităţi proruse, care au folosit hashtagul #giletsjaunes (vestele galbene) pentru a răspândi informaţii false de o sensibilitate deosebită pentru climatul de securitate din Franţa, precum cea că, în mediul forţelor de ordine, stă să înceapă o rebeliune.

Toţi aceşti factori au determinat autorităţile franceze să iniţieze o anchetă privind posibilitatea ca Rusia să fie implicată în acţiuni de destabilizare a securităţii statului francez. Anunţul a fost făcut chiar de către ministrul de externe de la Paris. În cazul în care implicarea Rusiei în provocarea violenţelor de la Paris va fi dovedită, autorităţile franceze vor fi obligate să introducă modificări la doctrina de securitate naţională, recunoscând potenţialul de ameninţare al Moscovei şi luând măsuri pentru a-l contracara.

De ce vrea Putin să-şi mai deschidă un „bistro”, vorbind metaforic, la Paris? În primul rând, pentru a-l face pe Emmanuel Macron mult mai cooperant cu Rusia pe temele importante pentru Moscova, în care Franţa, ca stat lider al UE, alături de Germania, are un cuvânt greu de spus în negocierile internaţionale: Siria, Ucraina, relaţia Rusia-NATO. În al doilea rând, pentru a destabiliza puterea din Franţa până la punctul în care să se pună problema unor alegeri parlamentare anticipate, pe care să le câştige Frontul Naţional şi Marine Le Pen, care astfel ar avea toate şansele să devină următorul preşedinte al Franţei, răzbunându-se pe eşecul suferit în 2017.

Din acestea două, cred că mai jos atârnă în balanţă răzbunarea. În Franţa, Putin vrea răzbunare pentru palma primită anul trecut, când atât parlamentul, cât şi preşedinţia, au fost cucerite de forţele proeuropene. Or, proiectul european, cu toate neajunsurile şi defectele sale, îi stă ca un ghimpe în gât dictatorului de la Kremlin, care vrea ca ţările europene să fie divizate şi, de dorit, să se afle în cât mai multe situaţii de conflict între ele, ca să fie slabe şi uşor de manipulat şi dominat. O lovitură de succes în Franţa – aducerea la putere a celor care vor scoate țara din UE – ar dinamita întreaga construcţie europeană de după al Doilea Război Mondial, lovind dur şi în America, care e principala susţinătoare şi artizană a unificării europene. Ar fi un fel de „v-am arătat noi”, peste decenii. E o oportunitate pe care Moscova nu o poate rata, aşa că va trebui să urmărim atent situaţia din Franţa. De evoluţia acestei țări depinde existenţa pe mai departe a Uniunii Europene.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus