Timpul.md

Bună Dimineața 5 Octombrie 2016 | 11:31

Cei care pleacă își iubesc Patria mai mult decât cei care rămân

În ultima perioadă, scriu mult despre migrație - e un fenomen care capătă amploare îngrijorător. Recent, au ales să-și caute o viață mai bună peste hotare și doi buni prieteni. Soț și soție, cu o dulceață de fetiță, care o duceau bine pe plan financiar, dar care la un moment dat și-au pierdut încrederea în acest stat. 

I-au petrecut rudele, prietenii, cunoscuții - au fost plânsete și tot pachetul de emoții. Lasă aici o lume în care s-au învățat să trăiască și merg într-o lume pe care abia urmează s-o descopere. Acum viitorul copilului lor are prioritate. Au ales să plece pentru că-și iubesc prea mult Patria și nu pot trăi cu gândul că în timpul apropiat aici nu se va schimba nimic. Au luat cu ei un covoraș tradițional și alte lucruri care să le amintească de R. Moldova - au luat cu ei amintiri bune, împletite cu experiențe proaste. Decizia li s-a dat foarte greu. Un an - atât au așteptat, au sperat, au căutat soluții, au luptat și într-un final... au renunțat. 

Acolo, în străinătate, oamenii s-au învățat să aprecieze mai mult valorile de acasă. Dacă nu trăiești permanent în R. Moldova, nu prea auzi despre corupție, furturi, omoruri, hoți în lege, racketul anilor `90, care a revenit și în 2016 și tot așa mai departe. Când te afli departe de casă, ești tentat să vezi doar lucrurile frumoase și trăiești cu iluzia că acasă e mai bine și oricând ai putea reveni. Cu gândul ăsta pleacă mulți, dar cei care totuși se întorc, pot fi numărați pe degete.

Încetați să mai veniți cu recomandări de genul „suflecă mânecile și încearcă singur să schimbi lucrurile”. Când oponent îți este statul, poți să te bați și cu capul de perete - nimic nu se va mișca din loc (poate doar creierii). Ideea că „pleacă cei care n-au curajul să lupte”, e și ea o tâmpenie, inventată de persoanele care în viața lor n-au ridicat un pai pentru binele acestei țări. Emigrează oamenii care-și doresc un trai decent și de acest drept nu-i poate lipsi nimeni. Rămân cei care n-au posibilitatea să plece, dar și cei care încă speră.

Nu trebuie judecați nici unii și nici alții... Viața-i imprevizibilă. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus