Timpul.md

Opinii & Editoriale 24 Mai 2019 | 17:04

Cel puțin avem festivaluri

Am avut din nou plăcerea să particip la București la cea de a X-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie din București. Poezie din belșug, poeți la fiecare eveniment public – atât în scenă, cât și în auditoriu, recitaluri, concerte. Din plin.  

Muzeul Național al Literaturii Române din București, prin directorul ei, domnul Ioan Cristescu, face un lucru minunat. Un festival din care nu au lipsit niciodată basarabenii. Ceea ce e extrem de important, în primul rând, pentru noi.

Senzația e mereu aceeași: avem nevoie de România ca să ne publicăm cărțile, avem nevoie de România ca să participăm la festivaluri, avem nevoie de România ca să existăm în cultura europeană. (Nu mai are sens să adaug că și politic avem tot atât de multă nevoie de România).
Dar acum să luăm în considerare lucrurile bune. Muzeul Național al Literaturii Române din București nu s-a ocupat doar de acest festival, care a adus mai mult de o sută de poeți din toată lumea, ci se gândește și la alte festivaluri. Și din nou: se gândește și la noi. Astfel că nu m-a mirat deloc să citesc că Muzeul Național al Literaturii Române din București este coorganizator al Festivalului Zilele Literaturii Române la Chișinău, care se desfășoară în aceste zile și care a adus o sumedenie de scriitori excepționali, atât în trecut, cât și la această ediție, a V-a de până acum.
Nu îi voi numi pe toți scriitorii prezenți, fiindcă sunt mulți. Și așa cum frumos îi promovează organizatorii: sunt vii. Dar important e să îi vedeți, ascultați, iar după festival să îi citiți, fiindcă avem în librării cărțile lor.

Tot în aceste zile, între 22-18 mai, are loc și Festivalul Internațional de Film Documentar „Cronograf”. Nu m-am uitat pe afișul lor, prezenți și ei cu vești bune și evenimente frumoase la Chișinău, să văd ce parteneri au din România, dar știu că au ediție de ediție. E bine să știm că avem sprijin de acolo și că fără România viața culturală de la noi ar fi mult mai săracă, iar oamenii de cultură de la noi ar rămâne promovați doar până la granițele țării (în cazurile fericite).
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus