Atitudini

Circul domestic

După ce am scăpat de comunism, am transformat ţara într-un circ domestic (vorba cărţii lui Komartin). Dacă aliaţii au avut o şansă să demonstreze că pot aduce stabilitate şi pot duce ţara spre Europa, nu s-a reuşit decât spectacol, circ şi ruină.

Şi de ce? Fiindcă aliaţii n-au fost tocmai aliaţi. După ce o lume întreagă a stat cu ochii pe noi, fiindcă nu am fost în stare să alegem un preşedinte ani la rând, am demonstrat că nici să menţinem stabilitatea politică nu suntem în stare. Pe scurt, suntem de râsul comuniştilor şi al ruşilor. Sau de plânsul Europei.

În schimb, noi reuşim să ne păstrăm idealismul. Decât comunişti, mai bine circari. Oricum, suntem cea mai săracă ţară din Europa. Ce mai contează că ne facem de râs prin modul de acţiune al politicienilor noştri?

Marian Lupu a demonstrat că suntem o ţară foarte tânără, care nu a depăşit vârsta copilăriei – a perioadei „îmi iau jucăriile şi plec acasă”. Sau că n-am ieşit din antica influenţă a Legii Talionului. Legea evreiască a Talionului apare în Vechiul Testament, cartea Ieşirea (21; 23) şi spune: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Ce altceva însemna „varianta 0” pentru Lupu?

Şi voi face aici o paranteză cam mare ca să vă explic un lucru: în literatură – vezi Caragiale – numele tuturor par predestinate. În sensul numelui se ascunde destinul personajului. Şi iată că nu e doar literatură, că viaţa bate literatura: Lupu, Ghimpu, Filat (care a ieşit filat rău de tot), Dodon etc.

Până la urmă, ce mai contează cine a avut dreptate? Pădurea Domnească a fost începutul? Demiterea lui Plahotniuc a fost începutul? Căderea guvernului Filat să fie începutul sfârşitului pentru visul nostru european? Unii spun aşa, alţii invers. Eu sunt în ceaţă. Nu ştiu ce să mai cred. Dar ştiu ce vreau: să intrăm în Europa şi să avem relaţii bune cu România. Aşa că, personal, voi urmări cum bate vântul pe acolo şi o să-i cred pe ei.

Dacă fără guvernul Filat relaţiile noastre cu Europa vor continua fără scăderi, voi fi mulţumită. Dacă imperativele din parlament vor fi dictate în română şi din interior, voi fi mulţumită. Dar dacă cumva ne vom întoarce iarăşi, de data asta necreştineşte, să ne închinăm spre Răsărit, voi şti că independenţa Moldovei e un mit. Un mit prost.

Şi voi vota după cum va vota Europa, ori că vom avea anticipate, ori că nu vom avea. Sunt un om liber şi libertatea îmi permite să îmi supun voinţa cui vreau eu. Şi eu voi vrea ce va vrea Europa, e simplu. Fiindcă decât Dodon sau Voronin, mai bine xanax, mai bine circ. Iar dintre aliaţii noştri dezaliaţi mă voi orienta spre cel despre care Europa va spune de bine: ori că va fi Ghimpu, ori că va fi Filat. Fiindcă, din ce văd eu până acum, Lupu iese din discuţie.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *