Timpul.md

Istorie 11 Martie 2020 | 10:00

Ciuma, boala care a afectat cel mai mult Moldova medievală: „Au murit mulţi oameni, că nu-i pute îngropa“

În secolul al XVII-lea, Moldova a fost lovită grav de epidemia de ciumă. Pentru a stârpi boala, domnitorii au apelat, cu predilecţie, la preoţi.

În perioada Evului Mediu, Moldova a fost cuprinsă de mai multe epidemii care au dus la moartea a unui număr mare de persoane. Cum leacurile nu erau uşor de găsit, moldovenii apelau la preoţi, care să îi ajute să depăşească suferinţele cauzate de bolile căpătate. În Moldova medievală, cele mai multe victime le-a făcut ciuma, o boală necruţătoare a acelei vremi.

„Faţă de alte ţări mai călduroase, nu se prea cunosc molime în Moldova. Din când în când, arareori însă izbucnesc ciuma şi frigurile rele. Experienţa a arătat că ciuma nu se stârneşte din aer stricat; s-a băgat de seamă că ea pătrunde pe acele meleaguri uneori din ţara leşească, unde este mult mai iute, alteori din Egipt ori Ţarigrad, adusă de corăbiile care aruncă ancora la Galaţi”, a arătat Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”.

Epidemia ce a cuprins Moldova Evului Mediu a dus la moarte a multor moldoveni, mulţi dintre ei alegând să părăsească marile oraşe din ţară pentru a scăpa de această boală necruţătoare. Despre ciuma din Moldova au scris şi străinii ce au vizitat ţara, clericul sirian Paul de Alep spunând că: „toţi locuitorii fugiseră în munţi din cauza ciumei”.

Epidemia de ciumă a fost favorizată de invazia insectelor de la începutul veacului al XVII-lea. În anul 1612, întreaga Moldovă era plină de lăcuste, domnitorul de la vremea respectivă alegându-se cu porecla de Ştefan Lăcustă.

„Pământul era acoperit tot de lăcuste moarte de frig. Toate puţurile şi iazurile se umpluse cu aceste lăcuste care otraveau toate apele. Lăcustele erau mari şi lungi de o jumătate de palmă”, arăta italianul Tomaso Alberti în jurnalul său.

În timpul domniei lui Dumitraşcu Cantacuzino, numărul oamenilor morţi din cauza ciumei era atât de mare, încât nu mai aveau unde să fie îngropaţi.

„S-au scornit o ciumă mare în toată ţara în dzilele acestui domnu la vleato 7183, de la luna lui iuni, ş-au ţinut păn’ la ghenaru. Ş-au murit mulţi oameni, că nu-i pute îngropa şi-i arunca prin gropi, de-i năruie”, a menţionat cronicarul Ion Neculce în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.

În perioada Evului Mediu, voievozii moldoveni au construit în preajma mănăstirilor bolniţe, clădiri asemănătoare unor spitale, unde erau izolaţi bolnavii de ciumă de ceilalţi localnici, în încercarea de a stopa răspândirea epidemiei.

 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus