Timpul.md

Opinii & Editoriale 20 Aprilie 2019 | 07:56

Comunismul e un verb activ

Sâmbătă, C. Starîș, purtătorul de fes și de interes al lui Voronin și al rușilor, a început „Rezonans”-ul cu o informație pe care a citit-o cu o nedisimulată mândrie: săptămâna trecută a vizitat Chișinăul secretarul executiv al CSI, V. Rușailo.

În zilele când acesta se afla în Moldova, a precizat Starîș, parlamentul georgian a votat includerea în ordinea de zi a chestiunii privind ieșirea definitivă și necondiționată a Georgiei din CSI. Rușailo, a spus Starîș, a avut ocazia să aprecieze la justa valoare faptul că la Chișinău nicio forță politică, cât de cât influentă, nu pune problema participării sau neparticipării R. Moldova în CSI. Excepție fac doar favoriții Moscovei – Alianța „Moldova Noastră” în frunte cu Urecheanu care, la ultimul ei congres, a pus univoc problema ieșirii R. Moldova din CSI și a intrării ei în NATO…
Stranie logică, nu? „Oponenții” Moscovei (Voronin și Roșca) vor să rămână în CSI, structură creată și controlată de Rusia, iar „favoriții” Moscovei (Urecheanu), vor să iasă din CSI și să adere la altă structură – NATO, ostilă Rusiei… Dar să nu mai căutăm logică în vorbele și acțiunile administrației de la Chișinău și a trubadurilor ei. În Moldova lui Voronin au dispărut și logica, și bunul-simț, și noțiunile de morală, legalitate, justiție ș.a.m.d. În Moldova, Constituția e un document propagandistic pentru străini.
Anul care se încheie este anul prăbușirii morale a partidelor politice, care pretindeau că ne reprezintă și pe noi, opozanții și scepticii acestui regim. Cât de adânci sunt mizeria și marasmul politic moldovean ne-a demonstrat-o președintele Voronin săptămâna trecută, la PRO TV Chișinău. Vorba însă nu e (numai) despre Voronin, ci despre noi. Cineva spunea, și pe bună dreptate, că problema cea mare a Moldovei sunt …moldovenii.

…Când l-am auzit pe Ion Mihailo, președintele CCA, apărându-l pe Voronin care, cică, nu a încălcat nicio lege deoarece – ca să vezi! – el a făcut scandaloasele declarații de la PRO TV nu ca șef de stat, ci ca cetățean, mi-am amintit de o luare de atitudine a lui Octavian Paler, în vara acestui an, când presa din România îl acuza pe președintele Băsescu de faptul că a încălcat Constituția. Iată ce scria Paler cu această ocazie: „Un „președinte al României”, oricare ar fi el, n-are însă aceleași drepturi ca mine. Așa cum nu te poți duce la o recepție îmbrăcat oricum, dacă în invitație se recomandă o anumită ținută, nici președintele ales nu poate intra în Cotroceni fără să lase la poartă o parte din „personajul obișnuit”. Funcția impune nu doar un protocol. Funcția impune și niște obligații. Precum și niște renunțări. Cine și-ar putea imagina imnul național cântat de o fanfară alcătuită din instrumentiști în pielea goală. Și, probabil, știa ce spune. Președintele reprezintă, aș spune, patriotismul în haine de gală”.
Asta e: „președintele nostru” reprezintă patriotismul îmbrăcat în pantaloni albaștri de general, cu vipușcă roșie. Voronin nu reprezintă Moldova, ci PCRM, iar PCRM nu reprezintă toată Moldova, ci doar o mică parte a ei, și nu cea mai onorabilă. De aceea și își permite ceea ce își permite. De aceea, problema nu e Voronin; problema suntem noi, cei care tăcem. Tăcerea, lipsa de reacție față de acest episod rușinos, dar și față de altele similare, sunt o manifestare a comunismului din noi și o dovadă incontestabilă că Moldova este bolnavă de comunism. Comunismul întotdeauna l-a transformat pe cetățean în dobitoc tăcut și supus. Comunismul e o boală grea care, într-o societate mută, nu se tratează, ci dimpotrivă, se agravează.

Toți înțeleg că Moldova cu Voronin în frunte nu are viitor, dar toți tac. Voronin, ca președinte, e periculos, nu numai din cauză că reprezintă comunismul, ci (și) prin faptul că el îi resuscitează în imaginația multora, contribuie la resurecția comunismului și acolo unde noi credeam că el nu mai există. Comunismul e un virus periculos, care zace în fiecare dintre noi, în „stare latentă”, e un fel de „vulcan adormit”, dar care se poate trezi. Și, din fericire, se trezește. Căci, cine ar mai fi crezut că, după secole lungi de renascentism și renaștere, civilizația europeană, ajunsă în floare în secolul al XIX-lea, va deraia în secolul al XX-lea spre comunism și nazism?

Comunismul nu e o abstracție. Metaforic vorbind, comunismul nu e un substantiv care se declină, ci e un verb la diateza activă, și nu e un verb, care s-ar conjuga numai la timpul trecut, el se conjugă și la timpul prezent și – să fim atenți! – și la timpul viitor. Bătrâna și sătula Europă este, totuși, o mare naivă când crede că comunismul a fost îngropat definitiv și că el nu e periculos când nu se manifestă la ea acasă. Ea greșește când crede că comunismul e o marfă de import și că se va putea proteja de el cu vizele Schengen. Comunismul e virusul care există în macra și în sângele Europei, dovadă sunt ultimele evenimente din Franța care aminteau atât de mult de revoluțiile marxiste. Tolerând comunismul în Moldova sau uitându-se printre degete la resurecția fascismului în Rusia, Europa comite o greșeală, care ar putea-o costa scump și pe ea… Păcat că Europa a uitat prin ce a trecut, acum o jumătate de secol, și nu organizează un proces al comunismului, ba chiar îl tratează cu o criminală condescendență. Există crime care nu au termen de prescripție. Comunismul este una dintre aceste crime, care nu trebuie uitate nici la Strasbourg, nici la Chișinău. Precum nici votul din 4 aprilie nu trebuie uitat nici la Strasbourg, nici la Chișinău. Acest vot a fost un reflex al comunismului din noi și nu se deosebește prin nimic de actul deportărilor staliniste în Siberia din ‚40 și ‚49. Cei care au votat pe 4 aprilie pentru Voronin nu se deosebesc prin nimic de „activiștii” locali, care pregăteau pentru „eliberatori” listele celor care urmau să fie deportați. Pe 4 aprilie noi am mai fost deportați o dată, numai că nu în Siberia, ci într-o zonă și mai plină de ghețari – în zona disperării și a lipsei de perspectivă istorică.

Din punct de vedere moral, locul lui Voronin e pe banca acuzaților de la Tribunalul internațional din Haga, dar nu în vila luxoasă de la Condrița. Când ziceam mai sus că virusul comunismului se ascunde în fiecare dintre noi, mă gândeam nu numai la tăcerea și la lipsa de reacție a cetățeanului simplu față de abuzurile lui Voronin, dar și la reacția unei părți a intelectualității noastre, pe care o credeam cea mai bună – am în vedere semnarea apelului de a-l susține pe candidatul comuniștilor la funcția de primar general al Chișinăului. În loc să semneze un apel către

Tribunalul internațional de la Haga și să demonstreze că în Moldova comuniștii comit crime împotriva umanității, ei semnează un apel prin care îndeamnă societatea să voteze cu candidatul comuniștilor… Iată forma cea mai odioasă și periculoasă de recidivă a bolii comuniste.
Voronin și Roșca imbecilizează insistent și metodic societatea, pe toate liniile, pe verticală și pe orizontală, o intoxică cu fel de fel de mituri false, îi propun mize false și valori contrafăcute. Astfel, am ajuns s-o auzim și pe aceasta: chipurile, astăzi, în Moldova nu mai există problema democrației și a comunismului, antiteza fiind alta: Europa – Rusia. Adică, putem intra în Europa și infectați de comunism, principalul e să ne despărțim de Rusia, nu de Voronin… Ei mimează lupta împotriva „dominației rusești”, în realitate însă ei fac exact invers, adică anume ceea ce dorește Rusia imperialistă – permanentizează, prin Voronin, comunismul, care e o altă fațetă – cea adevărată! – e expansionismul rusesc, a prezenței rusești în Moldova. Votul din 4 aprilie a fost un vot în favoarea Rusiei și împotriva României și a vectorului european al R. Moldova. Vizita triumfală a patriarhului rus la Chișinău, laudele rușilor pentru că în Moldova nu există nicio forță politică cât de cât influentă care ar pune problema ieșirii noastre din CSI, revenirea lui Voronin la Moscova – ca să afle „de unde ies gazele” – sunt oare acțiuni ce se înscriu în vectorul antirusesc și proeuropean al R. Moldova?!

Tragedia Moldovei e că, fiind bolnavă de comunism, nu simte boala. Comunismul prin aceasta și este periculos: e o boală pe care nu întotdeauna o simți, iar cei, care o simt, ori tac, ori încearcă să o trateze cu infuzii de iluzii sau cu alifii contrafăcute…

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus