Timpul.md

Actualitate 22 Septembrie 2018 | 07:25

Congresul local al nesimțiților

Cei care ieri își cereau scuze de la ucigașii neamului nostru, iar astăzi o fac pe mironosițele, ar trebui să țină minte că anume ei au contribuit la izgonirea peste hotare a familiilor noastre

La sfârșitul săptămânii trecute, la Chișinău a avut loc cel de-al XII-lea Congres Mondial al Familiilor. De fapt, nu a fost chiar „congres”, și nici chiar „mondial”. Căci, după denumirea pompoasă și „atotcuprinzătoare”, se ascunde realmente o întâmplare de cu totul altă amploare. Evenimentul, desfășurat în perioada 14-16 septembrie 2018 la Chișinău, sub înaltele auspicii ale Președinției R. Moldova, și cu o prezență disproporționat de numeroasă a unor înalte fețe bisericești, a fost de fapt o adunare, care are loc, din când în când, fiind organizată de ONG-ul american „Congresul Mondial al Familiilor”. Totuși, nici asta nu e chiar corect...

„Congresul Mondial al Familiilor” este o coaliție constituită de mai multe organizații americane, fondată în jurul Organizației Internaționale pentru Familie (International Organization for the Family – IOF). Congresul conlucrează și cu organizații din alte țări, urmărind scopul principal „de a promova o societate construită pe uniunea voluntară a unui bărbat și a unei femei, prin legământul căsătoriei pentru întreaga viață”. În mai 2017, la Budapesta, a avut loc conferința acestui congres, iar în mai 2019, în Italia, va avea loc un eveniment similar.

De ce „congresul mondial” a avut loc în septembrie?

Și doar la Chișinău, în inima Moldovei lui Dodon, nu s-a lăsat fără un „congres” în toată legea. Bineînțeles că MONDIAL, altfel cum s-ar explica fastul adunării de la Chișinău, la care Președinția a invitat câteva sute de oameni, oferindu-le (din cheltuiala cui, oare...?!) cele mai prestigioase incinte ale statului? Mai ales că, din fotografiile plasate pe site-ul oficial al IOF (www.profam.org), la rubrica „Conferințe și Evenimente”, vedem că la edițiile precedente ale adunărilor mondiale abia de participau câteva zeci de persoane, cu tot cu organizatori, chelneri și traducători.

Un detaliu curios și, totodată, semnificativ este și alegerea perioadei în care a avut loc „congresul mondial al lui Dodon”. Dacă în 2017 acesta s-a desfășurat în luna mai, ca și cel din 2016, după cum este planificat și cel din 2019, atunci de ce numai ediția din 2018 a avut loc la mijloc de septembrie? Să ne amintim că, înainte de adoptarea datei de 24 februarie 2019 pentru desfășurarea alegerilor parlamentare, era de presupus că scrutinul va avea loc la finele lui noiembrie 2018. Anume în acest context, unul preelectoral, „Congresul Mondial” trebuia să se transforme într-un veritabil instrument de propagandă al PSRM-ului, ca un eveniment de o deosebită încărcătură simbolică. Altfel nu se explică de ce conferința IOF de la Chișinău nu a avut loc în primăvară, după cum ar fi fost normal și logic să se întâmple. Totodată, din acest aranjament al lucrurilor putem deduce că, în viitoarea campanie electorală, socialiștii intenționează să marșeze pe un mesaj ultraconservator, centrat pe ideea de „protejare a valorilor familiei tradiționale”. E și normal să o facă în absența vreunei urme de performanță în oricare alt domeniu, cum ar fi lupta cu oligarhii, întoarcerea miliardului furat, relansarea economiei, oprirea exodului populației și a îmbunătățirii reale în sistemul educațional și sanitar etc. Or, Dodon caută colacul de salvare care i-ar oferi măcar o gură de oxigen propagandistic.

Expansiunea rusă „cu ajutorul lui Dumnezeu”

Lăsând la o parte detaliile, care se referă la forma pe care a luat-o acest „Congres Mondial” de la Chișinău și analizând în esență conținutul său, ajungem la o mare dilemă. De fapt, la mai multe dileme, dar toate au aceeași rădăcină, pornind de la o foarte îndoielnică calitate (cacofonia este la locul său!) intelectuală și umană a președintelui Igor Dodon și a camarilei din jurul său. Pe de o parte, acest eveniment se recomandă a fi „mondial”, și „al familiilor”, dar pe de altă parte este organizat de un ONG, care afișează drept model un singur tip de familie, numită de către conducătorii IOF drept „familie naturală” (the natural family), termen care, prin abuz de limbaj, a fost tradus de propagandiștii pruto-nistreni ca „familie tradițională”. Etalând prin definiția oferită la începutul acestui articol un singur model de familie și prezentându-l în calitate de unică opțiune morală și îngăduită, organizatorii comit în mod intrinsec un act de discriminare, lucru nepermis într-o societate care se vrea democratică. Dacă un Congres, care se vrea „mondial”, este doar cel al familiilor formate prin căsătoria a doi soți și care durează întreaga viață, întrebarea logică este: ce ne facem cu familiile monoparentale, cu oamenii care divorțează (chiar și de mai multe ori pe parcursul vieții), cu oamenii care trăiesc în uniune liberă (fără a-și oficializa relația de cuplu), cu oamenii care fac copii în afara căsătoriei înregistrate, cu femeile care recurg la avort, cu cei care aleg, pur și simplu, să fie celibatari? Îi împușcăm? Înseamnă oare că toți oamenii din aceste categorii, care statistic sunt probabil mai numeroși decât cei care corespund noțiunii de „familie naturală”, nu au dreptul la o viață demnă, fără a fi arătați cu degetul? Nu mai pomenesc aici de minoritățile sexuale, care au dreptul de a nu fi stigmatizați și împinși la periferia societății.

După cum spuneam, un element pitoresc, care merită atenție în contextul „Congresului Mondial” de la Chișinău, a fost prezența numeroasă la eveniment a unor înalte fețe bisericești. Nu s-a lăsat, bineînțeles, nici fără participarea unui „reprezentant” al Patriarhului Kiril, care a menținut pe toată durata congresului o privire blajină și vigilentă asupra Mitropolitului Vladimir. A fost o confirmare în plus a faptului că acest „Congres Mondial” nu este altceva decât o cărămidă din construcția ideologică a Kremlinului, care încearcă să-și impună „cu ajutorul lui Dumnezeu” politica de expansiune în mai multe state din fostul spațiu sovietic, inclusiv în R. Moldova, chiar dacă acțiunile liderilor de la Moscova contravin flagrant oricăror principii creștine. De altfel, armata rusă n-ar fi luat viața atâtor oameni în stânga Nistrului, nici în Georgia, nici în Donbas... ca să nu mai vorbim de Siria și alte state.

Anume ei au contribuit la izgonirea peste hotare a familiilor noastre

Aș dori ca acest text să nu fie interpretat în mod greșit. La fel ca mulți dintre noi, sunt atent la evoluțiile curente din societatea noastră, sunt sensibil la dificultățile cu care se confruntă astăzi familia, ca și concept general de organizare socială, la care participăm și cu care interacționăm zilnic. Familiile de la noi, bineînțeles, au nevoie de sprijin, înțelegere și solidaritate, inclusiv și mai ales din partea autorităților publice. Acum acest lucru este valabil poate mai mult decât în alte perioade ale istoriei. Dar organizarea unor evenimente fastuoase, cu denumiri pompoase, găzduite generos din contul statului, patronate de organizații obscure sub privirile îngăduitoare ale unui președinte obsedat de propria-i imagine nu au nimic în comun cu bunăstarea familiilor.

Familiile din R. Moldova au avut de suferit enorm în ultimele două decenii și jumătate, au fost distruse de sărăcie și deznădejde. Sute de mii de basarabeni au fugit la munci grele peste hotare, despărțind astfel soți de soții, copii de părinți, nepoți de bunici. Mizeria materială și cea morală, starea de decadență, în care se scufundă tot mai mult societatea noastră, sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă familiile de la noi. Însă cei care ieri își cereau scuze de la ucigașii neamului nostru, iar astăzi o fac pe mironosițele, organizând la Chișinău „congrese mondiale ale familiilor”, cei care te lasă perplex prin gradul lor de absurd sclipitor, ar trebui să țină minte că, în ultimii 10–15 ani, anume ei s-au aflat la conducere și au contribuit la distrugerea, degradarea și izgonirea peste hotare a familiilor noastre.

Cel puțin, în ceea ce privește abordarea complexă și serioasă a situației familiilor de la noi și din întreaga lume, acești nesimțiți sunt ultimii care ar trebui să aibă un cuvânt de spus.

Dorin Dușciac
Paris, Franța

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus